270,960 matches
-
în partea de est a județului Sibiu. Aparține de comuna Iacobeni. Denumirea originară germană "Probstdorf" înseamnă "satul prepozitului" . Numele indică apartenența satului la prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezinta prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicția Scaunului Cincu ca și comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu. În secolul al XIV-lea a
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
1978. În prezentarea monumentului preluăm cele constatate asupra istoriei construcției, concluzii obținute pe baza investigațiilor cercetătoarei. Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, ""Alba ecclesia"" (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi săraci. Aici, ca și în alte comune, vechimea
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
de 10x10 km., și învecinează la nord cu Marea Cantabrică, la est cu Ria de Ribadeo (opus se află municipiul asturian de Castropol), la vest cu Municipiul Barreiros și la sud cu Trabada. Ribadeo are și un alt nucleu urban, localitatea Rinlo, și mai multe sate (Parroquias). Punctul cel mai înalt din teritoriul se află în satul Cubelas (Vârful Mondigo, cu 571m.). În jumatatea a coastei sale de vest există mai multe plaje, mici și cu stânci, printre care sunt Praia
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
aparțină, dacă au fost a Eosilor sau au fost a Cibarcilor. Oricum, desigur ca ei au avut contacte cu romanii, deși pe aici nu se au găsit urme de vestigii arheologice ale romanilor. Ribadeo a fost, împreună cu Viveiro și Mondoñedo, localitatea cea mai importantă din fostă Provincie Mondoñedo. A fost acordat de Regele Ferdinand al III-lea Cartă de Oraș care îi dădeau privilegii precum dreptul de a convoca o Piață săptămânală, care mai există. A trecut ca o proprietate a
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
cu Madrid, Santiago, La Coruña, Viveiro, Foz, Gijón, Lugo si Ponferrada. Ribadeo are și o gară trenurilor (FEVE), o linie ferată îngustă care face trașeul Gijón - El Ferrol. Deasemenea, Ribadeo are un Port Sportiv, de unde plec ambarcațiile de agrement spre localitatea Figueras, de pe malul asturian. Portul comercial a fost mărit și a creșcut cum un port important în coasta cantabrică. Aerodromul din Vilaframil, este folosit doar de avioanele mici și in aeronautica sportivă. Galiciană și spaniolă sunt cele doua limbi oficiale
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
un sat în partea de est a județului Sibiu, situat în Podișul Hârtibaciului, pe Valea Hârtibaciului, la circa 70 km nord-est de municipiul Sibiu. Iacobeni este satul reședință al comunei Iacobeni. După părerile unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
urme de pictură policromă, ceea ce, desigur, dau o notă de culoare și căldură unui cimitir montan. Stâlpii funerari din zona de șes se disting prin simplitate, fără o decorație abundentă, precum întâlnim în zonele mai înalte ale văii Cugirului... Pentru localitatea Cugir întâlnim și o explicație a simbolisticii porumbelului, care, se spune, avea rolul ca să apere trupul mortului să nu-l fure vreun duh rău”. Sub aspectul răspândirii geografice, Gh. Aldea remarcă existența lor pe o arie extinsă a Transilvaniei, cuprinzând
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
explicație a simbolisticii porumbelului, care, se spune, avea rolul ca să apere trupul mortului să nu-l fure vreun duh rău”. Sub aspectul răspândirii geografice, Gh. Aldea remarcă existența lor pe o arie extinsă a Transilvaniei, cuprinzând județele Alba, Mureș, unele localități din Moldova precum și din Oltenia și Teleorman. Acest obicei a inspirat titlul unei cărți a scriitorului József Nyirő ("Kopjafák", 1924).
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
în cel de prezentator. Nicoleta Luciu a îndeplinit rolul de coprezentatoare. Câștigătoarea celui de-al doilea sezon a fost Julie Mayaya, din echipa Brenciu. Preselecțiile pentru cel de-al doilea sezon au avut loc în vara anului 2012, în următoarele localități: Preselecțiile au avut rolul de a selecta concurenții care urmau să participe la etapa audițiilor pe nevăzute, care a fost înregistrată între 6 și 9 august 2012 în studiourile MediaPro din Buftea. Primul dintre cele 6 episoade înregistrate cuprinzând audiții
Vocea României (sezonul 2) () [Corola-website/Science/326575_a_327904]
-
Biserica evanghelică fortificată din Biertan, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
istorice 2010, , cu următoarele obiective: Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție sacră cât mai impunătoare. În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice așezare
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție sacră cât mai impunătoare. În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra careia
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704 cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuți, și devastată de aceștia; în timpul ocupației curuților, aceștia au furat vasele prețioase de cult, documente
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
și figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Apold, mai demult "Trapold, Apoldu", (în dialectul săsesc "Pult", în , în ) este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Apold. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare. Pe baza descoperirilor arheologice făcute pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Apold. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare. Pe baza descoperirilor arheologice făcute pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologic românilor sau pecenegilor. Prima mențiune documentară a localității este într-un înscris din anul 1309 prin care un anume Nikolaus de Apoldia era prin cei care erau parte vătămată într-un proces contra episcopului de Alba Iulia. Apold aparținea în anul 1500 de Scaunul Sighișoarei și era una
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
dovadă stând în acest sens un registru în care sunt înscrise în acel an 89 de gospodării și patru păstori, o moară și două curți părăsite. O dată cu exodul masiv al sașilor în Germania din anul 1990, comunitatea din săsească din localitate s-a destrămat ireversibil. În anul 2005, în sat, mai existau câteva familii de sași la care preotul evanghelic din Sighișoara venea la trei săptămâni o dată să mai țină câte o slujbă. Începând cu anul 2001, un tânăr din Germania
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
de Cape Cod, statul Massachusetts, Statele Unite ale Americii. Împreună cu micile insule Tuckernuck și Muskeget, constituie atât târgul omonim () cât și comitatul omonim, comitatul Nantucket, cu care coincide teritorial și administrativ formând o entitate consolidată comitat-localitate (conform originalului, ). O parte a localității este desemnată că un loc desemnat pentru recenzare, (CDP este acronimul pentru expresia din limba ). Zona Surfside de pe insulă Nantucket este punctul cel mai sudic al statului Massachusetts. Canopache, meaning "place of peace", is the Wampanoag Native American name for
Nantucket, Massachusetts () [Corola-website/Science/326603_a_327932]
-
Frandref", în , în ) este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor, reședința comunei Axente Sever. În 1931, cu ocazia sau sub pretextul comemorării a 25 de ani de la moartea revoluționarului pașoptist Ioan Axente Sever, numele localității "Frâua" a fost schimbat în "Axente Sever". Frâua a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului, ulterior în plasa Mediaș din cadrul județului Târnava Mare. Cu ocazia restaurării bisericii, s-au descoperit în turn o serie de documente în care regăsește
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
Sever". Frâua a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului, ulterior în plasa Mediaș din cadrul județului Târnava Mare. Cu ocazia restaurării bisericii, s-au descoperit în turn o serie de documente în care regăsește mențiunea că în anul 1819, în localitatea Frâua erau 132 de gospodării. Din cauza declinului demografic având diverse motive inclusiv politice după anul 1940, se constată cu ocazia recensământul din 2004 că în localitate mai existau doar trei sași. În acest an în incinta bisericii mai trăia un
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
turn o serie de documente în care regăsește mențiunea că în anul 1819, în localitatea Frâua erau 132 de gospodării. Din cauza declinului demografic având diverse motive inclusiv politice după anul 1940, se constată cu ocazia recensământul din 2004 că în localitate mai existau doar trei sași. În acest an în incinta bisericii mai trăia un cuplu (un ungur și o româncă) ca îngrijitori ai bisericii și ca ghizi pentru turiști. Biserica este de tip sală și are particularitatea intercalării unui turn
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
legenda locului și perioada petrecută aici în exil de poetul Ovidiu. Această nouă călătorie a autorului are ca punct de plecare Turnu Severin, însă se desfășoară pe uscat, pe la poalele și prin Munții Carpați, având ca punct terminus orașul Piatra Neamț. Localitățile de pe traseu sunt descrise în culori foarte vii, alături de tradițiile și istoria lor. Vlahuță zugrăvește Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Valea Oltului cu Mănăstirea Cozia ridicată pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Curtea de Argeș cu mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab, Târgoviște - localitate
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
Localitățile de pe traseu sunt descrise în culori foarte vii, alături de tradițiile și istoria lor. Vlahuță zugrăvește Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Valea Oltului cu Mănăstirea Cozia ridicată pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Curtea de Argeș cu mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab, Târgoviște - localitate în care se rememorează perioadele în care Vlad Țepeș sau Constantin Brâncoveanu și-au avut acolo curțile domnești și Valea Prahovei. După ce descrie foarte viu și plin de pasiune Carpații Meridionali, autorul trece prin zona Vrancei și urmează traseul Carpaților
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
al căror conținut este necunoscut. După spusele căpitanului, nu este prima dată când are loc această călătorie ciudată. Se dovedește până la urmă că Hopkins nu este altul decât un antreprenor venit să fondeze un fel de Crystal Palace în împrejurimile localității Albany. Dar, în timpul muncii la realizarea construcției, el a făcut o descoperire extraordinară: scheletul gigantic al unei ființe dispărute de mii de ani... Scrisă fără îndoială la întoarcerea din călătoria făcută în America în 1870. Textul nu a fost publicat
Escrocheria () [Corola-website/Science/326642_a_327971]