270,960 matches
-
scurtă, mai târziu se căsătorește cu sculptorul maghiar Diourka Medveczky, cu care are o fiică și un fiu. Fiica ei Pauline moare în 1988 într-un accident montan. Actrița moare la data de 25 iulie 2013 într-un spital din localitatea ei natală, Nîmes.
Bernadette Lafont () [Corola-website/Science/329822_a_331151]
-
vină directă pentru situația în care i-a adus soarta, se adaugă efectul profund negativ pe care îl are o zonă cu clădiri sau locuințe improprii și dărăpănate asupra întregii comunități locale. Cercul vicios se va propaga la nivelul întregii localități: zona sărăcăcioasă va fi evitată, investițiile vor fi din ce în ce mai puține, utilitățile nu se vor aduce până acolo, etc. Rezultatul este o ghetoizare aproape naturală din care toți au numai de pierdut. De la fondarea sa în 1996, Habitat for Humanity România
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
Regional pentru Europa și Asia Centrală de către Don Haszczyn. Programele Habitat for Humanity la nivel național sunt coordonate de către un Birou Național. Habitat for Humanity România este condusă prin Consiliul Director propriu și prin Directorul Executiv. La mijlocul anilor 1990 în mica localitate Beiuș, județul Bihor, ideea și conceptul Habitat pentru Umanitate au prins viață și în România. Fondatorul și susținătorul principal al implementării conceptului în țara noastră a fost Adrian Ciorna. Printr-un efort neobosit și o viziune plină de încredere și
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
de mucegai și ușa nu mai închide de mult cum trebuie. Baia insalubră este pe hol, comună cu alte familii în aceeași situație. mirosul umed este omniprezent. Nu este o situație unică. O găsim de mult prea multe ori în localitățile mici și mari din România. Și de cele mai multe ori oamenii aceștia necăjiți nu au decât vina de a fi prea săraci pentru a putea închiria sau construi sau cumpăra altceva. Instituțiile de creditare nici nu se uita la ei și
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
Național pentru Educație Fizică și Sport și Federația Română de Turism-Alpinism care s-a finalizat cu „Hotărârea Nr. 140 din 1969 cu privire la prevenirea accidentelor turistice și organizarea acțiunii de salvare în munți” . Acest document aprobă înființarea echipelor SALVAMONT în 13 localități montane de pe teritoriul României . Consiliile Populare au primit sarcina de a organiza echipe Salvamont în rândul cărora să fie selecționați alpiniști și schiori pe bază de voluntariat. Au fost precizate drepturile și îndatoririle acestora și a fost stabilită chiar și
Salvamont () [Corola-website/Science/329823_a_331152]
-
<br> Plasa Siret a fost o unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi în cadrul județului Bacău (interbelic). Reședința de plasă era localitatea Parincea. Plasa Siret a funcționat între anii 1918 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model sovietic
Plasa Siret, județul Bacău () [Corola-website/Science/329826_a_331155]
-
Plasa Răcăciuni a fost o unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi în cadrul județului Bacău (interbelic). Reședință de plasă era localitatea numită atunci Valea Rea, redenumită ulterior Livezi "Plasa Răcăciuni" a funcționat între anii 1925 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane
Plasa Răcăciuni, județul Bacău () [Corola-website/Science/329827_a_331156]
-
Plasa Pașcani (între 1918 și 1950) a fost o unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi în cadrul județului Baia (interbelic). Reședință de plasă era localitatea omonimă, Pașcani, care avusese o veche tradiție în istoria Moldovei. Plasa Pașcani a funcționat doar între anii 1918 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite
Plasa Pașcani, județul Baia () [Corola-website/Science/329817_a_331146]
-
d. 1978) a fost o scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este cea mai remarcabilă femeie-artist-și-cărturar din perioada de eflorescență culturală interbelică. Se naște într-o familie de intelectuali bucureșteni cu origini polono-germană, Șeșevski, la 4/17 august în localitatea Mânăstirea Nămăiești de lângă Câmpulung Muscel, unde părinții erau în vacanță. Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
complete pe muntele cel mai înalt din Africa, Kilimanjaro. Între anii 1988 și 1999, Michael Ghiglieri a fost profesor asociat de antropologie al Northern Arizona University din Flagstaff, Arizona , după care s-a retras din activitatea didactică. A crescut în localitatea Lake Tahoe, statul Nevada, crescut fiind de o bunică foarte tânără, de 49 de ani. În timpul erei războiului din Viet Nam a slujit în armata Statelor Unite ca sergent (U.S. Army sergeant). Actualmente locuiește în Flagstaff, statul Arizona, împreună cu soția sa
Michael P. Ghiglieri () [Corola-website/Science/329833_a_331162]
-
vreunei națiuni suverane din America de Nord. În Window Rock se află "Consiliul Națiunii Navajo" (conform, ), " Parcul Botanic și Zoologic al Națiunii Navjo" (conform, ), precum și "Memorialul Navajo al celui de-al doilea război mondial" (conform, Navajo Nation World War ÎI Memorial). Populația localității Window Rock fusese de 2.712 locuitori la data 2010 census. Până în 1936, zona fusese populată foarte putin și cunoscută doar pentru numele său ceremonial, "Centrul Pământului" (în limba navajo, | Niʼ Ałníiʼgi | ). Reformatorul , Liderul Afacerilor Amerindiene al momentului (conform, "Commissioner
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
Ałníiʼgi | ). Reformatorul , Liderul Afacerilor Amerindiene al momentului (conform, "Commissioner of Indian Affairs"), alesese zona pentru a stabili un loc pentru Agenția Centrală Navajo (conform, "Navajo Central Agency"). Propunerea să de a folosi numele ceremonial al locului că nume oficial pentru localitatea ce urma să fie înființată a fost întâmpinată cu rezistență, fiind curând ridiculizata de amerindienii Navjo prin expresia | ni ałnííʼgóó | (cu aproximație, "în părțile de mijloc ale cuiva.") Datorată acestei situații conflictuale, numele reperului major local, cel al ""rocii-cu-o-gaură-prin-ea"" (conform
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
42% Asian, 0.16% African American, 0.03% Pacific Islander, 0.07% from other races, and 0.69% from two or more races. Hispanic or Latino of any race were 1.44% of the population. Window Rock este una din localitățile desevite de Window Rock Unified School District. În localitatea Window Rock există următoarele școli, școala elementară "Window Rock Elementary School", școala secundară "Tse Ho Tso Middle School", si liceu "".
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
Islander, 0.07% from other races, and 0.69% from two or more races. Hispanic or Latino of any race were 1.44% of the population. Window Rock este una din localitățile desevite de Window Rock Unified School District. În localitatea Window Rock există următoarele școli, școala elementară "Window Rock Elementary School", școala secundară "Tse Ho Tso Middle School", si liceu "".
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
născut în Chișinău, Republica Moldova, este fiul lui Alexei Vakulovski, profesor de limbă și literatură română care "a refuzat să devină scriitor sovietic" (fiind evocat și de Paul Goma în Jurnalul său din 2009). În cinstea tatălui său, o stradă din localitatea Antonești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, îi poartă astăzi numele, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei" (ediția a II-a fiind publicată în 2013 la editura bucureșteană Tracus Arte). Mihail Vakulovski
Mihail Vakulovski () [Corola-website/Science/329842_a_331171]
-
teritoriului ajuns sub controlul Israelului. Circa jumătate din ei s-au refugiat sau au fost izgoniți în timpul conflictului desfășurat înaintea proclamării Statului Israel. Circa 150,000 arabi au rămas pe teritoriul Israelului, o parte din ei refugiați interni, deplasați din localitățile lor de origine. Ei au primit cetățenia israeliană, dar s-au aflat până în anul 1966 sub regim de administrație militară. Sute de mii de refugiați palestinieni au fost cazați în lagăre de refugiați amenajate în Transiordania și Cisiordania, teritorii unite
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
de răsărit) atribuit românilor în Evul mediu, și referindu-se la toponimele "Olașnița, Plosca, Satanov" (Satu nou), "Troianov, Voloșcăuți, Volosovți, Volosovka, Voloșkov, Volocisk, Voloșki, Volostok"... ; unii istorici ruși, polonezi sau ucraineni îi consideră probabil slavi ținând cont de denumiri ale localităților bolohovene precum "Bojskai, Derevici, Diadikov, Ghidicev, Gorodeț, Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov că era numit, intr-o cronică polonă, cu denumirea " Vila Valachorum dicta" Astăzi nu mai există nicio localitate cu acest nume. Resturile unui zid de pământ, numit și Valul lui Traian (astâzi Troianov val în ucraineană) cu înâlțimi între 3,5 și 5,5 metri, construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
mai există nicio localitate cu acest nume. Resturile unui zid de pământ, numit și Valul lui Traian (astâzi Troianov val în ucraineană) cu înâlțimi între 3,5 și 5,5 metri, construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol (Kamenetz Podolsk -Ternopil) de-a lungul părților de vest ale teritoriilor bolohovenilor pare să fi fost limita dintre halicieni și urmașii dacilor romanizați. Alexandru Boldur menționează următoarele localități cu referință posibilă la Bolohoveni: "Golovcinți, Goloscov, Mlodava, Voscodavie
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol (Kamenetz Podolsk -Ternopil) de-a lungul părților de vest ale teritoriilor bolohovenilor pare să fi fost limita dintre halicieni și urmașii dacilor romanizați. Alexandru Boldur menționează următoarele localități cu referință posibilă la Bolohoveni: "Golovcinți, Goloscov, Mlodava, Voscodavie, Voscodavinți, Voloscăuți, Volcoviciki, Volcăuți, Volosovți, Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava" etc. Sunt prezentate și denumiri de râuri: "Humor", afluent al râului Sluci și "Seret" afluent al Nistrului. Mai multe localități aflate la nord de Nistru au terminația „ți” (Voloscăuți, Volcăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc) Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș fiind caracteristică atât românilor cât și aromânilor din în sudul Balcanilor Datele de mai jos par a
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Chariopolis în fața zidurilor lui Anastasius. Invadatorii sunt învinși iar Tzelgu și Solomon sunt uciși în luptă. Prima mențiune a apariției ducatului Haliciului (Galiția), vecinul și uneori dușmanul bolohovenilor . Primul prinț de Halici, Vladimir (Vladimirencu sau Volodimirenko) a ales ca sediu localitatea Halici. Istoricii ucraineni consideră că Vladimir era un urmas al varegilor. În 1150, Cronica Ipatiev relatează cum cneazul Haliciului, Vladimirencu sau Volodimirenko, merge spre Kiev trecând prin cetatea Bolohov/Bolohovo: "Și îi vine lui Iziaslav" (mare principe al Kievului) "vestea
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
a fost „prins de vlahi lângă Dunăre” Andronic a reușit să scape de sub escorta vlahilor și a încercat să ajungă iar în Galiția (Halici). La a doua încercare, Andronic trece cu noroc prin teritoriile vlahilor sau bolohovenilor, peste Nistru prin localitatea Ușița, și ajunge în Galiția la curtea lui Yaroslav Osmomysl. În acel an Cronica Ipatiev, menționează cetatea Bolohov în contextul unei lupte între Mstislav Iziaslavici pentru cucerirea cetății Vîșhorod, acesta „retrăgându-se spre cetatea Bolohov”. Voievodul Ploscânea, considerat brodnic (moldovean
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
să se retragă și i-a dat multe daruri pentru mântuirea bolohovenilor. Ultima mențiune despre bolohoveni este din anul 1257 când Daniel Romanovici, principele Haliciului luptă cu tătarii. În cursul acestui război, acesta i-a atacat și pe volohoveni, ocupând localitățile Gorodok, Semoti, Ghidicev, Vozviagl. După ocuparea localităților „au venit la Daniel Beloberejtii, Ciarniatintii și toți Bolohovenii”. In 1277 sunt mentionati vlahii (Blaci) in conflict cu rutenii in sudul Poloniei La începutul secolului al XIV-lea, lituanienii ajunseseră vecini cu moldovenii
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
multe daruri pentru mântuirea bolohovenilor. Ultima mențiune despre bolohoveni este din anul 1257 când Daniel Romanovici, principele Haliciului luptă cu tătarii. În cursul acestui război, acesta i-a atacat și pe volohoveni, ocupând localitățile Gorodok, Semoti, Ghidicev, Vozviagl. După ocuparea localităților „au venit la Daniel Beloberejtii, Ciarniatintii și toți Bolohovenii”. In 1277 sunt mentionati vlahii (Blaci) in conflict cu rutenii in sudul Poloniei La începutul secolului al XIV-lea, lituanienii ajunseseră vecini cu moldovenii. În anul 1351, regele Ungariei, Ludovic de
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]