270,960 matches
-
(în ) este o clădire cu bovindou în stil gotic târziu, situată în centrul orașului vechi Innsbruck (Austria) și este considerat o emblemă a localității. Acoperișul bovindoului a fost decorat cu 2657 plăci de cupru aurite în foc din porunca regelui german și viitorului împărat Maximilian I. Clădirea a fost construită în anul 1420 de către Frederic al IV-lea, duce al Austriei (1402-1439) și conte
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
în adâncimea teritoriului inamic pentru dezorganizarea aprovizionării, sau ca forță de anagardă, pentru atacuri împotriva populației locale. Datorită statutului lor de forțe neregulate, ei nu se simțeau obligați să respecte tratatele de pace și deseori organizau operațiuni de jaf asupra localităților și garnizoanelor de graniță. Aceste acțiuni erau folosite nu doar pentru obținerea de pradă, dar și pentru testarea sistemelor defenisive ale potențialilor inamici și pentru descoperirea punctelor slabe ale acestora. Forțele achingiilor au fost conduse de câteva familii - Malkoçoğlu, Turhanlı
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
XX-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
deja reconstituit primul nivel din cele două ale sinagogii antice. Satul Umm al-Kanatir se afla pe trepte de stânci,pe malul de răsărit al Wadi ash-Shabib, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. Casele satului sirian erau clădite peste ruinele localității antice. Ruinele așezării antice se întind pe o suprafață de 3 hectare {30 dunam).
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Biserica „Nașterea Domnului” din Sărata, județul Sibiu, a fost construită în anul 1806. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul e așezat la sud de șoseaua națională Făgăraș - Sibiu. Localitatea s-a format pe valea cu același nume, printre dealurile de la marginea de jos a câmpiei piemontane. Pe hotarul satului sunt izvoare care îi justifică numele. Valea Sărății este pomenită în actul de danie al lui Mircea cel Bătrân pentru
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
dezvolta și așezarea de lângă zidurile acestuia. Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare. În secolul 16, Ryn a devenit un centru de administrare a localităților din împrejurimi, iar atunci când Ordinul Teuton a fost dizolvat, orașul a fost desemnat ca capitală administrativă pentru unul din districtele din Ducatul Prusac. Din păcate, un raid al Tătarilor, la mijlocul secolului 18, a distrus aspirațiile de dezvoltare ulterioară. Atacatorii au
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
restul i-au măcelărit, jefuind și dând foc la case. Castelul a fost singura clădire care a supraviețuit din întregul oraș. Peste o jumătate de secol, o epidemie de ciumă bubonică a cauzat mari pierderi de vieți omenești, astfel încât majoritatea localităților de lângă Ryn au fost complet depopulate. Cei neatinși de boală, căutau adăpost în paduri. În 1723, Ryn a primit titlul de oraș. Această acțiune a fost făcută pentru a ajuta la reconstrucția și stimularea creșterii acestuia. Noilor imigranți în Ryn
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
kg. Tot în anul 1928 este inaugurată Școală de băieți și fete din Vatra Veche, construită din banii soților Nedelcu P. Chercea (1857-1946) și Ana P. Chercea (1865-1931) Continuând opera de binefacere începută, soții Chercea au mai construit, în aceeași localitate (Vatra Veche), o grădiniță și un dispensar, toate aflate în apropierea școlii mai sus amintite. Mai tarziu, în anul 1938, marele filantrop și soția sa construiesc o casă parohiala și o primărie în Vatra Veche, clădiri care vor deveni, în timpul
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
de către colegii săi de la scoala. Totul se schimbă odată cu sosirea noii menajere, Grace (Maggie Smith). Majoritatea filmărilor au fost realizate în satul St Michael Penkevil din Cornwall. Mai multe locuri din Insula Mân au fost folosite pentru scenele filmate în afara localității. Filmările exterioare cu trenul au fost efectuate pe calea ferată "North Yorkshire Moors", scena cu mașina care trece peste un pod mic în timp ce trenul trece a fost turnata chiar lângă localitatea Goathland (Aidensfield în Heartbeat). Recenziile totale de pe site-ul
O dădacă plină de surprize () [Corola-website/Science/328143_a_329472]
-
Insula Mân au fost folosite pentru scenele filmate în afara localității. Filmările exterioare cu trenul au fost efectuate pe calea ferată "North Yorkshire Moors", scena cu mașina care trece peste un pod mic în timp ce trenul trece a fost turnata chiar lângă localitatea Goathland (Aidensfield în Heartbeat). Recenziile totale de pe site-ul Rotten Tomatoes au arătat ca 56% dintre critici au dat filmului calificative pozitive, lucru bazat pe 85 comentarii. Pe site-ul similar Metacritic, care atribuie un rating de până la 100 fiecărei
O dădacă plină de surprize () [Corola-website/Science/328143_a_329472]
-
care au dus la ciocniri între palestinieni și Armata Israeliană. Drumul dintre Ierusalim și Gush Etzion a fost închis ca urmare a protestelor violente. Pe 18 noiembrie 2012, un palestinian de 31 de ani care participa la o demonstrație în localitatea Nabi Saleh a fost ucis de un foc israelian. Armata Israeliană, care a catalogat demonstrația drept „ilegal și violent”, a lansat o anchetă asupra incidentului. O zi mai târziu, peste 50 de palestinieni au fost răniți în timpul protestelor de solidaritate
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
au fost probabil în spatele planului. Pe 21 noiembrie, conform oficialilor de la Beirut, două rachete lansate din Liban către Israel s-au prăbușit în interiorul Libanului, iar pe 22 noiembrie, după semnarea armistițiului, armata libaneză a mai dezarmat o rachetă amplasată în localitatea Marjayoun, aflată la 10 km de granița cu Israelul. Israel și Hamas au refuzat să discute în mod direct, iar negocierile s-au desfășurat prin intermediari. Principalii jucători din negocierea armistițiului au fost oficiali din SUA și Egipt, care au
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
orice cuvânt care nu era în perfectă concordanță cu propriile sale viziuni." Ana Ecaterina a început să fie și mai slăbită în timpul verii anului 1823. A murit pe 9 februarie 1824 în Dülmen și a fost îngropată în cimitirul din apropierea localității, un număr mare de persoane luând parte la funeraliile sale. Mormântul ei a fost redeschis de două ori în săptămânile ce au urmat înmormântării datorită unor zvonuri legate de furtul trupului ei, dar trupul și coșciugul au fost găsite intacte
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
a fost o structură canonică a ortodoxiei, înființată la o dată necunoscută între 1540-1580, și care aparținea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Denumirea mitropoliei provine de la numele localității de reședință, Proilavia (alte variante "Proilavu, Proilava, Proevlavia, Proevlavie, Proevlau" sau "Proevlaschii") , actualul oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a fost la Brăila, dar în decursul timpului s-a mutat la Ismail sau Silistra. În conformitate cu Pravila cea Mare din 1652, ocupa
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și replica lui Nicolae Iorga publicată în "Revista de Istorie". Un aspect întâlnit în aproape toate lucrările dedicate Mitropoliei Proilaviei este acela care menționează faptul că mitropolia și-a avut de-a lungul timpului sediul într-o serie întreagă de localități cum ar fi: Brăila, Ismail, Silistra, Reni, Căușeni, Galați, etc. Acest fapt își are originea în puținătatea informațiilor disponibile în perioada de început a cercetărilor istorice asupra subiectului (mijlocul secolului al XIX-lea) iar apoi într-o preluare cu superficialitate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
se poate afirma, cu un grad mare de certitudine, că Mitropolia Proilaviei și-a avut reședința după cum urmează: Nu există nici un izvor istoric care să certifice existența reședinței mitropolitane la Reni, Căușeni sau Galați, confuzia care a făcut ca aceste localități să fie incluse în rândul reședințelor mitropolitane provenind din faptul că unii mitropoliți și-au petrecut o perioadă mai îndelungată în una din aceste localități, fără ca aceasta să însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
certifice existența reședinței mitropolitane la Reni, Căușeni sau Galați, confuzia care a făcut ca aceste localități să fie incluse în rândul reședințelor mitropolitane provenind din faptul că unii mitropoliți și-au petrecut o perioadă mai îndelungată în una din aceste localități, fără ca aceasta să însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice faptul că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-ar fi întins și asupra celorlalte raiale turcești din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ca falsificator de bani; șeful poliției nu are niciun om capabil la dispoziție așa că-l trimite să facă anchetă la Sadova pe imbecilul agent Garcea (Mugur Mihăescu). Polițistul îl oprește în trafic pe agentul secret David și pleacă amândoi spre localitatea unde locuiește familia Pârțag. Americanul era însă înțeles cu Ival să pună mâna pe piatră și împartă câștigul între ei, dar nu-și poate pune planul în aplicare pentru că Garcea îl accidentează cu mașina. Dându-și seama de prostia făcută
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Leana și Costel. Din scheciul cu Leana și Costel au fost preluate majoritatea personajelor și anume soții Leana și Costel (interpretați de Mihăescu și Petreanu), copiii lor Axinte și Lila, vecinul Mitică, cârciumarul Romică și derbedeul Frankfurt. Satul Sadova este localitatea natală a lui Mugur Mihăescu. Filmul a fost produs de Mediapro Pictures. Filmările au avut loc în Studiourile MediaPro din Buftea, sub comanda regizorului american Sam Irvin, asistat de regizorul secund Ingrid Cristea. Regizorul american a fost adus de producătorul
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") este o suprafață străbătută de apele pârâului Algheanu, cu lapiezuri
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a asediat pe bizantini în Bovino, cucerind localitatea. În 1046, când Guillaume a murit, Drogo și Petru I de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
Gavriil” din Corvinești (fosta biserică evanghelică) a fost construită cel mai devreme în ultimul sfert al secolului al XV-lea și cel mai târziu la începutul veacului următor. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Localitatea este menționată documentar în anul 1305, într-un document care prevedea trecerea domeniului Újfalu (Uifalău, azi Corvinești) în posesia lui Grigore Apafi. Familia Apafi a deținut acest domeniu până la sfârșitul secolului al XVII-lea. În perioada următoare localitatea a fost
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
codul LMI: . Localitatea este menționată documentar în anul 1305, într-un document care prevedea trecerea domeniului Újfalu (Uifalău, azi Corvinești) în posesia lui Grigore Apafi. Familia Apafi a deținut acest domeniu până la sfârșitul secolului al XVII-lea. În perioada următoare localitatea a fost stăpânită de membri ai familiilor nobiliare Bánffy și Bethlen. Biserica este construită în stil gotic. Construirea ei a început, cel mai probabil, după 1473 sub patronajul familiei Apafi. În 1532 a fost turnat, de către meșterul Grigore din Bistrița
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
punct de vedere al legislației, lăcașurile de cult beneficiază - în funcție de specificul național - de diverse grade de protecție. Legislația internațională acordă acestora un regim special, fiind prohibită folosirea lor în scop militar. Multe dintre lăcașurile de cult sunt situate în centrul localităților, în general o largă proporție fiind localizate în zone mai înalte ale terenului local. Ele pot fi constituite fie dintr-o singură clădire fie dintr-un un complex de clădiri, ridicate adesea într-un cadru căruia i se asociază anumite
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]