28,731 matches
-
Vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, deși nu este un senator, este din oficiu, conform Constituției Statelor Unite ale Americii, Președinte al Senatului Statelor Unite având dreptul constituțional de a interveni în votare, doar în Senat, numai când există o perfectă egalitate de voturi. În restul timpului, pentru oricare din votări, atât în Senat, cât
Voturile decisive ale vicepreședintelui Statelor Unite ale Americii în Senat () [Corola-website/Science/302954_a_304283]
-
nici unul din cei patruzeci și șase vicepreședinți ulteriori. Voturile sale au protejat autoritatea unică a președintelui asupra demiterii oficialilor numiți, au influențat nominalizarea capitalei țării și au prevenit un război cu Marea Britanie. În cel puțin un caz, el a convins senatorii să voteze împotriva unor proiecte de legi cărora l-i se opunea, și adesea a instruit Senatul cum să procedeze în chestiuni procedurale și politice. Vederile politice ale lui Adams și rolul său activ în Senat au făcut din el
Voturile decisive ale vicepreședintelui Statelor Unite ale Americii în Senat () [Corola-website/Science/302954_a_304283]
-
enigmatică. În SUA nu se știe altceva decât că a murit într-o mare sărăcie la 12 octombrie 1882 în orașul Sankt Petersburg. A fost înmormântat în cimitirul Smolensk din orașul Sankt Petersburg, capitala Rusiei din acea vreme. Unul dintre senatorii statului Ohio i-a menționat pe cei doi eroi români, generalul George Pomuț și căpitanul Nicolae Dunca, printre luptătorii care și-au vărsat sângele pentru păstrarea unității Statelor Unite ale Americii și au gravat numele lor cu litere de aur în paginile de
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția interregnum-ului, asigurat de un interrex dintre senatori pentru perioadele dintre doi regi. Perioada regală a constat printr-un amplu proces de organizare internă a Romei, ca reforma serviana a penultimului rege etrusc, pe baza principiilor cenzitare împărțind populația în categorii cenzitare și centurii, cu drepturi civice totale
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
deținea toate puterile și abilitățile acestuia, până la punctul de a i se acorda Imperium cât timp se afla în interiorul orașului. Regele a primit chiar dreptul de a fi singura persoană care putea numi patricieni în Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul și Adunarea curiată dispunea de o foarte mică putere și autoritate. Senatul și Adunarea curiată nu erau corpuri independente deținând dreptul de a se reuni și discuta problemele statului. Ele puteai fo convocate numai de rege și
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
pregătiți și cei inapți pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie și 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acești oameni i-a numit patricieni și aveau să devină nobilii și elita orașului în timpul Republicii. După 38 de ani petrecuți ca rege al Romei, Romulus a luptat în mai multe
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
condus războaie împotriva sabinilor și etruscilor, ceea ce a dublat mărimea Romei și a adus mari bogății orașului. Printre primele sale reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi Senatului, aducând persoane din rândurile triburilor etrusce cucerite și ridicând numărul senatorilor la 300. A folosit prada de război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaștină dintre cele șapte dealuri ale Romei. În locul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat. Pentru că un om să ajungă senator trebuia să fie cetățean român, să aibă statutul juridic de om liber (exceptând liberții), vârsta de minim 46 de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat. Pentru că un om să ajungă senator trebuia să fie cetățean român, să aibă statutul juridic de om liber (exceptând liberții), vârsta de minim 46 de ani si onorabilitate. Treptat, vârsta legală va scădea la 30 de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat. Pentru că un om să ajungă senator trebuia să fie cetățean român, să aibă statutul juridic de om liber (exceptând liberții), vârsta de minim 46 de ani si onorabilitate. Treptat, vârsta legală va scădea la 30 de ani în Republică română târzie, iar liberții vor putea intra
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
om liber (exceptând liberții), vârsta de minim 46 de ani si onorabilitate. Treptat, vârsta legală va scădea la 30 de ani în Republică română târzie, iar liberții vor putea intra și ei în senat, în contextul conflictelor civile și politice. Senatorii purtau toga "laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
purpurie paludamentum pe timp de război. Cenzorii, care erau doi, erau aleși pentru 18 luni, din 5 în 5 ani, desemnați de comițiile centuriade. Nu dispuneau de imperium, dar întocmeau recesamantul populației, organizau orașul, administrau parțial tezaurul public, întocmeau listele senatorilor și supravegheau moravurile. Censorii erau aleși dintre foștii consuli, despre care se credea că aveau o moralitate ireproșabila. Pretorul era magistrat ordinar, ales de comitia centuriada, deținea imperium, avea atribuții juridice la Romă. Supraveghea procesele și întocmea listele cu jurați
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
colonii române. Marea Tyrrheniana a devenit lac român, iar ligurii erau atent supravegheați de flotă română. Inițiatorul expansiunii septentrionale, Gaius Flaminius, a construit via Flaminia care deschidea expansiunea spre nord și a propus legi agrare în favoarea plebei și a interzis senatorilor români să posese corăbii comerciale. Pirații illyrieni au fost combătuți, iar coasta Adtiaticei a fost anexată, realizându-se deschiderea Romei spre Grecia. Coalizați, galii au invadat Etruria până la Vulci, insă coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de "prouncia" a acoperit denumirea zonelor unde se exercită provincia. Romă a devenit o mare putere economico-militară a Mediteranei vestice. Senatul a iesit întărit, devenind ocrotitorul statului, magistrații aau servit că emisari, slujutori ai curiei și s-a ivit ierarhizarea senatorilor După Bătălia de la Zama, Cartagina a reușit o redresare impresionantă. A dezvoltat intensiv agricultură bazată pe irigații, a refăcut flotă, deși era încă supravegheată de regele Masinissa. Numidia devenise și ea un stat elenistic prosper. Masinissa dorea să anexeze Cartagina
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de indemnizație de război impusă din 201 î.Hr. S-a trecut la o reînarmare a statului punic. Cartaginezii au atacat Numidia, declanșând un pretext pentru români pentru a declara un război Cartaginei, invocându-se încălcarea legii din 201 î.Hr. Mulți senatori se pronunțau în favoarea unui nou război punic, destinat să lichdeze Cartagina, iar Cato afirmă distrugerea ei. Din 149 până în 147 î.Hr., operațiunile militare au fost comandate de Scipio Aemilianus. Conditile impuse erau dure-capitularea, distrugerea orașului, mutarea populației. Cartaginezii s-au
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
al lor însemna pierderea veniturilor vaste și a luxului prin care deveneau extrem de notorii încurajându-l. Mai mult, banii însemnau putere - banii cumpărau voturi, banii cumpărau imunitate de la judecata, banii puteau cumpăra orice în Republică Română, iar fără ei nici un senator nu ar fi rezistat mult. Era o simplă amenințare la veniturile private ale Senatului. Pentru multi era abilitatea de a candida pentru oficiu sau a urca pe scara puterii. Așa și-au făcut apariția frații Gracchus. Tiberius Gracchus a început
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
crescânde ale Republicii imperiale să primească parcele de pământ, din teritoriile deținute, tehnic vorbind, de către Senat și poporul din Romă sau, cu alte cuvinte, din însuși partea statului. Însă multe dintre aceste terenuri erau chiar sursele de venit folosite de senatori pentru a se îmbogăți și orice mișcare pentru a li se lua era respinsă de puternice violente din partea Senatului. Tiberius, pentru a-și legifera reformele, a trebuit să muncească în afara constituției Republicii. Acțiunile sale au fost etichetate ilegale. Senatul a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ale celor doi consuli, au fost adoptate două legi care înlăturau constituția lui Sulla; prima, tribunul a primit puterea de înainta legi; a doua, monopolul senatorial asupra judecaților s-a încheiat, iar calitatea de membru a fost împărțită egal între senatori, ecveștri și un grup cunoscut sub numele de „tribunii trezoreriei“. Între timp, Lucullus lupta, chiar cu succes, împotriva lui Mithridates și a aliatului și ginerelui sau, Tigranes cel Mare, regele Armeniei, dar a fost incapabil să calmeze teritoriile pe care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat o dată în anul următor, însă de data aceasta a fost înfrânt și mai convingător. Atunci, alături de mai mulți senatori desfrânați, au început planificarea unui coup d’état care ar fi inclus incendierea Romei, înarmarea sclavilor și ascensiunea lui Catilina că dictator. Cicero a aflat și a informat Senatul într-o serie de cuvântări briliante, în urma acestora acordându-i-se
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
conspiratorii în oraș fără proces; co-consulul sau, Gaius Antonius Hybrida înfrângând apoi armata lui Catilina în apropiere de Pistoria. Niciunul dintre soldații lui Catilina nu a fost lăsat în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
zilele noastre. A reformat, de asemenea, și problema datoriilor. În același timp, a continuat să accepte imense onoruri din partea Senatului. A fost numit "Pater Patriae" (Părintele țării), incepand purtarea îmbrăcăminții vechilor împărați români. Această a adâncit ruptura dintre Cezar și senatorii republicani aristocratici, multi dintre cei pe care ii grațiase în timpul războiului civil. În 45 î.Hr. a fost numit dictator pentru zece ani. Această numire a fost urmată de cea din 44 î.Hr., "dictator" pe viață. O dublă problemă se crease
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
trebuit a fi concentrată în puterile lui Cezar pe viitorul previzibil, având ca posibil efect subordonarea Senatului la dorințele sale; în al doilea rând, numai moartea lui Cezar ar fi putut pune capăt. Astfel, un grup de aproximativ 60 de senatori, conduși de către Gaius Cassius Longinus și Marcus Junius Brutus, a conspirat pentru asasinarea lui Cezar în scopul salvării republicii. Și-au îndeplinit faptă în Idele lui martie, la 15 martie, 44 î.Hr., cu trei zile înainte de plecarea lui Cezar în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Romei. Octavian a încercat să nu-l atace pe Antoniu direct, pentru că acesta era încă foarte popular la Romă; în schimb, întreaga vină a fost pusă pe umerii Cleopatrei. În 31 î.Hr. a început în sfârșit războiul. Aproximativ 200 de senatori, o treime a Senatului, l-au abandonat pe Octavian pentru a-i sprijini pe Antoniu și Cleopatra. Sfâtuitorul-șef și extraordinarul lider militar al lui Octavian, Agrippa, a capturat Methone în Grecia. Marea confruntare finală a Republicii române s-a întâmplat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
până la capăt. Omorurile au devenit comune în timpul alegerilor, unde mase de persoane erau eliminate de către partidele de opoziție pentru a-și speria inamicii. Se acceptase, ba chiar se încurajase în unele regiuni, că forța să fie folosită pentru „conservarea Republicii“. Senatorii care nu puteau bloca reforma legal foloseau asasinatele și delictele criminale pentru a o stopa. Reformatorii care nu-și puteau trece legile prin Senat se foloseau de nervozitatea crescândă a populației române pentru a intimida Senatul, sau apelau la generali
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
orice reformator de orice gen care se ivea. Frații Gracchus au lucrat în afara sistemului constituțional folosind adunările populare în locul Senatului; Marius a trebuit să lupte doar pentru a face schimbările necesare recrutării de soldați din clasele inferioare; Sulla a înspăimântat senatorii cu execuții pentru acceptarea reformelor care erau intenționate pentru conservarea puterii Senatului, iar Cezar a trebuit să cucerească efectiv întregul teritoriu român pentru a putea trece legi rămase restante de cel puțin un veac. Cu cat senatul lupta mai greu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]