270,960 matches
-
plantații viticole din Țara Vinului. La începutul secolului al XIV-lea slujbele erau oficiate într-o bazilică gotică cu trei nave, însă un document din 1283 aduce cu sine ipoteza existenței unei bazilici mai vechi. Făcea parte din ""Terra Medies"". Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283. Pe o pantă în estul satului se află cetatea bisericească. Prima construcție religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea. Colateralele
Biserica fortificată din Copșa Mare () [Corola-website/Science/326646_a_327975]
-
patrimoniul mondial UNESCO. Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri. Fortificația săsească a fost construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
Târnavelor. Aparține de comuna Bazna. În anul 1335, parohia Boian aparținea de ""Archidiaconatus Cocllorum"" (""Kokel"" este denumirea germană a râului Târnava). Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul ""Teodorich de villa Boneti"". Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârșitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea de Baltă voievodului Ștefan cel Mare. În jurul anului 1400 se construiește prima biserică. O a doua etapă de construcții are
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
în comuna Prejmer, județul Brașov, înainte de intrarea în Postul Paștelui, potrivit calendarului Bisericii Evanghelice. Este unul dintre evenimentele locale preferate ale tinerilor prejmereni care au avut inițiativa reînvierii, după 20 de ani, a obiceiului moștenit de la comunitatea sașilor, majoritară în localitate sute de ani. Sărbătoarea se ținea de obicei înainte de Lăsata Secului. Festivalul are rădăcini adânci în lumea satului săsesc, reprezentând un bun prilej pentru ca întreaga comunitate să se reunească, să danseze și să se simtă bine. Ritualul simbolizeaza triumful luminii
Festivalul Clătitelor () [Corola-website/Science/326672_a_328001]
-
Biserica evanghelică fortificată din Brateiu, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
Brateiu să fie compusă doar din 24 de membri. În 1995 slujba la biserica satului era făcută de către preotul din Mediaș. Satul face parte din capitulul Mediaș. Cetatea bisericească este amplasată în partea de nord a străzii lărgite din mijlocul localității. În secolul al XIV-lea, se construiește o bazilică gotică timpurie cu hramul Sfintei Maria Magdalena. Corul are absidă poligonală 5/8 și o boltă stelară cu nervuri. Pe peretele nord-vestic al corului se păstrează picturi murale, datate 1481. Arcadele
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
număr de 987 de persoane, au decis să facă o restaurare generală în anul 1912. Altarul baroc a fost distrus cu ocazia prăbușirii peretelui de est al corului, în 2002. O incintă ovală înconjoară biserica. Nemaiexistând o comunitate evanghelică în localitate, corul prăbușit nu a fost reconstruit. Inițial, zidurile incintei au fost mai înalte decât ceea ce se păstrează la ora actuală și înconjurau curtea după un traseu aproximativ oval. Fortificația este delimitată către est de malurile abrupte ale unui pârâu, care
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
Biserica evanghelică fortificată din Archita, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Archita (în dialectul săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
fortificată din Archita, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Archita (în dialectul săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate de către săteni au început din anul 1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind o comună liberă în tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se menționează existența în localitate a 125 de gospodării care însumau circa 650 de locuitori. Conform următoarelor conscripții de la sfârșitul secolului al XVII-lea se știe că existau 100 de proprietari și șapte păstori români sau unguri, iar la începutul secolului al XVIII-lea se
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
cea condusă de Grigore Doja în sud, iar grupul principal de oaste, condus de Gheorghe Doja, înaintează pe valea Crișului Alb. În regiunea Aradului i se alătură țărani români și maghiari. Principala direcție a răsculaților au fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csák), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei. Oastea cucerește târguri și cetăți de pe Mureș. Se alătură și lucrătorii de la ocnele de sare, orășenimea și mica nobilime. Răscoala atinge apogeul cuprinzând tot
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
istorice 2010, cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a așezării se petrece în anul 1270 când regele Ștefan al III-lea dăruiește nobilului Bozouch satul Bazna, de pe Valea Morii aflată mai la vest de Boian. Bozouch neavând urmași a donat localitatea Capitulului de Alba. Bazna se numea în limba germană, la data atestării sale "Bassen", în ungurește "Felsőbajom" și în latină "Bassania sup.". În secolul al XIII-lea, Bazna este o comună de iobagi din comunitatea Cetatea de Baltă, dar curând
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
de zile urmată de una de 100 de zile, în 1483, prelungită ulterior cu încă 40 de zile; în 1497 având din nou încă 100 de zile. Toate sumele obținute cu aceste ocazii au fost direcționate pentru construirea bisericii noi. Localitatea a primit de asemenea și scutiri de taxe și impozite în anul 1507, sume care au fost investite în construirea edificiului religios. Aceste scutiri se ridicau la suma de 10 guldeni. Având după cum s-a văzut mai sus, o grămadă
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
și scutiri de taxe și impozite în anul 1507, sume care au fost investite în construirea edificiului religios. Aceste scutiri se ridicau la suma de 10 guldeni. Având după cum s-a văzut mai sus, o grămadă de privilegii și libertăți, localitatea a beneficiat de o deschidere europeană deosebită, fapt care a făcut ca o mulțime de localnici să-și trimită copiii să studieze la Universitățile din Viena în perioada 1471 - 1472 și 1512. Creșterea demografică a fost și ea una semnificativă
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
de o deschidere europeană deosebită, fapt care a făcut ca o mulțime de localnici să-și trimită copiii să studieze la Universitățile din Viena în perioada 1471 - 1472 și 1512. Creșterea demografică a fost și ea una semnificativă, astfel în localitate se înregistrau în anul 1593, 185 de plătitori de taxe, în anul 1786, 899 de plătitori iar în 1910 existau 1035 de locuitori. După acest an a început declinul demografic, ca mai în toate satele săsești din Podișul Hârtibaciului, astfel încât
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
secolul al XIII-lea, cu adăugiri ulterioare. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Gurasada, menționat documentar, ca „terra Zad”, în anul 1292, este locul de naștere al cunoscutului istoric Silviu Dragomir. La marginea localității se află biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, una dintre cele mai vechi și mai valoroase ctitorii ortodoxe românești, inclusă, de peste un secol, pe lista monumentelor istorice transilvănene. Cercetările arheologice întreprinse în anii 1977 și 1984 au sugerat faptul că aspectul actual
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
domnitor sau boier pribeag de la sudul Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
, comuna Bunila, județul Hunedoara a fost ridicată în perioada interbelică. Are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În satul Cernișoara-Florese (format, în 1913, prin contopirea celor două sate, anterior localități distincte), situat pe o vale paralelă, se păstrează o biserică de lemn interbelică, închinată "Cuvioasei Parascheva"; a fost ridicată în anii 1937-1938, în timpul păstoririi preotului Adrian Botici, pe cheltuiala deputatului hunedorean Constantin Bursan. Lăcașul actual a înlocuit o altă ctitorie
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
Cetatea Slimnicului (Stolzenburg): incintă fortificată, cu turnuri, capelă, turndepoartă, bastion, anexe, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Prima mențiune documentară 1282. Localitatea era amplasată pe granița de nord a Pământului Crăiesc, fiind în același timp un loc strategic important pe drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, reprezentând astfel un avanpost al Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
de nord a Pământului Crăiesc, fiind în același timp un loc strategic important pe drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, reprezentând astfel un avanpost al Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină partea de sud a localității, fortificația de la Slimnic (Stolzenburg), localitatea aparținând de Scaunul Sibiului, avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
fiind în același timp un loc strategic important pe drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, reprezentând astfel un avanpost al Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină partea de sud a localității, fortificația de la Slimnic (Stolzenburg), localitatea aparținând de Scaunul Sibiului, avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se ridică turnul clopotniță pe
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
trași în țeapă. În același an, având sprijinul Sibiului, cetatea a fost recucerită de către localnici. În anul 1658 cu ocazia unui asediu turcesc, cetatea a rezistat, nefiind cucerită. Cu prilejul rebeliunii curuților, o jumătate de secol mai târziu, în 1704, localitatea Slimnic a fost incendiată și cetatea a fost cucerită în 1706 și a rămas sub controlul lor până în 1707. La plecarea acestora, cetatea a fost incendiată iar incinta din sud, care începea de la curtea fântânii și casa parohială precum și biserica
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
lucrările au fost oprite doi ani mai târziu din cauza epidemiei de ciumă care făcea numeroase victime. În anul 1855 s-a demolat o parte a bisercii și din materialul de construcții rezultat s-a ridicat un zid al cimitirului din localitate. În 1870 o parte a zidului din spre intrarea sudică a cetății s-a prăbușit, iar doi ani mai târziu s-au prăbușit o porțiune a zidurilor circulare ce apărau fântâna. Între 1958-1959 sunt executate lucrări de consolidare la cetate
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
Pe 16 iunie 2002, este canonizat de către Papă Ioan Paul al II-lea. Francesco Forgione s-a nascut că fiu al lui Grazio Mario Forgione (1860-1946) și Mariei Giuseppa de Nunzio Forgione (1859-1929) pe 25 mai 1887, în Pietrelcina, o localitate de fermieri din sudul regiunii Campania. Părinții săi își câștigau existența că fermieri. A fost botezat în apropierea capelei Santa Anna, care străjuiește desupra zidurilor unui castel medieval. Mai târziu a slujit că în aceeași capelă. O operă de restaurare
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]