30,218 matches
-
Apărării Naționale, dar la 28 martie 1945 a fost trecut în rezervă. Colonelul Lissievici a fost arestat la 27 mai 1949, fiind acuzat de activitate intensă contra clasei muncitoare și apartenență la S.S.I. După opt ani de anchetă, a fost condamnat la 15 ani detenție grea și confiscarea totală a averii prin sentința nr. 102/20 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București. A fost deținut în închisorile Pitești, Jilava, Făgăraș, Ghencea și Gherla. A fost eliberat din închisoare la data de
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
stabilit organizarea unui proces public exemplar în legătură cu sabotajul de la canal, cerând ca toată acțiunea să se încheie în decurs de trei săptămâni. Maiorul Doicaru s-a ocupat de anchetarea muncitorilor, iar în urma anchetelor Securității Constanța unii dintre aceștia au fost condamnați la moarte și executați deși erau nevinovați. Remarcat cu acest prilej, colonelul Nicolae Doicaru devine în octombrie 1955 locțiitor al șefului Direcției de Informații Externe. Tot atunci au fost aleși ca locțiitori Solomon Sabău, Gheorghe Pele și Aurel Moiș. După cum
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
cântecul "In Bloom" de pe albumul "Nevermind" face referire la asta). Un incident care l-a tulburat pe Cobain a fost știrea că doi bărbați au violat o femeie, în timp ce cântau "Polly" de la Nirvana, un cântec despre drama violurilor. Cobain a condamnat episodul cu ocazia lansării în Statele Unite a albumului "Incesticide" : „"Anul trecut, o fată a fost violată de două risipe de spermă și ouă, în timp ce fredonau versurile cântecului nostru «Polly». Îmi vine greu să continui știind că avem astfel de plancton
Kurt Cobain () [Corola-website/Science/308127_a_309456]
-
recunoscut, în opoziție cu concepțiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor țărănești ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susținând capacitatea de perfecționare a capitalismului și posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste („Evanghelia naturii”, vol I, 1915; „Gânduri despre lume și viață”, 1928).
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
scris textele pieselor ca pe o „mini-operă” intitulată „"Mamasan trilogy"”. Cântecele urmăresc povestea unui tânăr care, ca și Vedder, află că a fost mințit în privința tatălui său („"Alive"”), devine un criminal în serie („"Once"”) și este până la urmă încarcerat și condamnat la moarte („"Footsteps"”). După ce au ascultat caseta, chitaristul Stone Gossard și basistul Jeff Ament l-au invitat pe Vedder la Seattle, pentru a participa la audițiile pentru trupa ce se va numi Pearl Jam. Au fost impresionați de vocea sa
Eddie Vedder () [Corola-website/Science/308259_a_309588]
-
John Ruskin. Însă în urma Revoluției din 1848 și agitațiilor politice din Regatul Unit, Carlyle a publicat o colecție de eseuri intitulată „"Latter-Day Pamphlets"” („"Pamfletele zilei din urmă"”) (1850), în care a atacat democrația ca fiind un ideal social absurd, dar condamnând de asemenea aristocrația ereditară. Cea din urmă era paralizatoare, cea dintâi un nonsens : de parcă s-ar putea afla adevărul numărând voturi. Ar trebui să guverneze cei mai capabili. Dar cum se pot recunoaște cei mai capabili, și în ce măsură trebuie să
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
fost nevoit să-și schimbe de mai multe ori domiciliul, fiind urmărit în permanență de către organele represive. A fost arestat abia pe 19 aprilie 1948 la întâlnirea aranjată cu colonelul Alexandru Popovici și deținut preventiv la închisoarea Jilava. A fost condamnat, din nou, la muncă silnică pe viață, prin sentința nr. 1.834/1948, pentru crima de organizare și înaltă trădare, sentință care a fost redusă apoi la 25 de ani de temniță și degradare militară. A stat în închisoare 16
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
1949, cu obligația de a nu divulga locația în care a fost reținut. A fost din nou arestat, preventiv, la 19 septembrie 1951 și închis la penitenciarul Văcărești. Arestarea sa a avut loc în urma declarației făcute de colonelul Marcel Petala (condamnat imediat după război la muncă silnică pe viață). Acesta afirma că a primit ordin de la general de a-i executa pe patru partizani din Beleaevka (URSS). Generalul nu a recunoscut niciodată această faptă, cerând să fie confruntat cu Marcel Petala
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
Petrovicescu, ministru de interne din partea Mișcării Legionare, era ridicat retroactiv la gradul de general de divizie cu vechime de la 1 iunie 1938 și era reintegrat în cadrele active ale armatei. După evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, este arestat și condamnat la 7 ani închisoare în 16 iunie 1941, pentru ""participare la rebeliune"", după trei ani pedeapsa fiindu-i comutată în domiciliu obligatoriu, la Sibiu. Mareșalul Ion Antonescu a intervenit și el personal în procesul înscenat generalului Petrovicescu după așa-zisa
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
paradă a degradării militare"", după cum își amintește generalul de corp de armată Constantin Pantazi. După Lovitura de stat de la 23 august 1944, Constantin Petrovicescu este re-arestat și inculpat în cadrul "lotului Antonescu-Sima" în așa-zisul proces al "Marii Trădări Naționale", fiind condamnat în 6 mai 1946, la "detenție grea pe viață" și confiscarea tuturor bunurilor personale, în folosul statului, cu titlu de despăgubiri. Generalul Constantin Petrovicescu se stinge din viață în detenție, la închisoarea din Aiud, în data de 8 septembrie 1949
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
Petrovicescu, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România și Germania în agresiunea "contra popoarelor din Rusia Sovietică". În 2008, într-un articol ocazionat de decesul Părintelui Atanasie Ștefănescu, de la Mânăstirea Petru Vodă, fost legionar, condamnat în 1941 la 15 ani de muncă silnică la Aiud, eliberat în 1948 după rejudecarea procesului, se afirmă că acesta s-ar fi întors după eliberare la Aiud, pentru a se ocupa de memoriile generalului Constantin Petrovicescu. Nu se știe
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
considerat criminal de către "ocupantul ruso-bolșevic", a fost supus calvarului mai multor detenții și procese, inclusiv confiscarea proprietăților. Prima dată a fost închis la închisoarea militară de la Uranus. După prima ședință, din data de 9 octombrie 1946, tribunalul Poporului l-a condamnat la 10 ani de temniță grea. Recursul admis de Înalta Curte de Casație a dispus desființarea sechestrului asigurator. Arestat din nou, în noiembrie 1946, a fost acuzat de „... pregătirea și participarea la războiul contra U.R.S.S.”. La 7 martie 1947
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
început judecarea „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”, cum îi caracteriza „Scînteia. Pe 9 octombrie Comitetul de judecată al Curții Criminale secția a VII-a a pronunțat sentința în procesul miniștrilor antonescieni. A fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Imediat după proces generalul a fost dus la închisoarea Aiud unde avea să execute cea mai mare parte a pedepsei. În mod nedrept „recunoștința” statului pentru devotamentul său excepțional față de valorile naționale a constat
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
grea. Imediat după proces generalul a fost dus la închisoarea Aiud unde avea să execute cea mai mare parte a pedepsei. În mod nedrept „recunoștința” statului pentru devotamentul său excepțional față de valorile naționale a constat în ani grei de temniță. Condamnat mai apoi la muncă silnică pe viață, a fost închis mai întâi la penitenciarul Jilava. După aceea, grav bolnav (hipertensiv), a fost adus nu pentru a fi tratat, ci pentru a fi la dispoziția Securității, în vederea șantajului, pentru obținerea unor
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
București) a fost un militar (general de divizie) român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Acuzat de crime de război, în anul 1945 Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață iar după un an, în 1956 a fost amnistiat și eliberat din închisoare. A fost arestat la 20 octombrie 1944 sub acuzarea de crime
Constantin Trestioreanu () [Corola-website/Science/307505_a_308834]
-
i-a fost comutată la închisoare pe viață iar după un an, în 1956 a fost amnistiat și eliberat din închisoare. A fost arestat la 20 octombrie 1944 sub acuzarea de crime împotriva populației civile evreiești în 1941. Judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Poporului, la 22 mai 1945, condamnarea la moarte i-a fost comutată la muncă silnică pe viață, iar pedeapsa de degradare și pierderea drepturilor (pensie, decorații, medalii și apanajele consecutive) a rămas în vigoare. După o
Constantin Trestioreanu () [Corola-website/Science/307505_a_308834]
-
El a militat pentru dezertarea altor comandanți români și alăturarea lor Armatei Roșii, faptă pedepsită cu moartea, conform Codului de Justiție Militară din 1939 (art. 498-499 și 501). Ministrul Constantin Pantazi a pregătit un decret în care colonelul Cambrea era condamnat la degradare militară și împușcare pentru pactizare cu inamicul. Mareșalul Ion Antonescu a hotărât să nu semneze acel decret, gândindu-se că înscrierea unor ofițeri în Divizia Tudor Vladimirescu ar putea să-i servească țării la un moment dat. În
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
care fusese achitat în 1945. Parchetul Curții București emite Rechizitoriul de urmărire nr. 97 din 13 aprilie 1950 dispunând trimiterea sa în judecată. Este judecat în vara anului 1951 și, prin Decizia penală nr. 1630 din 13 iunie a fost condamnat în contumacie la 12 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică. A luat cunoștință de condamnarea sa târziu deoarece își schimbase domiciliul. După apariția decretului de amnistie din 1955, la 10 octombrie cere prin avocat anularea deciziei Curții București
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
Potopeanu și Gheorghe Zamfirescu „comentau o serie de știri calomnioase ascultate la posturile de radio imperialiste și o serie de zvonuri tendențioase care circulau cu privire la schimbarea formei de guvernământ din R.P.R”. Tribunalul Militar al Regiunii 3 militare l-a condamnat la 21 martie 1960 la 7 ani muncă corecțională, la 4 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Recursul s-a judecat la 3 mai 1960, la Tribunalul Suprem, Colegiul militar, care i-a
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
geam îi străpunge omoplatul și femeia se prăbușește în brațele neajutorate ale soțului. Văzând că autobusul s-a oprit pe drum, cei doi copii fug speriați acasă. În timp record, incidentul este clasat drept un act terorist și întreaga lume condamnă cruzimea acestuia. Între timp, soțul rănitei încearcă cu disperare să ajungă la un spital. Din nefericire, cel mai apropiat este la o distanță mult prea mare iar salvarea nu poate ajunge în satul în care sunt. Ghidul reușește să aducă
Babel (film) () [Corola-website/Science/307512_a_308841]
-
dus la Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19 Mai 1950, în Închisoarea Sighet. Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe suspecte, având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în contumacie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior fiind arestat împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică la 5/6 mai 1950 Noaptea demnitarilor. Se presupune că a fost îngropat în "cimitirul sărăcilor" de la
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
voluntari Detașamentul Motomecanizat român care a tăiat drum prin pădure, trecând cu tancurile Carpații și căzând în spatele liniilor de apărare germane, împiedicând astfel consolidarea trupelor germane pe Carpați, fapt pentru care a fost propus pentru cea mai mare decorație sovietică. Condamnat la 10 ani inchisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu și alți câțiva comandanți militari români
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
pentru condamnații militari, potrivit cutumei sentințelor pronunțate de curțile marțiale, dar Biddle și judecătorii sovietici s-au opus. Aceștia au susținut că ofițerii își violaseră etica militară și nu erau demni de moartea, considerată demnă, în fața plutonului de execuție. Prizonierii condamnați la închisoare au fost transferați în 1947 la închisoarea Spandau (Berlin). Definiția a ceea ce constituie crimă de război este stipulată în "Principiile Nürnberg", document creat ca rezultat al procesului. Experimentele medicale efectuate de medicii germani au dus la redactarea Codului
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
datorită succesului băieților independenți de el, îl împușcă mortal pe cel mai tânăr, Dominic. Noodles se răzbună, înjunghiindu-l repetat pe Bugsy cu un cuțit automat, dar și pe un ofițer de poliție care încearcă să intervină; pentru asta e condamnat la doisprezece ani de închisoare. Amintirile continuă în 1933, când Noodles (acum interpretat de Robert De Niro) este eliberat. Așteptat de Max (James Woods) la poarta închisorii, este dus la localul trupei, unde îl așteaptă restul amicilor: Patsy (James Hayden
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
din Insulele Cocos. În urma activităților subversive ale Partidului Lanka Sama Samaja, regimentul de artilerie s-a rezvrătit și a încercat să predea insula japonezilor în noaptea de 8-9 mai 1942. Rebeliunea a fost înăbușită, trei soldați ceylonezi fiind judecați și condamnați la moarte. Liderul revoltei, caporalul Gratien Fernando, a sfidat autoritățile militare britanice până în ultima clipă. După această revoltă, nicio unitate combatantă ceyloneză nu a mai fost plasată în prima linie de luptă. unitățile de transport și aprovizionare ceyloneze au fost
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]