270,960 matches
-
an în care vechea biserică de lemn a comunității greco-catolice din Vima Mare a fost adusă și reconstruită în Măleni. Având în vedere acest fapt se poate spune că istoria bisericii din Măleni se împletește în mare măsură cu istoria localității Vima Mare. Despre Vima Mare se știe că la anul 1553, alături de încă 53 de sate făcea parte din domeniul cetății Ciceului, stăpânită la acel moment de către domnii Moldovei. La începutul secolului al XVII-lea, satul Vima Mare aparținea domeniului
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș în urma propunerii de canonizare făcute de împăratul Carol al VI-lea. Conscripțiile bisericești și recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea aduc primele referiri concrete cu privire la viața bisericească din Vima Mare. Astfel, în 1733 în localitate sunt atestați doi preoți: Matei, bigam și Ioan, amândoi uniți. La acea dată în Vima Mare era o singură biserică. În 1750, în conscripția făcută de către Petru Pavel Aron este precizat faptul că satul are o singură biserică, doi preoți
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
Ribița, județul Hunedoara, a fost construită la începutul secolului al XV-lea (1417). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Ribița este consemnat în documente în anul 1439, sub numele de „Ribicza”. În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, asemănătoare din punct de vedere arhitectural, cu lăcașurile de cult medievale din Crișcior, Leșnic și Hălmagiu: biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Construit din blocuri de piatră fățuite la muchii
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Sânandrei este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. - Carani (1717, Mercydorf), Covaci (1843, Kovács). Sânandrei (comună, județul Timiș)TP 444PT 1. Vestigii preistorice. a) În localitate s-a descoperit un depozit format din obiecte de cupru preistorice. Bibliografie: Vulpe 1975, p. 69; Lazarovici 1975a, p. 29. b) Dintr-un loc neprecizat provine un depozit de bronzuri precum și ceramică (epoca timpurie și mijlocie a bronzului). Descoperirile s-
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
4. Vestigii medievale. a) În secolul XIX se mai vedea, către Cerneteaz, o cetate de pământ, dublă. Cele două incinte rotunde erau legate între ele cu șanțuri și val. Bibliografie: Rădulescu 1999-2001, p. 48-49. 5. Descoperiri monetare. a) Pe teritoriul localității se semnalează un tezaur monetar format din 75 denari republicani romani descoperit în anul 1840. Bibliografie: Glodariu 1974, p. 292; Gudea și Moțiu 1983, p. 193; Medeleț 1994a, p. 284. b) Pe teritoriul localității se semnalează denari imperiali romani. Bibliografie
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
5. Descoperiri monetare. a) Pe teritoriul localității se semnalează un tezaur monetar format din 75 denari republicani romani descoperit în anul 1840. Bibliografie: Glodariu 1974, p. 292; Gudea și Moțiu 1983, p. 193; Medeleț 1994a, p. 284. b) Pe teritoriul localității se semnalează denari imperiali romani. Bibliografie: Gudea și Moțiu 1983, p. 195; Drăgoescu 1995, p. 371. c) Aici s-a descoperit o monedă din bronz de la Constantius I. Bibliografie: Toma-Demian 2002-2003, p. 184; Mare 2004, p. 202, 203. d) În
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
Filosofie (1932-1936) a Universității din București - fiind printre licențiații cu rezultate foarte bune. În anul 1934 intelectualii și alți oameni din Poiana Sărată care participau la o conferință a profesorului Simion Mehedinți, i-au solicitat să încredințeze unui student din localitate un subiect, ca lucrare de licență, cu tema „Valea Oituzului - studiu geografic”, cu scopul de a sprijini reconstrucția satelor. Simion Mehedinți i-a încredințat tema studentului Ioan Șandru și s-a preocupat între 1934-1936 de îndrumarea acestuia. Studiul l-a
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
se află în cătunul cu același nume, socotit drept cartier al municipiului Turda, județul Cluj, (fost Hotar Piatra Hărcana, azi Str. Hărcana). A fost construită în anul 1828 în localitatea Poșaga de Jos fiind edificiul de cult utilizat de comunitatea greco-catolică din această localitate. În anul 1955 a fost strămutată în actuala sa locație. Atât în localitatea de origine cât și după strămutare, biserica avea hramul „"Sfinților Arhangheli"”, acesta fiind
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
cătunul cu același nume, socotit drept cartier al municipiului Turda, județul Cluj, (fost Hotar Piatra Hărcana, azi Str. Hărcana). A fost construită în anul 1828 în localitatea Poșaga de Jos fiind edificiul de cult utilizat de comunitatea greco-catolică din această localitate. În anul 1955 a fost strămutată în actuala sa locație. Atât în localitatea de origine cât și după strămutare, biserica avea hramul „"Sfinților Arhangheli"”, acesta fiind semnalat până în anul 1972. Ulterior există posibilitatea ca acesta să fi fost schimbat cu
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
Hotar Piatra Hărcana, azi Str. Hărcana). A fost construită în anul 1828 în localitatea Poșaga de Jos fiind edificiul de cult utilizat de comunitatea greco-catolică din această localitate. În anul 1955 a fost strămutată în actuala sa locație. Atât în localitatea de origine cât și după strămutare, biserica avea hramul „"Sfinților Arhangheli"”, acesta fiind semnalat până în anul 1972. Ulterior există posibilitatea ca acesta să fi fost schimbat cu hramul „Înălțarea Domnului”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
ca și întreaga zonă. Anul 1972 surprinde Hărcana cu doar 62 de familii de ortodocși, numărul lor împuținându-se de la an la an datorită plecărilor numeroare ce se înregistrau, crezându-se cât se poate de serios la acel moment că localitatea este pe cale de dispariție. Despre viața religioasă în primii ani de existență ai acestei comunități nu se știu prea multe doar că serviciile religioase se țineau în două capele, una greco-catolică - filie la Parohia Turda Veche și una ortodoxă - filie
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
în primii ani de existență ai acestei comunități nu se știu prea multe doar că serviciile religioase se țineau în două capele, una greco-catolică - filie la Parohia Turda Veche și una ortodoxă - filie la parohia Ploșcoș. Poate că odată cu înființarea localității a fost cumpărat și clopotul ce se află azi în turnul bisericii. Acesta poartă următoarea inscripție: ”"Acest clopot s-a cumpărat din dăruirile credincioșilor la anul 1923 sub conducerea Nicolau P. Rațiu prot. on."” Despre acesta, șematismele bisericii greco-catolice îl
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
fost hirotonit în 1883 având în 1923 vârsta de 64 de ani. După cel de-al doilea război mondial este adusă o biserică de lemn în Hărcana. Tradiția locală reține ca loc de origine al bisericii de lemn din Hărcana localitatea Poșaga de Sus. Transportată cu mocanița de la Poșaga la Turda, apoi cu carele cu boi, biserica este refăcută în anul 1955 la Hărcana sub conducerea meșterului Puf Ilie, cel care a construit în 1928 și 1936 și cele două biserici
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
vechi. La o verificare mai atentă a documentelor și lucrărilor de specialitate publicate - dedicate bisericilor de lemn din zona munților Apuseni aflăm că de fapt, locul de origine a bisericii de lemn din Hărcana nu este Poșaga de Sus ci localitatea învecinată, Poșaga de Jos. Despre Poșaga de Sus se știe că folosește împreună cu cătunul Belioara (în prezent înglobat în localitatea Poșaga de Sus) aceeași biserică ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De altfel, istoricul bisericii din Hărcana, întocmit în
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
Apuseni aflăm că de fapt, locul de origine a bisericii de lemn din Hărcana nu este Poșaga de Sus ci localitatea învecinată, Poșaga de Jos. Despre Poșaga de Sus se știe că folosește împreună cu cătunul Belioara (în prezent înglobat în localitatea Poșaga de Sus) aceeași biserică ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De altfel, istoricul bisericii din Hărcana, întocmit în anul 1972 menționează ca loc de aducere a bisericii satul Poșaga, fără a se preciza exact dacă este vorba de
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
aducere a bisericii satul Poșaga, fără a se preciza exact dacă este vorba de Poșaga de Sus sau de Poșaga de Jos. În ceea ce privește bisericile de lemn din Poșaga de Jos aflăm că la începutul secolului al XX-lea, în această localitate se aflau două biserici de lemn, una din secolul al XVIII-lea și alta din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
secolul al XVIII-lea și alta din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru Transilvania, pe anii 1926-1928, printre bisericile care primesc acordul de demolare pe motiv că deveniseră neîncăpătoare sau se aflau în
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
inaugurată la 21 mai 1911, pe care mai târziu o donează comunității. În comuna Bâlteni, procesul instructiv-educativ se desfășoară în 12 unități școlare: Activitățile cultural-artistice se desfășoară în unități precum: În anul 2005 comuna Bâlteni s-a înfrățit cu o localitate San Leonardo, Italia Grupul Școlar Industrial Minier Bâlteni este situat în Comuna Bâlteni, Județul Gorj, are o vechime de peste 40 de ani și are o arie de influență de peste 200 km pătrați. Misiunea școlii este de a oferi oportunități de
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
200 km pătrați. Misiunea școlii este de a oferi oportunități de educație și instruire celor aproximativ 2.000 de tineri din comună, preșcolari, școlari, liceeni și de la Școala de Afaceri și Meserii ("Ș.A.M.") și de circa 500 elevi din localitățile învecinate și de a contribui la dezvoltarea personalității, a carierei, sporirea calității vieții, iar azi, după anul 2007, pentru a-i pregăti să corespundă cerințelor Uniunii Europene. Școala GȘIM Bâlteni oferă educație și instruire tineretului având ca arie de influență
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
Jos, Comănești și Asan Aga. În anul 1834 unele documente amintesc așezarea în legătură cu uciderea haiducului Nicolae Groza în pădurea din nordul satului. Pe harta rusă din anul 1835, este trecut și satul Drăgănești cu 152 gospodării fiind a 26-a localitate din cele 270 așezări omenești din județul Vlașca. În monografiile locale satul Comoara este prezentat ca o așezare care a luat ființă la 1863, fiind proprietatea Mănăstirii Zlătari. Cercetând istoria satului Comoara putem afirma că unele sate se pierd adânc
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
Muntenia, România. Se află în partea centrală a județului. La recensământul din 2002 avea o populație de locuitori. Biserica ortodoxă cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" datează din 1860 și este monument istoric (cod:"TR-II-m-A-14308"). Alte monumente istorice din localitate sunt Ruinele școlii vechi (cod: "TR-II-m-B-14309"), Primăria (cod: "TR-II-m-B-14310") și Halta C. F. R. (cod: "TR-II-m-B-20214"). Toate datează din secolul al XIX-lea.
Buzescu, Teleorman () [Corola-website/Science/324766_a_326095]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Satulung. Aria protejată se află în vestul județului Maramureș, pe teritoriul sud-vestic al satului Fersig, în apropierea drumului județean (DJ108E) care leagă localitatea Lucăcești de satul Mireșu Mare. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a
Pădurea Bavna () [Corola-website/Science/324800_a_326129]
-
ani. Ulterior au fost folosite pentru a transmite semnale de avertizare în caz de primejdie, prin focurile făcute pe ele; mai târziu ajung semne de hotar. Teritoriul comunei nu este străbătut de nici o apă curgătoare. În partea de sud-vest a localității, într-o vale naturală, se află lacul Iezer, un liman fluviatil al râului Ialomița, cu o suprafață de 120 ha și o adâncime de 10-12 m. Este reprezentată de speciile de pești de apă dulce de câmpie, care trăiesc în
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
6 din legea rurală a lui Al. I. Cuza. La 27 octombrie 1876 printr-o circulară I.C. Brătianu trimite instrucțiuni prefecților pentru împroprietărirea însurățeilor și celorlalte categorii de săteni în drept conform articolelor 5 și 5 din Legea rurală. Pentru că localitatea Gheorghe Lazăr s-a înființat prin legea însurățeilor, prezentăm în detaliu cum s-a ajuns la împroprietărirea însurățeilor și înființarea de commune noi printre care și localitatea noastră. Pentru însurăței, dreptul lor se va proba prin actele de căsătorie care
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
de săteni în drept conform articolelor 5 și 5 din Legea rurală. Pentru că localitatea Gheorghe Lazăr s-a înființat prin legea însurățeilor, prezentăm în detaliu cum s-a ajuns la împroprietărirea însurățeilor și înființarea de commune noi printre care și localitatea noastră. Pentru însurăței, dreptul lor se va proba prin actele de căsătorie care se vor prezenta Comisiunii în original sau în copie legalizată de primărie extrase din condicile bisericilor din anii 1863 și 1864. Peste doi ani, după războiul de
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]