30,218 matches
-
îi întrerupe cântecul sacru. Cei doi tineri se hotărăsc să se revadă în acel loc, în fiecare seară. Dar preotul îi descoperă, îi denunță poporului și lui Zurga. Când își dă seama cine este Leila, Zurga este orbit de gelozie, condamnând la moarte pe cei doi trădători. În acel moment începe furtuna și pescuitorii sunt cuprinși de teama că marea furioasă se va răzbuna pe ei. Zurga este chinuit de gândul că nu și-a putut stăpâni furia, trimițând astfel la
Pescuitorii de perle () [Corola-website/Science/307627_a_308956]
-
fost făcut de Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Harul lui Dumnezeu ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni către el. Deși pelagianismul a fost condamnat, discuțiile teologice au continuat, dând naștere unei nou conflict: disputa semipelagiană. Augustin, apărând doctrina bisericii față de pelagianism, a mers prea departe. Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că voința omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
în loc de Theootokos pentru Maica Domnului. Teologii din Constantinopol s-au ridicat împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că propovăduia erezia lui Paul de Samosata. În anul 429, Nestorie a întrunit la Constantinopol un sinod în cadrul căruia i-a condamnat pe cei care nu erau de acord cu el. Doctrina nestorianismului, susținută de Nestorie, l-a adus într-un conflict cu Chiril, patriarhul Alexandriei. În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
Titu Maiorescu își făcuse publice opiniile sale anti-liberale, societatea Junimea de la Iași a fost primită de Urechia cu simpatie, dar anul 1870 reprezintă începutul polemicilor lui Urechia cu junimiștii, iar împreună cu istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Ionescu, începe să condamne vederile conservatoare și, pe plan cultural, îndrumările romantice și neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să colaboreze cu C. A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
franceză, în sprijinul procesului memorandiștilor. Toate aceste acțiuni i-au atras antipatia reprezentanților austro-ungari care l-au catalogat un agent disident. În 1894, s-a implicat într-o dispută aprinsă cu generalul maghiar István Türr, care a publicat articole ce condamnau participanții la Memorandum și simpatizanții lor din București. În anul 1895, Urechia participă la Congresul de la Bruxelles și la Conferința Interparlamentară a avut o confruntare "aprinsă" cu parlamentarii maghiari privind problema Transilvaniei și folosind aceleași argumente ca în scrisoarea de
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
opunea tentativelor sale de centralizare a puterii în sens absolut. Alături de Parlament s-au aliat Puritanii, ostili politicii sale religioase. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea regelui Carol I al Angliei, care a fost prins, judecat sub acuzația de trădare, condamnat la moarte și executat la 30 ianuarie 1649. Monarhia a fost abolită și în locul ei a fost instituită o republică. Aceasta însă, după moartea liderului ei principal (capul revoluției, care l-a detronat pe Carol), Oliver Cromwell, a intrat în
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
John Finch, la ordinul regelui, a amânat următoarea sesiune până în luna martie, numeroși deputați l-au atacat verbal și amenințat, iar alții au închis aula, forțându-l pe acesta să continue sesiunea. Un deputat a citit o scrisoare, în care condamna politica suveranului în privința arminianismului, colectarea taxelor și a catolicismului. Acesta a declarat că cine plătea impozitele fără acordul Parlamentului, era un dușman și un trădător al patriei. Pentru Carol I,( care deja amenințase că va guverna singur, fără ședințele indisciplinate
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
temute organizații religioase din acea epocă "Court of High Commission" și "Court of Star Chamber", care aveau rolul de a aduna mărturiile, chiar cu ajutorul torturii și de a pedepsi vinovații. "Court of High Chamber" avea și puterea de a da condamna la moarte și de a executa condamnații. Numeroși clerici și laici au fost trimiși la judecată, deseori au fost găsiți vinovați și condamnați la închisoare sau la moarte. Mărturisirile de vinovăție, erau de multe ori smulse cu ajutorul torturii. O mare
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cu ajutorul torturii și de a pedepsi vinovații. "Court of High Chamber" avea și puterea de a da condamna la moarte și de a executa condamnații. Numeroși clerici și laici au fost trimiși la judecată, deseori au fost găsiți vinovați și condamnați la închisoare sau la moarte. Mărturisirile de vinovăție, erau de multe ori smulse cu ajutorul torturii. O mare parte a adversarilor lui Laud au preferat să plece în exil, decât să rămână în țară persecutați și rău văzuți. În perioada "reorganizării
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
directivele lui Carol, mulți scoțieni au rezistat, văzând noua carte de rugăciuni ca o impunere a anglicanismului. Nemulțumirea a fost considerabilă și toate deciziile lui Laud au fost refuzate. Astfel în noiembrie 1638, "Adunarea generală a Bisericii din Scoția", a condamnat noua carte de rugăciuni și a abolit guvernul scoțian condus de episcopi, în favoarea unui guvern presbiterian. Această hotărâre a fost văzută de Carol, ca un afront la autoritatea sa. La Edinburgh, un grup de aristocrați, comercianți, clerici și membrii din
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
să profite de aceste avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de la Preston. A fost un eșec total: mii de scoțieni au fost făcuți prizonieri, printre care și generalul Hamilton, care după un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu acuzația de înaltă trădare și executat. După bătălie, toate orașele regaliste s-au predat, în afară de Colchester, care a fost luat cu asalt și cucerit puțin mai târziu. Carol a reînceput negocierile, care au avut loc la Newport
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
din Anglia, Henry Rolle, Oliver St. John, John Wilde s-au opus actului de inculpare ca fiind ilegal. Curtea de Justiție a stabilit ca 135 de comisari să-l judece pe rege și dacă va fi găsit vinovat să-l condamne. În istoria Angliei, unii suverani au abdicat sau au fost înlăturați, dar niciunul nu fusese judecat în public. John Bradshow a fost președintele curții, iar John Cook "Solicitor general" avocat al acuzării. Procesul a început la 20 ianuarie la Westminster
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
admisiune a vinovăției. La sfârșitul celei de-a treia zi, Carol a fost înlăturat și au fost audiați 30 de martori în lipsa lui. În 26 ianuarie Curtea l-a găsit vinovat de înaltă trădare împotriva poporului englez și a fost condamnat la moarte. A doua zi a fost adus în fața unei sesiuni publice a comisiei, declarat vinovat și condamnat. Cincizecișinouă de comisari au semnat condamnarea sa. În următoarele trei zile a fost dus la palatul St. James și apoi la palatul
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
vocea. Examinarea trupului regelui în 1813, a arătat că gâdele a fost un expert în munca sa. Potenițialii candidați au fost numeroși, dar adevăratul responsabil nu a fost individuat. Carol al II-lea când a devenit rege în 1660, a condamnat unsprezece persoane pentru moartea tatălui său, dar nici atunci nu a fost descoperită identitatea călăului. A doua zi după execuție, capul regelui a fost cusut de trup, îmbălsămat și pus într-un sicriu de plumb. Comisia a refuzat înmormântarea la
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
de masă. În unele cazuri, autoritățile și liderii religioși au încercat să-și adăpostească supușii evrei. Mai trebuie spus că Papa Urban al III-lea nu a menționat populația evreiască atunci când a propovăduit organizarea primei cruciade, iar mai târziu a condamnat orice violență împotriva evreilor, considerând că aceste atacuri sunt pervertiri ale cauzei cruciate. Predicile pentru organizarea primei cruciade au dus la o creștere a sentimentelor antisemite. O credință foarte răspândită în epocă era aceea conform căreia cucerirea Ierusalimului de către creștini
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
convertirile forțate și întreaga ierarhie catolică din Boemia a luat poziție alături de șeful lor. Ducel Bratislav nu se afla în țară iar protestele înalților ierarhi catolici nu au putut opri mulțimile ce cruciați. Ierarhia catolică luată ca un tot a condamnat persecutarea evreilor în toate regiunile afectate, (deși protestele preoțimii a avut un efect neînsemnat). Foarte activi în condamnarea persecuțiilor erau preoții parohiali. Este cunoscut cazul unui singur călugăr pe nume Gottschalk care s-a alăturat cruciaților și a încurajat persecuțiile
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
fost răpită de „Mistici”, animale inteligente și creaturi demonice care se închină vrăjitorului Magus. Apoi ei salvează regina, o recuperează pe Marle și se întorc în era lor. Cînd se întorc, Crono este judecat pentru răpirea prințesei. Manipulările cancelarului îl condamnă pe Crono la moarte, dar el reușește să evadeze din închisoare. Le întâlnește pe Lucca și pe Marle, și toți trei se adăpostesc într-o pădure alăturată castelului, dar sunt ajunși de către soldații regali. Regele apoi o imploră pe Marle
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
a (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892). Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
i s-a imputat că ar fi fost sionistă), în cadrul epurării celor din anturajul grupului Pauker-Luca-Georgescu (mai semnificativi: Valter Roman, Mihail Boico, C. Neumann, Mihail Patriciu ș.a.). În 1952 a fost arestată, în acelaș timp cu soțul ei, fiind apoi condamnată la închisoare. S-a aflat în detențiune mai mulți ani, din care cinci ani în condiții grele de izolare. După ce a fost eliberată din închisoare și reabilitată, în 1971 a fost decorată cu „Ordinul Tudor Vladimirescu” cl.II.
Elisabeta Luca () [Corola-website/Science/306584_a_307913]
-
1517, Martin Luther a început să-și apere Cele 95 de teze, în care erau criticate și indulgențele, lucru care este considerat începutul Reformei sau măcar unul din momentele cele mai importante. În 1520, Papa Leon al X-lea a condamnat unele afirmații cuprinse în aceste teze. O dată cu desfășurarea evenimentelor, controversele legate de Reforma protestantă au neglijat indulgențele, concentrându-se asupra altor teme mai importante. Pe de altă parte, unele din abuzurile semnalate în criticile lui Luther referitoare la indulgențe au
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
unui spital militar și chiar o închisoare. Rectitorită de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica, Mănăstirea a continuat tradiția primului locaș de cult fondat pe acest amplasament în secolul al XVI-lea de către hatmanul Melentie Balica. Tradiția spune că cei condamnați la moarte erau scoși pentru executare din beciurile palatului domnesc pe Poarta Spânzuraților. Ieșirea din mănăstire pe această poartă dădea către un maidan, loc unde se organizau execuțiile publice (prin spânzurare) ale tâlharilor, între 1820 și 1845, în special în
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
în 425; el a creat și publicat în 438 "Codexul Theodosian". Edictul lui din 435 prevedea pedepse grele pentru cei care dețineau sau răspândeau scrieri ale lui Nestorie. Cei la care erau găsite scrieri ale lui Arie din Alexandria erau condamnați la moarte.
Teodosiu al II-lea () [Corola-website/Science/306579_a_307908]
-
nefiind observat de urmăritorii turci. Turcii nu i-au atacat în continuare pe francezii care s-au îndreptat către Adalia, mulțumindu-se doar să-i hărțuiască și să ardă toate proviziile pe care nu le puteau transporta, în felul acesta condamnându-și inamicii creștini și caii lor la moarte prin înfometare. Deși Ludovic ar fi dorit să continue să mărșăluiască cu trupele sale pe drumurile terestre, la insistențele celorlalți lideri s-a hotărât să se formeze o flotă la Adalia, de unde
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
o comisie care a stabilit că existau dovezi suficiente pentru a trimite cca. jumătate din cazuri la parchet. 668 de inculpați au fost găsiți vinovați de crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității. Tribunalul din București a condamnat 187 de persoane. Pe 14 februarie 1946 Tribunalul Poporului își reia activitatea prin judecarea procesului Centralei Evreilor, acuzată de fi executat ordinele Berlinului și Gestapoului în prigonirea evreilor. Președinte al completului de judecată a fost Al. Voitinovici, iar acuzatori publici
Tribunalele Poporului () [Corola-website/Science/306629_a_307958]
-
în absentia" și neexecutate vreodată. Din restul de 7 condamnări, 3 au fost modificate în închisoare pe viață. Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu au fost executați la 1 iunie 1946 în închisoarea Jilava. Ceilalți au fost condamnați la închisoare pe viață sau la termene foarte lungi. Tribunalul din Cluj și succesoarele sale au condamnat 481 de persoane: 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei. Tribunalul din Cluj a decis 100 de condamnări la moarte, 163
Tribunalele Poporului () [Corola-website/Science/306629_a_307958]