270,960 matches
-
perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Mitocu Dragomirnei s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Ca urmare a scăderii permanente a numărului de credincioși prin emigrări în Germania, mutări în alte localități sau deces, a ajuns să fie folosită doar o singură dată pe an, mai exact cu ocazia sărbătoririi hramului lăcașului de cult. Cu prilejul hramului, la biserica din Mitocu Dragomirnei se merge ca într-un soi de pelerinaj, cu autocare
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
Eisenau (Prisaca Dornei) a fost păstorită de preoții din Câmpulung Moldovenesc. Decretul nr. 4445 din 7 februarie 1854 al Guvernului Bucovinei, prin care s-au stabilit jurisdicțiile parohiilor romano-catolice din ducat, a stabilit în jurisdicția Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltinu), Sadova, Slătioara, Vama și Vatra Moldoviței. Evidențele parohiale din 1857 consemnează existența a unui număr de 167 credincioși romano-catolici la Eisenau (Prisaca). După cum atestă o însemnare din 23 decembrie
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
Prisaca Dornei în drumul său spre bisericile filiale Pojorâta și Vama, unde a celebrat liturghia. În prezent, este filială a Parohiei "Înălțarea Domnului" din Câmpulung Moldovenesc. În această biserică sunt celebrate liturghii foarte rar, din cauza lipsei de credincioși romano-catolici din localitate.
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
cetății de la Tălmaciu cât și fortificării Sibiului, locuri de unde se putea opune o rezistență mai eficientă împotriva năvălitorilor. Cetatea medievală este localizată la altitudina de 846m pe o culme aparținătoare al Vârfului Suru, culme care se află la granița dintre localitățile Racovița și Avrig. Poziția sa a fost menționată în studiile de specialitate pe baza unor observații de teren și ulterior doar speculată. Accesul la situl arheologic al cetății se poate face în principal pe trei directii: Valea Mârșei este pârâul
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
de construcție. În plus se constată ultilizarea unor structuri de zidărie cu piatră, legate cu mortar de slabă calitate și stângaci executate. Stratigrafia secțiunilor arheologice de la Avrig-Racovița și dimensiunile considerabile ale zidurilor dezvelite împiedică concluzia că pe dealul din hotarele localităților Avrig și Racovița ar fi existat o cetatea cu val de pământ care masca o zidărie din piatră. Lipsa materialului arheologic în fortificația de la Avrig-Racovița îi dă o notă aparte. Coroborată cu starea de conservare actuală a structurilor de apărare
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
Biserica Albă (în , în ) este o localitate din Maramureșul de Nord, raionul Rahău, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Este situată în apropierea localității Slatina. Are o populație de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
Biserica Albă (în , în ) este o localitate din Maramureșul de Nord, raionul Rahău, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Este situată în apropierea localității Slatina. Are o populație de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A doua legendă spune că localitatea își datorează numele bisericii mănăstirii, care avea pereții albi și, aflându-se pe malul mai ridicat al Tisei, se vedea de departe, atrăgâng numeroși credincioși. La nume, probabil, a contribuit și albul bărbilor și pletelor lungi ale călugărilor bătrâni. Documentele
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
septembrie). Biserica se află în centrul satului Bucșoaia, de-a lungul DN17 care leagă orașele Suceava și Câmpulung Moldovenesc. Comuna Frasin, de care apaținea și satul Bucșoaia, a primit prin Legea nr. 83/ 2004 statutul de oraș, satul Bucșoaia devenind localitate componentă a orașului Frasin. Prima menționare a satului Bucșoaia are loc în Izvodul Mănăstirii Voroneț din 24 octombrie 1772, când sunt menționate 37 de gospodării la „Bucșoae”. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. După datele recensământului din 2002, în comuna Frasin mai locuiau 74 germani (reprezentând 1,13% din populația localității). Din cadrul acestei comunități provine preotul Iosif Schurgoth (1905-1986). El s-a născut la 15 martie 1905, la Frasin, a urmat studii teologice în Italia și a fost sfințit preot la 19 decembrie 1931, la Genova (Italia). A funcționat ca preot
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
traducere în limba română este următoarea: ""În amintirea sfintei misiuni. 1905. Mântuiește-ți sufletul"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Bucșoaia locuiau 363 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 29,13% din populația localității) și în satul Frasin 727 credincioși romano-catolici (34,22%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
în 1940. a fost construită în anul 1902 de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Arbore (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Arbore locuiau mulți etnici germani. Biserica a fost construită în centrul localității, la șosea. Ea are hramul Nașterea Sfintei Fecioare Maria (sărbătorit la 8 septembrie). Soții Josef și Paulina Gröss au donat în 1903 trei clopote, care fuseseră confecționate de atelierul lui Peter Hilzer din Wiener Neustadt. Pe clopote se află următoarea
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
inscripție: ""Peter Hilzer, K.u.K. - Hof Glocken-Gießer in der Wiener Neustadt 1903"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Arbore locuiau 422 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 7,10% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În noiembrie 1940, membrii familiilor Gebert și Tomaschewski, care făceau parte din consiliul bisericii, au luat cele trei clopote menționate anterior și le-au depozitat în cutii. Aceste cutii au fost transportate
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
romano-catolici din Arbore s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania. În prezent, este filială a Parohiei "Coborârea Sfântului Duh" din Solonețu Nou. În această biserică sunt celebrate liturghii foarte rar, din cauza lipsei de credincioși romano-catolici din localitate.
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au întemeiat satul Solonețu Nou (în și în ), a cărui denumire provine de la râul Soloneț care traversează localitatea. Coloniștii erau munteni polonezi (gorali) din regiunea Czadca (aflată la granița Slovaciei cu Polonia), de religie romano-catolică. Ei s-au ocupat la început cu tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Solonețu
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
pr. Emanuel Dziewior, care fusese preot misionar aici în urmă cu 20 ani. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Solonețul-Nou locuiau 915 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 74,14% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie poloneză. Capela de lem fiind neîncăpătoare și destul de ruinată, a devenit necesară construirea unui nou lăcaș de cult. Astfel, în perioada 1937-1940 s-a construit o biserică romano-catolică mai mare, în vârful unui
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. paroh Jósef Kledzik a păstorit și comunitățile din Solca și Arbore, iar pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. Au urmat ca parohi pr. Alfons Kulpa
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
se afla în localitatea omonimă din județul Sălaj. Ea a fost construită în anul 1902 de către un meșter din zonă. Construcție specifică pentru începutul secolului al XX-lea, biserica de lemn a fost folosită de credincioșii din Ceaca până la construirea noii bisericii de zid
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
fost folosită de credincioșii din Ceaca până la construirea noii bisericii de zid, în anul 1992. Noua biserică de zid a preluat hramul vechii biserici de lemn, cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil". Șirul preoților ce au slujit în această localitate, începând cu primul menționat de documente în anul 1744: Pop Gheorghe și continuând până în prezent cu Pop Vasile, Pop Ioan, Pop Andrei, Pașca Victor, Cherebețiu Ioan, Cerghi Teodor, Almaș Ioan, Pop Vasile, Ciaca Pompei, Macovei Ioan, Casacu Emil, Holoban Mihai
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
faptul că biserica construită un pic după anul 1900 nu a fost prima biserică din sat, aceasta fiind precedată de o altă biserică, probabil tot din lemn. De altfel monografia comitatului Solnoc-Dăbâca, scrisă la începutul secolului (1900-1905), pomenește în această localitate o biserică de lemn construită în anul 1765. Fără a putea spune dacă la ridicarea bisericii ce face subiectul prezentului articol au fost folosite lemne din vechea biserică, știm că aceasta a construită în timpul preotului Cerghi Teodor, fiind binecuvântată de
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
și Vasile Țurcanu, la care a aderat și Petru Lungu, ultimii doi fiind studenți la Școala Pedagogică din Bălți în 1947 (?) (constituit pe baza fostului Liceu Ion Creangă). Acest grup antisovietic de rezistență armată a activat în Bălți și în localitățile de origine a membrilor: Mândâc, Slănina, Drochia, Șuri, Chetrosu și gara Drochia în timpul epocii staliniste. Inițial membrii grupului se considerau un detașament de luptă, numit „” (a lui Ștefan cel Mare), în cadrul Mișcării de rezistență Arcașii lui Ștefan cel Mare. Una
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone din Transilvania. Că și contrapondere a acestui fenomen de emigrare, localitatea a fost repopulata prin aducerea de familii din Țară Oltului, în special din zona Avrigului, Oltețului și Beșimbacului. Tot în acești ani se menționează ca rezultat al unui recensământ, existentă în Chirpăr a 78 de gospodării locuite, 2 incendiate și
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
cu paie. La Chirpăr a existat o tradiție seculară în meșteșugul olăritului, fiind cunoscuți peste 26 de olari chirpăreni între secolele al XVII-lea și al XIX-lea, meseria moștenindu-se din tată-n fiu. Un aport deosebit în veniturile localității era adus și de artă populară în lemn, blănuri și textile, toate acestea constituind o adevarată industrie casnica de unde războiul de țesut era indispensabil în fiecare gospodărie. Comună este străbătuta de trei drumuri județene: Ca și în alte localități de pe
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]