27,938 matches
-
sumare de reparații în 1785 și o acoperire a bisericii în 1835. Pe lângă nepăsare, călugării greci au dat dovadă și de nepricepere. Astfel, reparațiile efectuate în jurul anului 1844 mai mult au dăunat monumentului. Picturile murale interioare din altar, naos și încăperea mormintelor au fost acoperite cu zugrăveli în tehnica „a secco”, în stil neorealist, realizate grosolan și de proastă calitate. De asemenea, ferestrele gotice din pridvor și pronaos au fost zifite unele în întregime, iar altele doar în parte. La 15
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
ferestre dreptunghiulare în cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi mici pe laturile oarbe. Deasupra arcadelor duble se află un rând de ocnițe. În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri groase. La început, în pridvor se intra prin două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic a fost zidită, rămânând în funcțiune numai
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi mici pe laturile oarbe. Deasupra arcadelor duble se află un rând de ocnițe. În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri groase. La început, în pridvor se intra prin două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic a fost zidită, rămânând în funcțiune numai ușa de pe peretele
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi mici pe laturile oarbe. Deasupra arcadelor duble se află un rând de ocnițe. În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri groase. La început, în pridvor se intra prin două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic a fost zidită, rămânând în funcțiune numai ușa de pe peretele sudic. Pridvorul are formă dreptunghiulară și este
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
pe latura nordică. Deasupra pridvorului se află o boltă semicilindrică. În pronaos se intră printr-o ușă în stil gotic. Pronaosul este dreptunghiular și luminat prin patru ferestre în stil gotic (câte două pe pereții de nord și de sud). Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică și este luminată prin două ferestre dreptunghiulare (una pe peretele nordic și una pe cel sudic). Naosul are două abside semicirculare în interior și pentagonale la exterior. În fiecare absidă laterală se află o fereastră
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
luminată prin două ferestre dreptunghiulare (una pe peretele nordic și una pe cel sudic). Naosul are două abside semicirculare în interior și pentagonale la exterior. În fiecare absidă laterală se află o fereastră dreptunghiulară (de dimensiuni egale cu cele din încăperea mormintelor). Deasupra naosului se înalță turla cilindrică în interior și octogonală la exterior. Absida altarului este decroșată față de restul construcției, existând cele două nișe (proscomidiarul - la nord și diaconiconul - la sud). În axul absidei se află o fereastră dreptunghiulară identică
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
turla cilindrică în interior și octogonală la exterior. Absida altarului este decroșată față de restul construcției, existând cele două nișe (proscomidiarul - la nord și diaconiconul - la sud). În axul absidei se află o fereastră dreptunghiulară identică cu cele din naos și încăperea mormintelor. Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Numele meșterilor nu se cunosc. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele s-au păstrat originale doar în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
atât în interior, cât și în exterior. Numele meșterilor nu se cunosc. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele s-au păstrat originale doar în pridvor și pronaos. Cu prilejul reparațiilor din 1844, picturile din încăperea mormintelor, naos și altar au fost refăcute grosolan de către meșteri care au respectat totuși planul iconografic inițial. Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Se remarcă execuția
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
decis să rupă tradiția familiei sale princiare și să desemneze mănăstirea drept viitoare necropolă a sa și a urmașilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preț și moșii. Astfel, între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareș. Pe mormântul său se află o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""(Această groapă e a) iubitorului de Hristos, robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
biserica. Această clădire a fost considerată multă vreme a fi Casa domnească, deși înglobarea în același edificiu cu cel al clopotniței ar fi trebuit să indice o altă destinație. Clisiarnița are două niveluri, la fiecare etaj aflându-se câte două încăperi. La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă de spirală. Ușile și ferestrele clădirii s-au degradat în timp. Turnul-clopotniță are trei niveluri, fiind atașat clisiarniței pe latura estică și sprijinit de două contraforturi la unghiurile vestice
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
iluminat în mod inadecvat, din cauza eclerajului scăzut odată cu înălțarea nivelului solului din exteriorul incintei, care a ajuns astăzi la 0,5 m înălțime față de podeaua sacristiei. Probabil și podeaua inițială a lăcașului se situa la un nivel inferior celui actual. Încăperea principală a sacristiei se compune din două travee boltite în cruce pe ogive. Complexul a fost completat în 1934 printr-o încăpere mai mică, care este racordată prin sistemul de boltire sacristiei inițiale și formează un fel de nartex al
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
înălțime față de podeaua sacristiei. Probabil și podeaua inițială a lăcașului se situa la un nivel inferior celui actual. Încăperea principală a sacristiei se compune din două travee boltite în cruce pe ogive. Complexul a fost completat în 1934 printr-o încăpere mai mică, care este racordată prin sistemul de boltire sacristiei inițiale și formează un fel de nartex al acesteia. Cronologia construcției nu a fost încă tratată în literatura de specialitate. Conform unei prime analize efectuate de către Dirk Schumann corul și
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
de patrulater cu patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în cetate se aflau o moschee, un depozit de grâu și încăperi pentru o garnizoana de 150 de soldați. În apropierea cetății existau 200 case acoperite cu stuf în care locuia populația săracă, un han, o baie publică, vii și livezi. Guvernatorul local era responsabil cu pază drumurilor comerciale și cu perceperea
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
cea mai mare parte terminată. În același an, Ludovic a înlocuit primul pod "Marienbrücke", ce fusese construit din lemn peste defileul Pöllat cu o construcție de oțel. În ciuda dimensiunii sale, Neuschwanstein nu avea spațiu pentru curtea regală, dar conținea doar încăperile private ale regelui și camerele servitorilor. Clădirile din curte aveau mai degrabă rol decorativ decât scop rezidențiale: palatul era destinat să-i servească lui Ludovic al II-lea ca un fel de spațiu teatral locuibil. În calitate de "templu al prieteniei" el
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
mai amplă, tot atunci pe latura de sud a bisericii construindu-se o prispă, cu stâlpi masivi, cu secțiune poligonală. Sub aspectul trăsăturilor, biserica de lemn din Chendrea avea un plan dreptunghiular cu absida pătrată. Butea bisericii era împărțită în încăperile obișnuite. Deasupra pronaosului și parțial deasupra naosului se afla cafasul(corul), loc în care tinerii stăteau în timpul slujbei. Tavanul pronaosului era tăvănit și se sprijinea pe o grindă sculptată în formă de valuri. Pronaosul era despărțit de naos printr-un
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
Fildu de Sus un an mai târziu. Aceasta din urmă se păstrează și astăzi și, chiar dacă a fost semnificativ modificată pe la mijlocul secolului 19, ne dă încă o imagine destul de apropiată a celei din Ban. Biserica de lemn din Ban avea încăperile tradiționale caracteristice unui lăcaș de cult ardelean, cu tindă și biserică cuprinse într-un dreptunghi alungit între est și vest, de 8 m lungime și 4 m lățime, la care se adăuga un pridvor spre miazăzi de circa un metru
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
îl vor face celebru în întreaga lume, incluzându-l în anul 1983 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe lângă realizarea extraodinară de săpare de grote în stâncă, aceste grote prezintă și sculpturi și picturi artistice remarcabile. Intrarea în grotă este îngustă, iar încăperile grotelor sunt mai mult largi decât adânci. La intrare în încăpere privirea vizitatorului cade pe o statuie sculptată în piatră a lui Buddha. Grota mai importantă are scene executate cu măiestrie din viața lui Buddha, imagini care dau senzația de
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
1983 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe lângă realizarea extraodinară de săpare de grote în stâncă, aceste grote prezintă și sculpturi și picturi artistice remarcabile. Intrarea în grotă este îngustă, iar încăperile grotelor sunt mai mult largi decât adânci. La intrare în încăpere privirea vizitatorului cade pe o statuie sculptată în piatră a lui Buddha. Grota mai importantă are scene executate cu măiestrie din viața lui Buddha, imagini care dau senzația de adâncime. Pentru protecția acestora ele sunt acoperite cu material plastic transparent
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
clasă, laboratorul de fizică, laboratorul de biologie/geografie și cele două balcoane ale aulei. Ultimul nivel este mansarda, aici se găsesc doar laboratorare de informatică. Parterul este pavat cu piatră cubică iar etajele superioare, mansarda, șălile de clasă și alte încăperi cu parchet. Clădirea școlii este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu cu . Școala păstrează inscripții latine, de pe vremea construirii ei. Multe din informațiile de mai sus se află în arhive.
Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu () [Corola-website/Science/310454_a_311783]
-
a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon. Cele mai importante obiective turistice ale municipiului București sunt: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
deposit comercial de produse agricole și încă unul de cherestea și se aflau pe teritoriul casei de cultură de azi. O școală cu o singură clasă exista începînd cu anul 1899 grație proprietarului Gheorghe Demeșliev, care a asigurat-o cu încăpere. Învățătoarea era Ana Șidlovskaia, care a lucrat aici mulți ani. Pentru susținerea și patronajul acestei școli Gheorghe Demeșliev a fost decorat la 6 decembrie 1904 cu medalia de argint ” Za userdie”. În anul școlar 1905-1906 în această școală învățau 12
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
Sovietului orășenesc a fost I. Slepoi. După război, în septembrie 1947, în orășel apare prima întreprindere industrial - artelul ”Novîi trud”, care avea la început 42 de muncitori, un cal, un bou și o căruță și se situa într-o singură încăpere. Mai tîrziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar, iar în 1962 - în combinat de deservire social, unde se află și o secție de textile. În 1972 aici s-a instalat fabrica de coavoare. Tîrgul Romanovca se
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
partea de apus, care precede naosul. Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă. În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului. Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic și nelipsit în tradiția ortodoxă. Este spațiul rezervat preoților, de obicei situat pe partea de
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]