27,648 matches
-
anul 1488. Până în anul 1966 satul și comuna s-au numit "Ieșelnita". Localitarea era o comună grănicerească din plasa Orșova, jud. (districtul) Severin/Caraș-Severin (1872-1950). Ulterior a aparținut de comuna Ogradena (1951-1964) și a fost arondată orașului Orșova (1965-1968). Actualul amplasament a fost construit în anii 1967-1970, vechea vatră a așezării aflându-se sub apele lacului de acumulare Porțile de Fier I. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Eșelnița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Eșelnița, Mehedinți () [Corola-website/Science/301604_a_302933]
-
1964, iunie ziua 22, de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradei. Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Acest lăcaș de cult a fost construit în diferite etape succesive, amplasamentul său constituind în evul mediu nucleul central al localității. Partea estică a navei și altarul au fost construite la începutul secolului al XV-lea, în a doua jumătate a aceluiași secol a fost realizată extinderea navei cu aproximativ 5,5
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
a inclus satele Dochia si Bălușești. În anul 1880 s-a înființat comuna Dochia care a fost apoi inclusă în comuna Girov la reforma administrativă din 1968. În anul 2003, prin legea 261 s-a reconstituit comuna Dochia pe actualul amplasament. În prezent comuna face eforturi de accelerare a dezvoltării locale odată cu reconstituirea institutională. Comuna Dochia se află în partea de Subcarpați ai Moldovei, subdiviziunea Depresiunii Cracău - Bistrița pe o lungime de circa 50 Km și o lățime de 20 Km
Dochia, Neamț () [Corola-website/Science/301629_a_302958]
-
materiale a construirii sediului Primăriei construită în 1844 în satul Devesel Streinii, în locul celei arse din pricina unui trăsnet. Toate satele aparținând comunei Devesel, inclusiv satul de reședință, s-au constituit pe locurile unde ființează și astăzi cu ușoare deviații față de amplasamentele inițiale. Pe locul actual de nord al comunei se găsea în trecut o pădure multiseculara de « ceroi » o specie de stejar. În pădure s-au creat primele așezări sub forma unor « conace » care au constituit nucleul satelor de azi. Satele
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
comuna Păuca din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. "Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial". Monumentul este de tip Cruce comemorativă și a fost ridicat în anul 1946, având ca amplasament altarul Bisericii Ortodoxe. Crucea comemorativă este realizată din lemn, fiind susținută de un soclu, tot din lemn. Înălțimea soclului este de 0,2 m, iar cea a crucii este de 2 m. Pe fațada acesteia sunt inscripționate numele a 26
Broșteni, Sibiu () [Corola-website/Science/301701_a_303030]
-
găsit în vechea vatră a satului, datorită mărimii lui nu a putut fi transportat decât după topirea și turnarea în alte trei clopote, care sunt și astăzi în biserica evanghelică. Astfel după surse săsești biserica a fost reconstruită pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai mult împotriva cotropitorilor. Sașii au numit satul Neudorf (dupa unii ei nu au făcut altceva decât au tradus în germană denumirea latină a satului
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
inundată și distrusă în două rânduri. Prima dată a fost refăcută la 1840, de către Ion Arion, mare clucer. La începutul secolului al XX-lea, apele Prahovei au inundat din nou biserica și au dărâmat-o în totalitate. Astfel, pe vechiul amplasament, în anul 1974, a început reconstruirea unei noi biserici care să respecte întru totul arhitectura primeia, înghițită de ape. Până în 1985 a fost terminată, fiind sfințită. În 1995, s-a terminat și pictura bisericii, astfel fiind târnosită de PS Vincențiu
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
însă István László, conducătorul de atunci al asociației a refuzat să execute ordinul. Acest lucru era un act de curaj în acea perioadă. A afirmat că, dacă monumentul va fi totuși dărâmat, pompierii se angajează să-l reconstruiască în noul amplasament desemnat. În cele din urmă, monumentul a fost mutat pe Dealul Bisericii, în vecinătatea bisericii și a școlii cu clasele I-IV, unde, sub supravegherea meșterului zidar Ferenc Szász, a fost reamenajat. Deoarece terenul noii locații era proprietatea bisericii din
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
acțiuni seismice; - executarea unei hidroizolații bituminoase imediat deasupra centurii de la elevație, ridicarea nivelului pardoselii interioare și placarea acesteia cu gresie porțelanată, executarea unei sistematizări în jurul bisericii, prin construirea unui trotuar și a unor rigole deschise care dirijează apele pluviale în afara amplasamentului, toate acestea cu scopul reducerii igrasiei; - refacerea totală a tencuielilor exterioare, repararea tencuielilor interioare, înlocuirea tâmplăriei, repararea șarpantei și înlocuirea învelitorii din tablă zincată, ignifugarea șarpantei, toate acestea reprezentând măsuri de reparații curente. Aceste lucrări au fost finalizate în anul
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
dispus în formă de aliniament de-a lungul pârâului Solonț, având ramificații pe pârâul Coșarului și pârâul Barnei. În perioada 1934-1950, când satul Băhnășeni era reședință de comună ,localul acesteia, funcționa într-o clădire amplasată lângă școala veche ( pe acest amplasament se află astăzi școala nouă), cu 3-4 birouri și un singur telefon cu manivelă situat pe un perete în holul primăriei. De la acest telefon vorbea primarul și toți salariații. Rețeaua telefonică consta în două sârme suspendate pe stâlpi de lemn
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
zile de lucru pe an. Nu se precizează amănunte despre cum se strângeau de la săteni aceste taxe, modul de efectuare a zilelor de lucru sau alte date legate de salarizarea preotului, etc.. Biserica a fost mutată (în mijlocul satului pe actualul amplasament) în anii 1854 -1856 -1859 în timpul preotului Vasile Vladislav, datorită repetatelor incendii ale primei construcții din lemn, așezată într-o zonă expusă vânturilor. Despre biserica din Livadia de Coastă nu s-au găsit documente privind data construcției acesteia. În lucrarea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Vladislav Constantin, - Dencișor Lascu (1830 -1860), despre care se spune că a omorât un om la moara existentă atunci din capătul Verzăriei lui Frenț Potoc (moara cu ciutură), - Vasile Vladislav (1836 - 1859), în timpul căruia s-a mutat biserica pe actualul amplasament, - Paul Vladislav (1859 -1881), - Sigismund Vladislav (1881-1910), tatăl preotului Emil Vladislav, - Traian Ionel (1912 - 1918), - Ion Pepenaru (1918 -1922), concomitent cu preotul Sigismund Vladislav, între anii 1918-1920 (când apare din nou ca preot după marea Unire), probabil fiecare la câte
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
după decesul acestuia, s-a asociat ,un alt cantor Revitea Ioan Șucă. Referitor la clădirea bisericii din sat, din surse orale am aflat că la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, a ars de trei ori, chiar pe noul amplasament din mijlocul satului. Biserica a fost acoperită abia în anul 1911 cu tablă. În anul 1928 a fost renovat turnul construit din lemn de stejar, adus de la Dobra, sub preotul Emil Vladislav, lucrare efectuată de meșterul neamț Zilberweiss. Lăcașul bisericesc
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în antichitate numele de "Tapae", astăzi "Porțile de Fier ale Transilvaniei". Alegerea amplasamentului pentru întemeierea orașului s-a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor, au amplasat la sfârșitul campaniei din 101-102 d.C., la distanța de 8 km est de Porțile de Fier ale Transilvaniei, în Câmpia Hațegului, o garnizoană romană. Pe acest amplasament al taberei militare romane se va construi după obținerea victoriei din anul 106 d.C., un mare oraș, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman. Ulpia Traiana a fost întemeiată de guvernatorul Daciei Romane Decimus Terentius Scaurianus și avea o formă
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
în sat: cea mai bună apă ,se găsea, se zice, la fântână de la “ a Moasii “ din Ciuceti. Mai erau fântâni înspre Ciuceti, în Bujac, la a Olii (săpata cam prin anii 60), În afara satului erau : Fântână Foarelui (a Faurului ? ) pe amplasamentul fostului sat, lângă drumul național Oradea - Deva Fântână din Ciuceti, părăsita Fanfanile din Zoampa Curiozități: Din bătrâni se știe că vatra satului a fost în perimetrul cuprins între podul de la Topili, fântână Foarelui, la piatră, Zoampa și la Cruce ( Laza
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Acolo unde situația era foarte grea, dr. Ioan Ciordas s-a implicat personal: ... face donații bisericilor din Pocola și Sânmartin ... (Prof Dan Ispas) - 1920 -1922, văduva Ciordas, propune satului Sanmartin să se mute cu vatra la “Drumul Mare”, pe lângă vechiul amplasament, promițând fiecărei familii care se mută, împroprietărirea cu 20 ari, în locul numit “La Hodai” (Odăi ?!? ) (memoria anonimă) Este singurul sat din zona unde a existat o singură religie, cea ortodoxă, în celelalte sunt ortodoxă și/sau greco-catolica. - În legătură cu incendiul din
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
sursă maghiară) Având în vedere că depresiunea Beiușului este o microzona mai puțin cunoscută și cercetată din punct de vedere arheologic, în lunile februarie - martie 1999 au fost efectuate recunoașteri de teren pe valea Crișului Negru și a fost descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de hotar numit "La Piatră" vatra de locuire a satului , cimitirul și punctul unde se află biserică. În luna mai a fost trasata în vatra așezării
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Schönau” - în românește: "Lunca frumoasă" Fântânile de pe întinsul satului - din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc. Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
zidită de locuitori în 1860. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Dedulești cu 1062 de locuitori în satele Dedulești și Bagdat și în cătunul Negulești, aparținând aceleiași plăși. Începând cu 1921, locuitorii satului Nisipurile din județul Râmnicu Sărat au părăsit amplasamentul satului de pe teritoriul actualei comune Jirlău, din cauza altor inundații provocate tot de râul Buzău, și s-au stabilit pe teritoriul comunei Dedulești. În 1931, apăruse comuna Mircea Vodă, separată de comuna Dedulești, dar în scurt timp, comunele au fost din
Comuna Mircea Vodă, Brăila () [Corola-website/Science/300980_a_302309]
-
inclusă în Câmpul Ianca) și mai mici în partea estică (zona Bordei Verde-est - Constantin Gabrielescu, inclusă în Câmpul Viziru). Înălțimea maximă a reliefului este de 27 de metri, la 2 kilometri vest de Lișcoteanca, pe terasa râului Călmățui de deasupra amplasamentului fostului sat Filiu (), iar înălțimea minimă de 8 metri în zona Valea Ianca, 2 kilometri nord de Constantin Gabrielescu (). Pe cuprinsul acestor câmpuri se evidențiază ca neregularități, câteva văi late și puțin adânci, care nu sunt străbătute de ape curgătoare
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
un sat cu denumirea „Șchiaua” dar acesta era actualul sat Căldărușa din comuna Urleasca. Satul „Șcheaua-Nouă”, fostul nume al actualului Constantin Gabrielescu avea să fie întemeiat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea - al XX-lea, prin crearea unui nou amplasament în care au fost mutați toți locuitorii din fostele cătune aflate în zona actualei localități (Crestezul, Mototolești și Burta-Encei). De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa). Prima localitate menționată documentar
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Civile obținea venituri de zeci de ori mai mari numai din arendarea moșiilor lucrate de țăranii din cele două comune: O etapă imediat următoare în evoluția administrativ-teritorială este sistematizarea localităților din zona actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul (Cinci Câini), Burta-Encii și Imina). Satul nou creat a primit numele de "Șcheaua Nouă"având un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
localității. O primă cerință a administrației publice locale a fost introducerea în intravilanul localității a terenurilor cu construcții de locuințe aflate în prezent în extravilan. O altă cerință se referă la căminul cultural pentru care se dorește stabilirea unui nou amplasament, lângă primărie, în fața școlii. Din anchetele efectuate s-au desprins și propuneri privind căile de circulație rutieră și rețelele edilitare. Acestea sunt: reparații de îmbrăcăminți asfaltice; împietruirea drumurilor de pământ; extinderea sistemului de alimentare cu apă; realizarea unui sistem de
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
1928 satul avea 237 case și 708 locuitori (majoritatea români). Sub aspectul limbii, moigrădenii se încadrează în subdialectul crișan. În sat a existat o biserică de lemn, construită în 1730. După mutarea vetrei, biserica a fost adusă pe ultimul ei amplasament în 1783. Din păcate această biserică de lemn a ars complet într-un incendiu devastator la sfârșitul secolului al XX-lea. O nouă biserică s-a construit în anii următori prin eforturile sătenilor și cu ajutorul donațiilor generoase făcute de fiii
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]