27,712 matches
-
3, când a răpit-o pe Sydney pentru a-i povesti adevărul despre ce s-a întâmplat cu ea în cei doi ani pe care nu și-i putea aminti. I-a mai spus că nu a fost niciodată directorul adjunct al FBI-ului așa cum pretindea, ci că a fost întotodeauna afiliat cu Departamentul de Cercetări Speciale (DCS), care își avea baza în Nevada. O informează despre Proiectul Gaura Neagră, care conținea tot ceea ce a strâns guvernul Stelor Unite despre Rambaldi
FBI Assistant Director Kendall () [Corola-website/Science/303775_a_305104]
-
iar după pensionarea sa prematură, din anul 1975, cauzată de refuzul de a se înscrie în partidul comunist, a activat ca profesor consultant. În paralel, începând cu anul 1949, a fost cercetător, șef de secție din anul 1952 și director adjunct științific între anii 1959 și 1970 în unități de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică și Geografie, în fine la Centrul de Cercetări Geofizice. În anul 1957, împreună cu academicianul Gheorghe Demetrescu, a
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
modestă. A urmat cursurile Școlii Militare din Kiev și ale Academiei de Stat Major. Și-a început serviciul activ în timpul războiului ruso-japonez. În august 1914, Denikin era general maior și comandant al districtului militar Kiev. A fost numit în septembrie adjunct al șefului Statului Major al Armatei a 8-a, participând mai târziu la luptele din Galiția în funcția de comandant al Brigăzii a 4-a de pușcași. În 1916 a fost numit la comanda Corpului al VIII-lea și a
Anton Ivanovici Denikin () [Corola-website/Science/304038_a_305367]
-
de Doctor honoris causa al universității din Sibiu. Fundația a fost creată pe 28 aprilie 2008 la Berlin, din consiliul fundației făcând parte: Marianne Frisch, Herta Müller, Klaus Ramm (președinte), Dierk Rodewald, Ulf Stolterfoht, Christina Weiss și Ernest Wichner (președinte adjunct). Ea a fost creată la dorința scriitorului, după moartea acestuia, el numind și membrii consiliului fundației. Principalul scop al fundației este de a acorda premiului Oskar Pastior, pemiați urmând să fie la un interval de doi ani autori care stau
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
la "Universitatea din București" (1949-1977), rămânând profesor consultant și după vârsta pensionării. În paralel, a ocupat funcții importante în managementul cercetării științifice naționale și internaționale: a fost șeful secției de fizică teoretică din "Institutul de Fizică" al Academiei (1951-1955); director adjunct științific al "Institutului de Fizică Atomică" (apoi al "Institutului Central de Fizică") din București/Măgurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al "Institutului Unificat de Cercetări Nucleare" din Dubna (1956-1981) și vicedirector al aceluiași institut (1962-1964
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
Fizică Atomică" (apoi al "Institutului Central de Fizică") din București/Măgurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al "Institutului Unificat de Cercetări Nucleare" din Dubna (1956-1981) și vicedirector al aceluiași institut (1962-1964). A fost redactor șef adjunct, apoi redactor șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: "Studii și Cercetări de Fizică" și "Revue Roumaine de Physique" (1956-1985). A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: "rezistența metalelor în câmp magnetic", "absorbția razelor corpusculare grele în
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
24 iulie 2014. Activ din tinerețe în mișcarea social-democrată din țară să, Peres a fost un colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion. La 29 ani a fost numit director general al Ministerului Apărării (în continuare, în 1959-1965 ministru adjunct al apărării), funcție în care a jucat un rol însemnat la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,si de
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
a pus bazele companiei de stat „Industria aviatică” israeliene. Peres a rămas în Statele Unite până în 1952 și, în acest timp, a învățat la cursurile serale ale Universității New School din New York Întors în Israel în 1952, Peres a devenit director adjunct al Ministerului Apărării. La începutul lui octombrie 1953 Ben Gurion, pe atunci prim ministru și ministru al apărării, a anunțat că intenționează să demisioneze. Ben Gurion a decis să separe funcțiile pe care le deținuse, și să predea conducerea guvernului
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
acționat pentru promovarea lui și, între altele, a obținut donații pentru construirea reactorului. Campusul de cercetare nucleară de la Dimona a început a fi construit în vremea când Shimon Peres era director general al Ministerului apărării. Apoi, în calitatea de ministru adjunct al apărării și de deputat în Knesset, Peres ar fi acționat pentru promovarea înarmării nucleare a Israelului. În cuvântări publice, Peres s-a referit la acest subiect numai în termeni voalați că "superioritate calitativa" sau "baza tehnologică" a apărării. Israelul
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
1959 Peres a candidat pe locul 24 pe lista partidului Mapai condusă de premierul Ben Gurion, si a fost ales pentru prima dată ca deputat în Knesset. Admiterea să în al IV-lea Knesset a permis numirea sa ca ministru adjunct al apărării, post pe care l-a ocupat de la 21 decembrie 1959. În anii aceia s-au ascuțit conflictele dintre generații în conducerea partidului Mapai. Ben Gurion caută să cultive o pepiniera de tineri conducători, precum Peres, Dayan, Abba Eban
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
ascensiunii spre putere a lui Dayan și Peres. Dayan a demisionat la un moment dat, dar în cele din urmă , după negocieri secrete, a revenit în guvernul Eshkol ca ministru al agriculturii, „pentru a preveni instabilitatea”. Peres a rămas ministru adjunct la apărare. În afara lui Abba Eban, care a fost numit ministru de externe și viceprim-ministru, tinerii din jurul lui Ben Gurion, și-au pierdut influență, odată cu retragerea din sfera de decizii a conducătorului lor. Activismul politic, care îi caracteriza pe Ben
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
din partid, în iunie 1965 Ben Gurion și-a depus candidatura la conducerea partidului Mapai împotriva lui Eshkol. Peres, ca susținător al lui Ben Gurion, a fost silit de Eshkol să tragă consecințele și să demisioneze din funcția de ministru adjunct al apărării. La scurt timp după aceea Eshkol a câștigat alegerile interne din partid cu o mare majoritate. Se pare că în acele zile Peres a avut ezitări, temându-se că demersul lui Ben Gurion va duce la sciziunea partidului
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. După absolvire, a lucrat ca redactor la Editură de Stat pentru Literatură și Arta (1955-1960), la Editură pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991). A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; "Ateneu " „ Tomis
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării. În anul 2000, luând în considerare experiența sa în negocierile internaționale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredințat o importanță misiune internațională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și ambasador en pied în această organizație. Anul 2001 a marcat pentru Cristian Diaconescu începutul carierei politice prin numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
doua stea la gradul de general, în urma activității desfășurate la Rezervele Statului într-o funcție de general cu trei stele. Este trecut în rezervă. Primește a treia stea la 1 decembrie 2008. În perioada 2000 - 2002, Gabriel Oprea a fost director adjunct al Colegiului Național de Apărare, iar vicepreședinte al Fundației Colegiului Național de Apărare și profesor asociat la catedra de Securitate Națională. Începând cu 2001 Gabriel Oprea a devenit profesor la Colegiul Național de Apărare, iar din 2002 conducător de doctorat
Gabriel Oprea () [Corola-website/Science/303924_a_305253]
-
la data de 1.07.1999, funcție pe care a deținut-o până la data de 1.09.2002, când a fost încadrat procuror la Parchetul Național Anticorupție. În perioada 18.09.2002-30.08.2003 a deținut funcția de Procuror general adjunct al Parchetului Național Anticorupție. A devenit Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție la 30.08.2003, fiind numit prin Decret al Președintelui României, trecând în rezervă din cariera militară cu gradul de general. Din această funcție a
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
25 octombrie 2007, de Ziua Armatei Române, a fost înaintat prin decret de președintele Traian Băsescu în gradul de general-maior cu două stele. A îndeplnit funcția de șef al Direcției Juridice a M.Ap.N., în prezent deține funcția de director general adjunct al Direcției Generale de Informații a Apărării. S-a pensionat în octombrie 2016. În intervalul 1995-1996 a exercitat totodată funcția de asistent universitar asociat la disciplina „Criminalistică” - Facultatea de Drept - Universitatea „Babeș Bolyai”. În perioada 1997-2001 a ocupat funcția de
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
comerțului exterior, post în care a rămas aproape un an. În 1999, era numit prin decret prezidențial ministru al comerțului. Vladimir Puțin l-a numit în funcția de director al fiscului federal în 2001, (după ce fusese pentru o perioada secretar adjunct al Consiliului Federal de Securitate). În 2003, a fost numit reprezentantul Federației Ruse pe langă Uniunea Europeană. Puțin l-a nominalizat pentru funcția de prim-ministru pe 1 martie 2004, numirea sa fiind aprobată de Duma de Stat patru zile mai
Mihail Fradkov () [Corola-website/Science/304355_a_305684]
-
1947-1957 a lucrat în paralel în industria izvoarelor de lumină (fabrica "Lumen", apoi "Electrofar"), ca inginer consultant. Este constrâns, din motive politice, să renunțe la cariera universitară. Se retrage în activitatea de cercetare, devenind șef de secție (1960) și director adjunct științific (1963) la "Institutul de Fizică București" al Academiei RPR; în 1970 institutul va trece în subordinea Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară. În 1973 solicită pensionarea, continuându-și activitatea ca cercetător științific principal I cu jumătate de normă; în
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
funcțiile de Secretar tehnic al Comitetului Parlamentar Mixt (CPM) Uniunea Europeana (UE) - România și al Delegațiilor Parlamentului României la Parlamentul European, COSAC și Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN). În perioada mai 2001-decembrie 2004, deține funcția de negociator șef adjunct cu Uniunea Europeană, pentru ca apoi în perioada decembrie 2004-aprilie 2005 să fie negociator șef al României cu Uniunea Europeană. În anul 2002 a fost decorat de către Președintele României, Ion Iliescu, în gradul de "Cavaler al Ordinului Național „Steaua României”", distincție acordată pentru
Leonard Orban () [Corola-website/Science/304407_a_305736]
-
nivelul și deschiderea anterioare. În afară de redactorii revistei, la scrierea revistei contribuiau și colaboratori externi. La "Neue Literatur" au lucrat: Emmerich Stoffel (redactor șef 1957-1984), Arnold Hauser (redactor șef adj. 1960-1984, redactor șef 1985-1988), Claus Stephani (redactor 1967-1984, 1985-1990 redactor-șef adjunct). Ca redactori au lucrat: Paul Schuster, Dieter Schlesak (1959 - 1969), Helga Reiter, Anemone Latzina, Gerhardt Csejka, Elisabeth Axmann, Christa Richter, Herbert Gruenwald, Horst Samson (1984 - 1987), Grete Tartler (1987-1991), Helmut Britz (1985-1993), care din 1990 a fost redactor-șef. După ce
Neue Literatur () [Corola-website/Science/312590_a_313919]
-
morga Spitalului Județean și transportarea lor la București pentru a fi incinerate, acțiune care a primit numele de cod Operațiunea Trandafirul. Printre cadavrele morților s-a aflat și corpul lui Marinică, care nu își revenise încă din leșin. Procurorul general adjunct Gh. Diaconescu dăduse anterior un ordin de neautopsiere a cadavrelor. Un număr de 43 de cadavre au fost încărcate în autoizoterma lui nea Cioacă pentru a fi duse la București. Escortată de milițieni, autoizoterma condusă de nea Cioacă pleacă spre
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
Scenaristul Titus Popovici a modificat astfel 17 pagini din scenariu. La 2 iunie 1989, regizorul Sergiu Nicolaescu se afla la Bad Segeberg, lângă Hamburg (Germania), unde lucra la un spectacol Karl May. El a fost anunțat de Mihai Dulea, ministrul adjunct al culturii, responsabil cu cinematografia, că premiera a fost amânată din dispoziția soților Ceaușescu și i s-a cerut să vină la București la 4 iunie pentru a discuta modificările cerute. Supărat, regizorul a refuzat să vină în țară și
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
Națiunii (1989-1995), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor la rev. Viața Basarabiei (2001-2002) și redactor-șef adjunct la rev. Limba Română (2002-2003); din 2003 până în prezent este redactor-șef al revistei de biblioteconomie și științe ale comunicării BiblioPolis, editată de BM „B.P. Hasdeu”. Din 1997 este redactor, iar din 1998 - redactor și coautor la Calendar Național.; din
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
anii 1996-1997, a fost redactor-șef al revistei "Echinox" (Cluj). Între anii 1999 și 2005, a fost co-director al editurii "Echinox". În 2010, în timpul ministrului Teodor Baconschi, a devenit consilier în Ministerul Afacerilor Externe, vicepreședinte al Fundației Creștin-Democrate și director adjunct al Institutului de Studii Populare. În timpul celei de-a doua suspendări a președintelui Traian Băsescu din vara anului 2012, a fost unul din criticii vocali ai USL. A candidat din partea ARD la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, într-un
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]