27,707 matches
-
sale și în critica sa privind demascarea unor cazuri OZN, adesea afirmând că nu este un "ufolog apologet". Opiniile sale sunt considerate ca fiind controversate de știința larg-acceptată și de mass-media, dar Friedman susține că a întâmpinat doar o mică opoziție în timpul prelegerilor sale, multe dintre ele având loc în colegii și universități, grupări de ingineri și de fizicieni. El a avut o serie de dezbateri în mass-media, inclusiv o dezbatere la CNN cu scepticul în ceea ce privește OZN-urile, Michael Shermer.
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
adus CUP doar 60 dintre cele 275 de mandate de deputat, în ciuda rolului său conducător în revoluției. Alte partide care au căpătat reprezentare parlamentară au inclus Federația Revoluționară Armeană și Partidul Social Democrat Hunchakian (naționaliștii armeni) și principalul partid de opoziție, Uniunea Liberală. Ca urmare a promovării „Legii Asociațiilor”, menită să împiedice proliferarea organizațiilor și cluburilor create pe baze etnice, în momentul organizării noilor alegeri generale din 1912, micile partide etnice au fost absorbite de Uniunea Liberală. În urma alegerilor din 1912
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
pentru aproximativ 30 de prizonieri britanici aflați în mâna forțelor naționaliste turce, iar planurile pentru organizarea unor procese internaționale au fost date uitării. După desființarea oficială a CUP, membrii săi au migrat în timpul guvernării lui Kemal către două partide de opoziție - Partidul Progresist Republican și Partidul Liberal Republican. Deși la început niciunul dintre aceste două partide nu a fost fondat de persoane acuzate de genocid, controlul forurilor conducătoare a fost preluat (sau doar influențat) după o vreme de persoane care doreau
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
a fost primit și de critici și de fani cu reacții foarte puternice. Mulți cititori din clasa de mijloc au fost nemulțumiți de alegerea unui personaj principal care, prin felul său de a fi și acțiunile sale, se plasează în opoziție față de valorile morale și religioase burgheze. Sinuciderea era, la acea vreme, un subiect tabu. Mulți au susținut că opera îndeamnă tinerii să se sinucidă, afirmații care au părut confirmate în urmă „Werther-Fieber” (fervoarea „Werther”) și a ceea ce a fost numit
Suferințele tânărului Werther () [Corola-website/Science/326839_a_328168]
-
Ionice (aceste din urmă era singurele teritorii locuite de greci care nu se afla sub stăpânirea otomană). Britanicii se puteau opune astfel oricărei intervenții a flotei franceze în Mediterana. Rușii aveau și o alternativă, care nu putea fi influențată de opoziția britanică, aceea a atacului terestru asupra teritoriilor de la sud de Dunăre. De la izbucnirea revoluției elene până în 1826, diplomația britanică și austriacă (sub conducerea lui Castlereagh și Metternich) a avut ca obiectiv nonintervenția marilor puteri în conflict. Obiectivul celor două puteri
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
din 2012 președinte federal al Germaniei. Între anii 1990 și 2000 a deținut funcția de Comisar federal pentru arhivele Stasi. La 19 februarie 2012, în urma convorbirilor dintre partidele CDU, CSU, FDP (aflate la guvernare), precum și SPD și Verzii (aflate în opoziție), a fost declarat drept candidat comun la funcția de președinte (federal) al Germaniei ("Bundespräsident"). Postul de președine federal fusese deținut până la 17 februarie de Christian Wulff (CDU), care a fost nevoit să demisioneze în urma unor acuzații de corupție. La 18
Joachim Gauck () [Corola-website/Science/325612_a_326941]
-
fost un triumf neîntrerupt și zeci de orașe inclusiv fortăreața de la Smolensk au căzut în mâinile rușilor. În vara anului 1655, o armată suedeză condusă de regele Carol al X-lea a invadat Polonia și a cucerit Varșovia. Rușii, fără opoziție, și-au însușit rapid aproape tot ceea ce nu a fost deja ocupat de suedezi. Din fericire pentru Polonia, țarul și regele Suediei s-au certat pe repartizarea prăzii, iar la sfârșitul lunii mai 1656, Alexei încurajat de către împăratul habsburgic și
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
poate pierde și, din moment ce rezultatul competiției este deja decis, McKay este liber să-și facă campanie spunând exact ceea ce vrea el. McKay acceptă pentru a avea șansa de a promova valorile sale liberale și își începe campania. Fără nicio o opoziție serioasă din partea vreunui alt democrat, McKay câștigă nominalizarea din partea partidului. Lucas aduce apoi știrea dezolantă că, în conformitate cu cele mai recente proiecții electorale, McKay va fi învins cu o marjă covârșitoare. McKay se aștepta să piardă, dar nu vrea să fie
Candidatul (film) () [Corola-website/Science/325659_a_326988]
-
22 august, unde Henric a fost învingător, și a accedat la tron sub numele de Henric al VII-lea. Anne a făcut tratatul care a dus la încheierea Războiului de 100 de Ani, Tratatul de la Etaples și, în 1491 (în ciuda opoziției Austriei și a Angliei), a aranjat căsătoria fratelui ei Carol cu Anne, ducesă de Bretania, în scopul de a anexa Bretania coroanei franceze. Când Carol a încheiat regența în 1491, atât Anne cât și Petru au căzut victime mâniei noii
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
lui Fortunato în clasa superioară. Montresor îl blamează tot pe Fortunato atunci când afirmă: „ești bogat, admirat, slăvit; ești fericit, așa cum am fost eu o dată”. Acest interschimbarea de averi este o sugestie că, din moment ce numele Montresor și Fortunato sunt puse în opoziție unul față de celălalt, există o identificare psihologică reciprocă între victimă și călău. Această identificare reciprocă este sugerată în continuare atunci când se ia în considerare faptul că Montresor îl îngroapă pe Fortunato în catacombele familiei Montresor, mai degrabă decât să scape
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
format un grup care intenționează să-și organizeze propria sărbătorire a Zilei internaționale a bărbaților la 19 noiembrie 2010. Purtătorul de cuvânt al grupului a declarant că ZIB nu este un omolog politic al Zilei internaționale a femeii, nici în opoziție cu femeile: "Vrem să profităm de această oportunitate pentru a promova oamenii obișnuiți de zi cu zi care trăiesc vieți curate și oneste și contribuie în mod pozitiv la societate." În 2011, evenimentul ZIB a fost organizată pentru prima dată
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
credința lui Glanvill în vrăjitorie. Ligeia și Rowena servesc ca opusuri estetice: Ligeia este o femeie cu părul ca pana corbului dintr-un oraș de pe malul Rinului, în timp ce Rowena (numită probabil după personajul din "Ivanhoe") este o anglo-saxonă blondă. Această opoziție simbolică presupune contrastul între romantismul german și englez. Ceea ce a încercat Poe să spună în scena metamorfozei a fost dezbătut, alimentat în parte de una din scrisorile personale ale lui Poe în care acesta contestă faptul că a fost Ligeia
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
război cehi și slovaci din lagărele ruse. La sfârșitul anului 1914 autoritățile militare ruse au permis înrolarea în Družina a prizonierilor de război cehi și slovaci din Armata Austro-Ungară, dar acest ordin a fost anulat numai după câteva săptămâni din cauza opoziției formulate în anumite cercuri ale guvernului rus. În ciuda eforturilor continue de a convinge autoritățile ruse pentru a se răzgândi, cehilor și slovacilor li s-a interzis în mod oficial să recruteze prizonieri de război până în vara anului 1917. În aceste
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
inițiate de bizantini și duse la îndeplinire de soția lui Alboin, Rosamunda, fiica regelui gepid pe care Alboin îl ucisese cu cîțiva ani mai înainte. Deși Alboin dispărea de pe scena politică a Italiei, complotul nu a reușit pe deplin, din cauza opoziției majorității conducătorilor longobarzi, care l-au ales ca succesor pe Cleph, ceea ce i-a silit pe Helmichis și pe Rosamunda să se refugieze la Ravenna, unde au cerut protecția imperială bizantină. Moartea lui Alboin i-a privat pe longobarzi de
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
să cumpere zona de la poalele zidului și dărâmarea caselor ocupanților. Storrs a fost entuziast de idee, deoarece el spera că o parte din bani va fi folosită pentru a îmbunătății educația musulanilor. Deși optimiste la început, negocierile au eșuat după opoziția puternică a musulmanilor. Storrs a scris două decenii mai târziu: „Acceptarea propunerilor, dacă ar fi fost acceptată, ar fi prevenit ani de umilințe mizerabile, inclusiv pângărirea zidului și culminând cu revoltele oribile din 1929” La începutul anului 1920, prima dispută
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
dintre ei de către politiști israelieni. În zilele primului guvern condus de Binyamin Netanyahu deschiderea de către Israel a unui acces la tunelul Zidului de apus dinspre cartierul musulman a dus la „Tulburările Tunelului Zidului”. La sfârșitul verii anului 2000 vizita liderului opoziției israeliene, Ariel Sharon și a suitei sale pe esplanada Templului a fost semnalul declanșării celei de-a Doua Intifade sau „Intifadat Al-Aqsa”. S-a afirmat de atunci că tulburările au fost preparate dinainte de către conducerea palestineană în frunte cu Yasser
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
și-a cerut scuze în fața Parlamentului pentru ceea ce el a denumit „derapajele și stângăciile verbale ale unor colegi”, publicația on-line Hotnews afirmând în titlul știrii sale că Baconschi a jignit manifestanții. Nu doar guvernul a fost ținta protestelor, ci și opoziția. Deputatul Ludovic Orban a mers în Piața Universității, dar a fost gonit de manifestanți care scandau „PDL, USL, aceeași mizerie”. Opoziția politică (USL) a cerut ca Parlamentul să se reunească într-o sesiune extraordinară pentru discutarea situației politice actuale și
Protestele din România din 2012 () [Corola-website/Science/325188_a_326517]
-
afirmând în titlul știrii sale că Baconschi a jignit manifestanții. Nu doar guvernul a fost ținta protestelor, ci și opoziția. Deputatul Ludovic Orban a mers în Piața Universității, dar a fost gonit de manifestanți care scandau „PDL, USL, aceeași mizerie”. Opoziția politică (USL) a cerut ca Parlamentul să se reunească într-o sesiune extraordinară pentru discutarea situației politice actuale și consideră că singura soluție pentru încetarea crizei politice ar fi alegerile anticipate. Presa internațională a relatat că deși autoritățile au retras
Protestele din România din 2012 () [Corola-website/Science/325188_a_326517]
-
privind spațiul aerian comun cu Uniunea, și după primul an urma să înceapă negocierile pentru crearea zonei de liber schimb. Guvernul a trebuit însă să majoreze unele taxe și impozite pentru echilibrarea bugetului și să ia unele măsuri catalogate de opoziție ca fiind antisociale, între acestea numărându-se programul de optimizare a școlilor și majorarea vârstei de pensionare pentru unele categorii de funcționari. Pe data de 5 martie 2013 guvernul condus de Vladimir Filat a fost demis în urma unei moțiuni de
Guvernul Vlad Filat (2) () [Corola-website/Science/325193_a_326522]
-
că, în cazul unui război, ar fi ajutat Austro-Ungaria. Regatul Unit și Franța, care nu erau direct interesate de o posibilă anexarea a Bosniei, s-au păstrat departe de conflict. Din acest motiv, Serbia a fost obligată să renunțe la opoziția sa la anexarea de către austrieci a acestor teritorii.
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Alegerile locale din 2012 în România au avut loc pe data de 10 iunie 2012. Inițial, guvernul Ungureanu a încercat comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare (alegerile legislative) din toamnă. Opoziția (USL) a protestat împotriva comasării alegerilor locale și parlamentare, susținând că această încercare ar fi neconstituțională. Curtea Constituțională s-a pronunțat împotriva comasării alegerilor. Alegerile parlamentare vor avea loc separat. S-a folosit sistemul de alegere dintr-un singur tur
Alegeri locale în România, 2012 () [Corola-website/Science/325214_a_326543]
-
din Burgundia, însă titlurile respective au trecut pe seama fratelui mai tânăr al lui Berthold I, Otto de Wetter(au)-Rheinfelden. De asemenea, el a revendicat Ducatul de Suabia. Susșinut de Welfi și de Papalitate, el a fost ales duce în opoziție cu Frederic în 1092. În același an, a fost ales și duce de Carintia și markgraf de Verona (ca și tatăl său), fapt la care a întâmpinat opoziția lui Henric al V-lea de Carintia. Ca urmare, ca și tatăl
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
Susșinut de Welfi și de Papalitate, el a fost ales duce în opoziție cu Frederic în 1092. În același an, a fost ales și duce de Carintia și markgraf de Verona (ca și tatăl său), fapt la care a întâmpinat opoziția lui Henric al V-lea de Carintia. Ca urmare, ca și tatăl său, Berthold nu a deținut niciodată o putere reală în Carintia. În 1093, Berthold și Welf al IV-lea au semnat un "jurământ de pace" la Ulm. La
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
niciodată o putere reală în Carintia. În 1093, Berthold și Welf al IV-lea au semnat un "jurământ de pace" la Ulm. La început valabil numai pentru Suabia, acesta s-a extins în curând și asupra Bavariei și a întărit opoziția față de împărat în sudul Germaniei. În jurul lui 1098, Berthold și Frederic au început negocieri, în urma cărora Frederic păstra Siabia, însă lui Berthold i s-a recunoscut titlul de "vogt" asupra Zürichului și i s-a permis să își mențină titulatura
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
aservirea femeilor: în contextul familiei, pornografiei, și prostituției. Teoreticienele înscrise în contextul „feminismului deferențelor” (valul II) au analizat elevanța conceptului de maternitate și practicile materne pentru teoria politică (Gilligan și Tronto, etica grijii și argumente politice pentru astfel de etică, opoziția față de etica drepturilor și dreptății, practica maternă și pacifismul). Problematica dreptății a ocupat un loc semnificativ în discuțiile feministe de după 1980: Conturarea tipoligiei teoriilor și mișcărilor feministe prin concentrare prioritară asupra unei categorii de experiențe ale femeilor (Miroiu, 1999) Abordările
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]