270,960 matches
-
pernă un bolovan. Își ajuta familia la muncile câmpului până la vârsta de 10 ani, având grijă de o mică turmă de oi pe care familia să o deținea. Această întârzie educația să școlară până la un anumit punct. Pietrelcina era o localitate foarte religioasă( toate zilele sfinților erau celebrate de-a lungul anului), iar religia a avut o puternică și profundă influență asupra familiei Forgione. Membrii participau zilnic la , se rugau seară , si se abțineau de la carne trei zile pe săptămână în
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
pentru a trece de cerințele academice stipulate. Pe 6 ianuarie 1903, la vârsta de 15 ani, el intra în noviciatul la Morcone unde, pe 22 ianuarie, primește regulile franciscane și numele monastic de Fratele Pio, în onoarea , sfanțul patron al localității Pietrelcina. De asemenea depune jurămintele de sărăcie, castitate și ascultare. Pentru a-și începe cei șase ani de studii pentru a deveni preot și pentru a creste în ierarhia monastica, călătorește la mănăstirea St Francisc de Assisi. Trei ani mai
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
ordinului capucin. Pe 4 septembrie 1916, Părintele Pio a fost chemat să se reîntoarcă la viață monastica. Astfel a fost mutat într-o comunitate monahala agricolă, mănăstirea capucina dedicată tot Fecioarei Maria (En:), ce se află în Munții Gargano în localitatea din regiunea . În acel timp comunitatea monastica numără 7 frați. A rămas în Sân Giovanni Rotondo până la moartea sa, cu excepția serviciului militar. Când Primul Război Mondial a început, patru călugări de la comunitatea să au fost chemați pentru serviciul militar. La
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
deteriorată încât superiorii săi decid să îl trimită la o mănăstire din munți sperând că schimbarea aerului îl va ajuta în bine. Sănătatea să a continuat să se înrăutățească însă iar doctorii i-au recomandat să se întoarcă acasă în localitatea natală. Dar chiar și acolo starea sa de sănătate a continuat să se înrăutățească. Pe langă bolile copilăriei, de-a lungul vieții sale, Padre Pio a suferit și de astm bronșic. A mai avut și o mare piatră la rinichi
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
au dus la șubrezirea sănătății sale, motiv pentru care i s-a permis să stea acasă. Pentru a-și menține viața religioasă că și călugăr cât timp a stat departe de mănăstire, realizează zilnic Liturghia și preda la școala din localitate. Sfanțul Ioan al Crucii descrie fenomenul străpungerii inimii (En:) astfel: Primul război mondial era în desfășurare când în iulie 1918 Papă Benedict al XV-lea, care a numit războiul „sinuciderea Europei”, face un apel la întreaga creștinătate să se roage
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
rugăciune, care este mai degrabă o cerere, nu trebuie să fie confundată cu închinarea pe care biserică catolică învăța că o datorăm numai lui Dumnezeu în persoana. O statuie a lui Padre Pio va fi construită pe unul din dealurile localității Sân Giovanni Rotondo din sudul provinciei Puglia, Italia, în apropiere de locul unde este comemorat. Proiectul va costa mai multe milioane de lire, banii fiind strânși de credincioșii din întreaga lume. Statuia va fi acoperită într-o vopsea fotovoltaica specială
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
compus din 21 de monede romane. Descoperirea a cinci lingouri din aur ce au fost datate între anii 402 - 408 au dus la ipoteza folosirii lor ca tribut către populațiile migratoare din acele timpuri, probabil hunii. Denumirea în maghiară a localității este ""Föld-Vár"", cu semnificația de ""cetate de pământ"", iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în Țara Bârsei. Construirea acestei cetăți
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
terra deserta et inhabitata"" cu scopul de a apăra teritoriile coroanei maghiare de frecventele incursiuni ale cumanilor. Controversatul termen ""inhabitata"" duce la ideea unui teritoriu pustiu și nelocuit, idee contrazisă de mărturiile arheologice care confirmă existența unui cimitir săsesc în localitate care a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un ""castrum"" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era una țărănească și localitatea primea dreptul, datorită ei, de a fi oraș. Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
precursorul campaniei eșuate de la Gallipoli) l-a demoralizat pe Enver. Ca urmare, el a predat comanda lui Liman von Sanders, cel care avea să conducă apărarea încununată de succes de la Gallipoli. După ce campania aliată a dus la distrugerea a numeroase localități și pierderi de vieți omanești în zona de acțiune, Enver a propus crearea unor lagăre de concentrare pentru cetățenii francezi și britanici care se mai aflau încă pe teritoriul otoman. Ambasadorul american Henry Morgenthau a reușit să-l convingă pe
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold) "Den Wallon" (Valonul, indicând originea sa din Valonia). Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
București) a fost un dirijor și violonist virtuoz român. s-a afirmat ca un cunoscător rafinat și virtuoz al viorii în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio, însușindu-si stilurile interpretative din majoritatea zonelor folclorice ale țării. S-a născut în localitatea Arțari jud. Ialomița, la 20 aprilie 1923 într-p familie de muzicanți cu veche tradiție. Bunicul său Ion Dinu, iar mai apoi tatăl său Simion Dinu Mirea au fost violoniști cunoscuți în această parte a Munteniei. Mutându-se în București
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
() a fost un dirijor român. S-a născut în casa care astăzi este Școala Generală din Parța, tatăl său fiind învățător și mai târziu directorul școlii. a fost botezat la Biserica Ortodoxă Română din aceeași localitate în ziua de 9 Decembrie 1928 primind numele de botez Stelian Remus Nicolae. Părinții: Gheorghe și Iuliana. Căsătorit cu Gabriela Olariu. A urmat cursuri de vioară la Timișoara la clasele profesorilor Iosef Braudeis, Ion Munteanu și Adelaida Iancovici, apoi a
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Ruinele Curții nobiliare a Cândeștilor se află în localitatea Râu de Mori din județul Hunedoara. Ansamblul, care cuprinde curia, capela și zidul de incintă, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială, capela de curte, grajd, anexe, moara și biserica. Materialele descoperite pun în evidență o evoluție din preistorie, perioada romană și Evul Mediu, până în zilele noastre. Cel mai vechi
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august-octombrie 1916). A fost înregimentat în cadrele Regimentului 1 de grăniceri la baza sa din localitatea Câineni. Când a plecat din București spre garnizoană i-a scris lui Ovid Densusianu: Ca răspuns, Șerban Cioculescu nota: „Rețineți vă rog această splendidă formulă lirică prin care poetul erou definea una dintre armele glorioasei noatre armate - pe grăniceri: poeți
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
sud-estică. Valea are o lungime de 20 km și o lățime de până la 2 km. Oaza se află în nordul deșertului Sahara la 600 km de capitala țării Alger și se întinde pe o suprafață de 4 000 ha. Fiecare localitate fortificată din Valea M'Zab s-a dezvoltat pe un deal în jurul unei moschei care servea și ca turn de veghere cu clădiri dispuse în cercuri concentrice. În mod tradițional locuitorii acestei oaze locuiau în case individuale alipite organizate în jurul
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Mălâncrav, mai demult "Mălăncrav, Mălămcrav, Malencrog" (în dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Mălâncrav, mai demult "Mălăncrav, Mălămcrav, Malencrog" (în dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
lucru încă de când era un copil mic. Ea a câștigat mai multe concursuri de înot. În noul oraș, Charlotte este interesată în mod deosebit de Joe, frumosul îngrijitor în vârstă de 26 de ani al mănăstirii și șoferul autobuzului școlar din localitate, în timp ce Rachel se îndrăgostește de un proprietar de magazin local, pe nume Lou. După asasinarea lui John F. Kennedy, Charlotte îl sărută pe Joe în clopotniță, unde acesta trăgea clopotul bisericii. După întâlnire, ea începe să postească pentru a scăpa
Sirene (film din 1990) () [Corola-website/Science/326807_a_328136]
-
obiective: Buzd, mai demult "Buz" (în dialectul săsesc " Buss ", în , în ) este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține administrativ de comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de "Bussd", posibil ca o derivație etimologică nu tocmai adevarată din prenumele "Bozo". Biserica fortificată se
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
Iordache, Elena Dacian, Vasile Nițulescu și Gheorghe Dinică. În anul 1919, imediat după primul război mondial, tânărul medic Mitică Poenaru (Victor Rebengiuc) este trimis ca director la spitalul comunal din satul Luciu aflat în Bărăgan. Pe drumul cu trenul spre localitatea unde fusese trimis el se întâlnește cu un camarad din război, avocatul Pascal (Ștefan Iordache), fiu de țăran originar din acel sat. Între cei doi are loc o discuție cu privire la viitor. Doctorul Poenaru susține că viitorul este determinat de trecut
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
fost construită în perioada interbelică și i-a aparținut lui Ion Ștefanovici, un mic comerciant din Țăndăreiul anilor ’30 - ’40 și socrul medicului Dumitru Georgescu. Clădirea mai există și astăzi și se află pe o stradă din apropierea fostului centru al localității. Ulterior, în curtea fostului spital orășenesc din Țăndărei a fost amplasat bustul medicului Dumitru Georgescu. În semn de omagiu față de personalitatea tatălui său, scriitorul Paul Georgescu a publicat în anul 1976 un roman intitulat „Doctorul Poenaru”, în care a prezentat
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]