27,746 matches
-
semantic. Traducerea Cornilescu, pornind din ebraică, nu are variante; că și în original, în majoritatea contextelor „Domnul oștirilor” este aproape la fel de golit de continut semantic că și „Domnul Savaot”. Având în vedere mai ales tradițiile de traducere, l-am putea plasa aici și pe ’Pl Šaddai: „Dumnezeul cel ceresc”; „Dumnezeul ceriului” (SC, Blaj); „Dumnezeul tău/meu” (Gen, Ex, Num), „Atoatețiitorul” (Rut, Iov), „Cel-ce-este’n-ceruri” (Ps 67,14), „Dumnezeul cerului” (Ps 90,1), „Cel-Puternic” (Ez 1,24) (BVA); „Dumnezeul cel Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că și numele precedent. Substantivul gemól"h, „răsplată”, poate desemna fie o recompensă pentru fapte bune, fie o pedeapsă pentru fapte rele. Contextul determina aici semnificația expresiei, care, de fapt, este perfect sinonima cu cea a numelui precedent. Unii îl plasează între numele din această categorie și pe ’Pl zo‘Qm214 care, alcătuit din numele generic și participiul prezent al verbului z"‘am, „a fi indignat”, apare doar în Ps 7,12: ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Pl zo‘Qm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în El nedreptate, drept și nepărtinitor este El”) traduce ebraicul y"šar, „nepărtinitor” (imaginea judecătorului) și în Ps 144,17 („Drept este Domnul în toate căile sale și sfânt în toate lucrările sale”) traduce ebraicul ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de mulțimea de oameni din împrejurimi, aflată în piață. Omul și-a dat sufletul chiar la locul faptei. Notabilitățile ungare anunțate de cetățeni se pare că nu au ajuns la timp pentru a salva viața preotului. Ancheta oficială ungară a plasat, în același timp cu linșajul, și uciderea polițistului local; conform acesteia, a fost omorât în bătaie în afara orașului, cu asistența oficialităților. În schimb, conform memoriei locale, moartea polițistului a fost provocată de unul din dușmanii săi mai vechi, care l-
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
demers de tip hermeneutic, axat pe interpretarea și reconstruirea subiectivă a unui univers de sensuri, un demers care nu poate conduce la generalizări, la legi și la teorii cu pretenții de universalitate. Prin conținutul și scopul său, această carte se plasează „dincolo” de dezbaterile cu caracter epistemologic. Lucrarea de față se dorește a fi un instrument pentru cei care vor să se inițieze În studiul mitului și ritului: Înainte de a-și exercita acuitatea critică prin punerea la Îndoială a categoriilor antropologice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este În el Însuși, ci În raport cu ceva care, pentru un motiv sau altul, Îl exclude și Îl neagă. Realitatea sa este inseparabilă de această mișcare care Îl respinge, Îl aruncă În afară, oricare ar fi domeniul său, pentru a-l plasa În zona iluziilor, absurdului, minciunii (J.-P. Vernant, 1974b, p. 355). Astfel, mitul a acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu corespund niciunei sacralități, ci prezintă ceva miraculos, dar condamnat la excludere, denunțat ca o non-știință, o negare a vizibilului” (p. 108). Ulterior, Tucidide va plasa mitul În zona „memoriei imperfecte”, etichetând ca mythodes afirmațiile care nu pot fi crezute (M. Detienne, p. 116). De altfel, ...opera lui Tucidide este semnificativă pentru istorie În măsura În care logos se substituie lui mythos. ș...ț Aspectul care conferă un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și momentul faptelor. Faptele narate de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au avut loc, dar nu cunoaștem exact toate detaliile - dimpotrivă, ele sunt „non-fapte”, adică scorneli ale imaginației. De asemenea, ele nu sunt plasate nici Într-un timp revolut adevărat, nici Într-un timp Îndepărtat, neclar, dar sigur - dimpotrivă, ele provin dintr-un „non-timp”, dintr-o epocă care nu există decât În fabulațiile, bazate pe zvonuri confuze și eronate, ale oamenilor obișnuiți sau În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se lovesc de o triplă dificultate: a) multiplele definiții ale mitului conturează un câmp conceptual fluid și deseori contradictoriu; b) referentul acestui concept este neclar, deoarece segmentele culturale În care apar „constructe” etichetate drept mituri sunt extrem de eterogene: culturi „exotice” plasate pe toate meridianele planetei, culturi „antice” de mult dispărute, culturi folclorice de o mare varietate, culturi populare În continuă transformare, sfera industriilor culturale (filmul, televiziunea, presa scrisă, sistemul publicitar, muzica etc.), literatura și artele „Înalte” etc.; c) investigarea acestor forme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
narativ este În așa fel organizat Încât Între acel „Început” și deznodământ să existe Întotdeauna o distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează Într-un timp al originilor sau măcar Într-un trecut Îndepărtat și exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice marchează desprinderea de această epocă și de această lume și Începutul existenței așa cum este ea cunoscută de membrii societății În care mitul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de comportament prescrise. Este ceea ce a gândit probabil și etnograful, care l-a Întrebat imediat pe Yellowman: „Atunci de ce este spusă povestea și adulților?”. Răspunsul indianului - „Pentru că prin povestire totul devine posibil” - elimină orice șansă a unei „raționalizări” moderne și plasează atitudinea despre mit În sfera ambivalențelor specifice uzajului din societățile În care mitul este activ: Povestirile despre coiot nu sunt simplu divertisment. Ele sunt construite În mod conștient În așa fel Încât să ofere o intrigă atractivă, care poate funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nici În cel al acțiunii, nici În cel al activității. Numai mitul instituie” (P. Ricoeur, 1968, vol. XI, p. 534); b) acțiunea este complicată, cu multe episoade, În antiteză cu acțiunea simplă din povestirile nemitologice; c) timpul acțiunii este unul plasat la „Începuturi”, un timp Îndepărtat, al originilor. Timpul celorlalte povestiri este fie nedefinit, fie contemporan; d) În mit, spațiul este conturat În mod precis, este legat de regiuni și locuri bine cunoscute, cu o Însemnătate aparte pentru acel grup. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de prezente și Împovărătoare. Ritul este un mod de a performa felul În care lucrurile ar putea să fie, Într-o tensiume asumată conștient cu felul În care ele sunt. Puterea ritului vine din faptul că el implică activități obișnuite plasate În situații neobișnuite. (J.Z. Smith, 1987, p. 109) ...riturile trebuie considerate ca un ansamblu de conduite individuale (vopsire, squash) sau colective (masa În familie sau meciul de fotbal), relativ codificate, având un suport corporal (verbal, gestual, postural), cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
considere magia un sistem cultural complex, de sine stătător, un fel de echivalent al religiei sau al științei. Magia, așa cum observă cu subtilitate Jonathan Z. Smith (2004, p. 216), a fost mereu definită În mod „privativ”, ca o formă culturală plasată Între alte două mari configurații culturale generice - religia și știința - formă care are trăsături comune, dar nu total identice și cu una, și cu alta: Magia seamănă cu religia sau știința, dar nu are toate caracteristicile acestora. În asemenea definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trei familii diferite: vrăjitoria simplă, care se Întâlnește În toate societățile și În toate epocile, vrăjitoria diabolică, specifică Europei de la sfârșitul Evului Mediu și Începutul modernității, și Renașterea păgână a vrăjitoriei din secolul XX. În aceeași direcție de gândire se plasează și I.P. Culianu (2003, pp. 92-100), care, trecând În revistă concepțiile renascentiste asupra magiei, propune două tipologii, Întemeiate pe diferite axe de clasificare: magia populară și magia intelectuală (după complexitatea sistemului de reprezentări care legitimează actul magic) și magia spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
există un al patrulea tip, bănuiala de vrajă: el vizează acuzații care par să nu se refere direct la niciuna dintre categoriile de mai sus. Prin aceste acuzații, oamenii, cel mai adesea femeile, sunt asemănați cu vrăjitorii/vrăjitoarele: ei sunt plasați astfel În categoria persoanelor malefice, fără să fi făcut Însă niciun rău anume (W. De Blécourt, 1999, pp. 151-152). Cercetările moderne consacrate magiei arată că, În diferitele civilizații ale planetei, distincțiile acestea nu funcționează ca o marcă absolută, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ea este acea forță fizică antisocială cu care sunt creditate anumite persoane care provin din ariile sociale nestructurate. Acuzația de vrăjitorie este un mijloc de a exercita controlul acolo unde formele practice de control sunt inoperante. Vrăjitoria, prin urmare, este plasată În non-structură. Vrăjitorii sunt echivalentul social al gândacilor și păianjenilor care trăiesc În crăpături sau În colțurile dintre ziduri. (M. Douglas, 1965, p. 102) Cercetările antropologilor și ale istoricilor permit identificarea unor note antistructurale, comune pentru persoanele bănuite sau acuzate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
făcută cu mătrăgună nu este coaptă, ci lăsată crudă, să se acrească. Fetele merg goale și despletite, adică Într-o ipostază care sugerează sălbăticia, statutul „natural”, În antiteză cu hainele și Împletirea părului, adaosuri și operații prin excelență culturale, care plasează femeile Într-o ierarhie și comunică rolurile sociale care derivă de aici. Deși vizează obținerea unei relații heterosexuale, actul magic este realizat de fete care Îndeplinesc, Între ele, acțiuni de un erotism intens. Un al treilea operator este dat de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ordalii (procese juridico-rituale de verificare a nevinovăției) prin Îngurgitarea de otrăvuri au avut ca scop eliminarea competitorilor și asigurarea controlului unei familii locale asupra comerțului cu coloniștii englezi (sinteza În A. Saunders, 1995, pp. 130-168). În general, funcțiile vrăjitoriei sunt plasate În plan social sau În plan individual (vezi sinteza dezbaterii În A. Child, I. Child, 1993, pp. 109-116; J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 416; A. Saunders, 1995, pp. 49-53). La nivelul societății, vrăjitoria servește la: a) exercitarea controlului social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tehnicile de Însănătoșire magică sunt strâns legate de celelalte manifestări specifice universului magic: vrăjitorie, divinație, controlarea forțelor oculte ale naturii. Studiile consacrate acestui complex ritual arată că, În societățile simple, oamenii asociază boala trupului cu alte tipuri de evenimente nefericite, plasate la nivelul individului, la cel al societății și chiar la cel al cosmosului. În felul acesta, tehnicile folosite pentru a alunga răul din natură sau din mediul social sunt aplicate și pentru a goni puterile care au produs pierderea stării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
malefice și rituri de vindecare magică. Exemplul de mai jos, preluat din studiul de referință al lui Gail Kligman, sintetizează datele din arhivele folclorice: Vindecarea se efectuează În timpul zilei, la marginea satului sau În curtea vătafului (adică Într-un loc plasat Între zonele sălbatice și cele marcate cultural). Pacientul este adus aici cu căruța și pus pe o pătură, cu față În sus și cu capul către Răsărit, În mijlocul unui cerc trasat pe pământ de călușari. El este așezat pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci la realizarea unui obiectiv „dislocat”. Astfel, ca să luăm un exemplu, actul de a mătura este scos din contextul utilității sale și pus să efectueze ceva diferit, plasat Într-un plan al existenței total opus zonei casnice. El contribuie la gonirea spiritelor malefice, care sunt Îndepărtate de locul respectiv printr-un gest magic, la fel cum sunt scoase gunoaiele de casă. Magia implică rezolvarea unor situații normale prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte se referă la un univers transcendent, esoteric, ascuns (la care accesul este - n. M.C.) mediat de inspirație, Înțelegere și cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile magice din țările Lumii a Treia a fost plasat În perspectiva transformărilor declanșate de fenomenele industrializării și de deschiderea acestor societăți, fragile din punct de vedere economic, către tendințele globalizante ale modernității. Numeroasele studii consacrate acestor procese (sinteze În J. Comaroff, J. Comaroff, 1993; P. Geschiere, 1997; P. Kapferer
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de conflicte, o mie de cupluri de frați dușmani izolați unii de alții, există din nou o comunitate, În Întregime unită doar de ura pe care o inspiră unul dintre membrii săi (R. Girard, 1995, pp. 89-90). Spre deosebire de Burkert, Girard plasează victima sacrificială În interiorul spațiului social: ea nu este un animal sălbatic, ci fie un om, fie un animal domestic. Individul ales să devină obiectul unui sacrificiu trebuie să fie vulnerabil, nesprijint de grup și, prin urmare, incapabil să genereze reciprocitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]