27,712 matches
-
înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice, în care a fost ales membru titular, președinte al Secției de silvicultură (1970) și conducător de doctorate. Este considerat fondatorul școlii naționale de biometrie forestieră și amenajament. Doctorul inginer Aurel Ungur, fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, povestea într-un interviu: Cea mai importantă contribuție a sa a fost „Sistemul românesc de zonare și cartare a pădurilor”, pe care l-a elaborat în cadrul Institutului de Cercetări forestiere și care a fost apoi
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
Studii și Proiectări Energetice (ISPE) - București, ca proiectant de rețele și stații de distribuție de înaltă și medie tensiune iar în perioada 1951-1958 la Întreprinderea de Mașini electrice (IMEB) - București, succesiv ca: șeful serviciului de studii, proiectant șef, inginer șef adjunct de concepție, șeful serviciului tehnologic, în domeniul mașinilor și aparatelor electrice de curent continuu și alternativ, concepute și fabricate întâia oară în România pentru: tracțiune electrică, instalații miniere, echipamente metalurgice și de ridicat, generatoare î. f. În 1955 a fost
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
fabricate pentru prima oară în România, inclusiv în colaborare tehnologică cu întreprinderi din Franța, Japonia, Ungaria, Republica Cehă, Polonia și Rusia. În perioada 1964-1969 lucrează la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) - București, ca cercetător și director adjunct științific, apoi director. Cercetări personale și publicații în domeniile: servomotoare disc; fiabilitate; izolații electrice; protecție climatică; zgomotul mașinilor și transformatoarelor electrice; traductoare în automatizări și mașini-unelte cu comandă program. Au fost create în această perioadă, cu sectoare întregi desprinse din
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Bohr din Copenhaga, Olanda. Periodic a mai fost invitat să conferențieze în Germania, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main. Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice. În 1974 este numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică, până în anul 1977, iar în perioada 1983-1986 este vicedirectorul Institutului. Aici a condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
data de luni, 10 decembrie 2007, Tudor Chiuariu și-a depus demisia la cabinetul premierului Călin Popescu Tăriceanu. Imediat după demisia sa de la Ministerul Justiției, el a fost ales de Biroul Politic Central al PNL în funcția de secretar general adjunct al partidului. În noiembrie 2007, în cadrul unei licitații pentru achiziția a 203 autoturisme pentru Ministerul Justiței, Tudor Chiuariu a înăsprit condițiile de participare la licitație, favorizând astfel un anumit dealer auto. În caietul de sarcini au fost introduse cerințe exagerate
Tudor Chiuariu () [Corola-website/Science/306917_a_308246]
-
de șase ani. După expirarea mandatului, aceeași persoană poate fi aleasă grefier din nou. Înainte de exercitarea funcției, grefierul depune un jurământ care are același conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate numi, urmând aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl asiste pe grefier. Grefierul are următoarele atribuții: Tribunalul judecă: Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii se poate formula recurs la Curte. Recursul nu poate viza decât probleme de drept și nu poate viza exclusiv taxele
Tribunalul de Primă Instanță () [Corola-website/Science/306976_a_308305]
-
fost pilot, pilot principal, comandant de patrulă, locțiitor de comandant de escadron al regimentului de aviație în districtele militare Zabaikalie și Belarus. După cursurile militare superioare absolvite la Moscova, revine în anul 1989 în calitate de șef al Departamentului Instruire și apoi adjunct al comandantului Regimentului de Aviație, responsabil de instruirea personalului în districtul militar Belarus al Armatei Sovietice. În anul 1993, Victor Gaiciuc se reîntoarce în Republica Moldova, unde este numit în funcția de specialist principal, șef al Secției pentru pregătire umanitară a
Victor Gaiciuc () [Corola-website/Science/307787_a_309116]
-
urmat Jean-Marie Leblanc, care în 1989 a fost numit în funcția de director al cursei. În anul 2005, fostul prezentator de televiziune Christian Prudhomme l-a înlocuit pe Leblanc, după ce, în prealabil, ocupase timp de doi ani funcția de director adjunct al competiției. Prudhomme, actualul director al cursei, lucrează pentru Societatea Turului Franței (), care este o filială a Organizației Sportive Amaury ( - ASO). Din anul 1993, aceasta este parte componentă a trustului media Amaury Group, grup ce deține și ziarul "L'Équipe
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
niște experiențe dificile și foarte solicitante. Ei au aveau la dispoziție biciclete fără schimbătoare de viteze, erau nevoiți să-și care cauciucurile de rezervă pe umeri, iar rucsacurile pline cu mâncare, haine și unelte și le agățau de ghidoane. Organizatorul adjunct, Victor Breyer, însoțit de cel care propusese includerea Munților Pirinei pe traseul Turului, Alphonse Steinès, i-a așteptat pe cicliști la finalul lui Col d'Aubisque. Breyer scria apoi despre primul sportiv care ajunsese în vârful cățărării: Corpul său dădea
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
încăpățânau s-o mai frecventeze, au fost arestați toți cei surprinși în localul Bibliotecii franceze, între care și , ministru al Industriei ușoare, comunist cu state vechi de serviciu. A fost membru în secretariatul general al Confederației Generale a Muncii, ministru adjunct la Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale (1948-1949), ministrul industriei ușoare în Guvernul Petru Groza (4) (8 decembrie 1949 - 8 decembrie 1950), în Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (1) (2 iunie 1952 - 28 ianuarie 1953), în Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (2) (28 ianuarie 1953 - 4
Alexandru Sencovici () [Corola-website/Science/308322_a_309651]
-
1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965, a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). Este mutat în funcții administrative în afara Armatei, ca președinte
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
Cluj (unde a fost rector între 1947-1952) și la cea din București (rector între 1956-1959), specialist în dreptul internațional. Din 1945 a îndeplinit funcția de secretar general al Uniunii Populare Maghiare, ministru subsecretar la Subsecretariatul de Stat al Naționalităților (1947), ministru adjunct la Președinția Consiliului de Miniștri pentru problemele naționalităților conlocuitoare (1948-1952). În anul 1952 a fost suspendat din funcțiile politice, iar în anul următor a fost exclus din partid sub pretextul că înainte de 1944 a fost secretarul general al Comunității Maghiare
Lajos Takács () [Corola-website/Science/308325_a_309654]
-
în jurnalism în 1965, de data aceasta ca redactor-șef la "Scînteia", unde lucrează până în 1968. Popescu se înscrie în Partidul Muncitoresc Român în 1953. În 1962 devine vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (altfel spus, ministru adjunct al Culturii), funcție pe care o va avea până în 1965. În același an devine membru al Comitetului Central al P.C.R. și rămâne aici până la căderea regimului politic (1989). Din 1968, este secretar al Comitetului Central, iar un an mai târziu
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
revoluționar timișorean și deputat FSN Claudiu Iordache. Colegiul Național a ales și Consiliul Științific al IRRD, organism alcătuit mai ales din istorici de profesie, avînd rolul de a supraveghea publicațiile care apar sub egida institutului. Din cadrul Consiliului Științific provine directorul adjunct al IRRD, acesta fiind, de la înființare pînă acum, istoricul Ioan Scurtu. Printre membrii Consiliului Științific mai fac parte, în 2007: Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Onișoru, Dumitru Mazilu. Finanțarea IRRD este asigurată mai ales din bugetul de stat al
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, care a devenit președintele Consiliului Științific al IRRD. În aceeași ședință din 15 decembrie 2004 au fost alese organele executive, respectiv directorul general, în persoana lui Claudiu Iordache și directorul general adjunct, prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Atribuțiile acestora au fost stabilite în articolul 5 al legii menționate. De asemenea, prin lege s-a stabilit că Institutul va avea un număr maxim de 25 de persoane salarizate (exclusiv directorul general și directorul
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
univ. dr. Ioan Scurtu. Atribuțiile acestora au fost stabilite în articolul 5 al legii menționate. De asemenea, prin lege s-a stabilit că Institutul va avea un număr maxim de 25 de persoane salarizate (exclusiv directorul general și directorul general adjunct). Structura organizatorică, atribuțiile personalului și regulamentul de funcționare ale Institutului s-au aprobat de Colegiul Național. Potrivit legii, finanțarea IRRD este asigurată de la stat prin bugetul Senatului României și din venituri proprii. Spațiul și mijloacele necesare organizării și funcționării Institutului
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
în ziua de 15 decembrie 2004, la Senatul României. Cu acest prilej, domnul Ion Iliescu a fost ales președintele IRRD. Domnul Claudiu Iordache a fost numit director general, iar domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu a fost desemnat director general adjunct. El a fost urmat în funcție de prof. Ion Calafeteanu, in ianuarie 2010. În urma consultărilor cu Academia Română și cu Ministerul Educației și Cercetării a fost stabilită componența Consiliului Științific al IRRD. În aceeași zi, membrii Colegiului Național au participat la punerea pietrei
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
de înființare a IRRD, a programelor anuale de cercetare științifică elaborate și discutate în Consiliul științific și aprobate de Colegiul Național, a precizărilor și dispozițiilor directorului general al IRRD. Conducerea nemijlocită a activității cercetătorilor a fost asigurată de directorul general adjunct, ajutat de consilierul științific și secretarul Consiliului științific. În organizarea cercetării s-a pornit de la premiza că rezultatele acesteia trebuie să se concretizeze în studii și lucrări temeinic documentate, pe baza consultării unei bibliografii extrem de diverse și diversificate. În limita
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
lui Camil Petrescu, sub conducerea științifică a prof. Liviu Leonte. 1979-1983: redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Dialog” a Universității ieșene „Al. I. Cuza"; 1984-1990: profesor de fizica (liceu); 1990 (ianuarie-mai): redactor-șef adjunct la revista „Timpul”, Iași; 1990-1992: redactor la Editură Universității „Al. I. Cuza”, Iași; 1991-1999: redactor principal (publicist comentator) la revista „Contemporanul”, București, a Ministerului Culturii din România; 1992-1997: șef departament cultural la ziarul „Monitorul”, Iași, (astăzi, „Ziarul de Iași”); 1996-2007
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
București. În perioada 1951 - 1955 este asistent la Institutul de Construcții din București. Între 1950-1976 ocupă succesiv postul de asistent, lector, conferențiar și profesor la Universitatea din București. Concomitent a activat și în cadrul Institutului de Matematică al Academiei ca director adjunct (1965-1975). Începând cu 1966, predă cursuri speciale la Universitatea din Ottawa. Matematician român stabilit în S.U.A. (1976), Professor Emeritus Florida University. Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
un valoros ofițer, de nădejde, înzestrat cu deosebite calități". În 1932 este numit la comanda unui batalion de munte în Sighetul Marmației unde a primit gradul de locotenent colonel, până în 1937, când este avansat colonel. În 1940 este desemnat comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixtă Munte. În 1941 pentru curajul și dârzenia de a-si fi condus trupele, la forțarea Nistrului, a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a, în grad de cavaler. A participat la asaltul asupra
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
curajul și dârzenia de a-si fi condus trupele, la forțarea Nistrului, a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a, în grad de cavaler. A participat la asaltul asupra Crimeei condus de von Manstein. Este numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vânători de Munte. Din 1942, este promovat la comanda Diviziei 3 Munte și a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a II-a a participat în calitate de comandant al trupelor române de vânători de munte care au
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) și apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513 / 30 noiembrie 2000) . La 1 ianuarie 2002 a fost numit director adjunct al Statului Major General, iar apoi prin Decretul nr. 130/2002 a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 februarie 2002, cu gradul de viceamiral (cu 3 stele). Printr-un decret prezidențial din data de 29 octombrie 2008
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
ianuarie 2006, Mircea Chelaru devine vicepreședinte al PC. Conform unei decizii a Biroului Politic al Partidului Conservator din 17 aprilie 2007, adoptate cu majoritate de voturi, generalul (r) Mircea Chelaru a fost exclus din partid, alături de Codrin Ștefănescu, secretar general adjunct al PC, conducerea partidului considerându-i vinovați de încercarea de destabilizare a formațiunii. După cum a declarat Dan Voiculescu, președintele Partidului Conservator, "cei doi și-au exprimat în presă puncte de vedere personale despre partid, fără a le discuta în interiorul acestuia
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
la 2 decembrie 1951 în localitatea Aruncuta, județul Cluj.Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția romănă-italiană (1974). Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia și Vatra. După Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de literatură romănă contemporană la universitățile din Brașov și Tărgu-Mureș. Este autorul volumelor Poezie și livresc, Editura Cartea Romănească, București, 1987; Celălalt Pillat, Editura Fundației Culturale Romăne, București, 2000; Top ten, Editura Dacia, Cluj, 2000
Alexandru Cistelecan () [Corola-website/Science/302295_a_303624]