27,663 matches
-
Youtube, sau site-uri ale fanilor ( Underground). Filmele primesc stele de la 1 la 5, în funcție de calitatea actorilor, a scenariului, a scenelor pe care se filmează și a marketingului. Studiourile sunt și ele categorizate în funcție de stele, fiind acordate la sfârșitul fiecărui deceniu premii pentru cei mai buni actori, cele mai bune filme, cele mai bune studiouri, etc. Jocul începe odată cu era filmului mut, în anul 1920, jucătorul fiind nevoit să investească în tehnologia necesară adăugării de sunet și de culoare filmului. Este
The Movies () [Corola-website/Science/331194_a_332523]
-
filme, de la cele din era filmului mut până la cele mai modernde din secolul al XX-lea. "The Movies [Premiere Edition]" DVD (38:19): În plus față de muzica folosită în filme, jocul are și o stație radio numită KMVS. În fiecare deceniu se schimbă DJ-ul, care adoptă personalitatea și genurile de muzică ascultate în acea vreme. Anii '20 și '30 Anii '40 și '50 Anii '60 Anii '70 Anii '80 Anii '90 Anii 2000 Emisiunile KMVS sunt parodii, exagerări sau subestimări
The Movies () [Corola-website/Science/331194_a_332523]
-
daneză Ingeborg, fiica regretatului rege danez Eric Plogpenning, după ce a fost rapită de oamenii Regelui Haakon, de la mănăstirea unde aceasta trăia. Lupta fetei de a pretinde moștenirea de la tatăl său asasinat a implicat Norvegia în conflicte cu Danemarca pentru următoarele decenii. Magnus și Ingeborg s-au încoronat imediat după căsătoria lor. Pe 16 decembrie 1263, regele Haakon a murit în timp ce se lupta cu scoțienii pentru Hebride iar Magnus a devenit domnitorul Norvegiei. Domnia lui Magnus a adus o schimbare a politici
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
frați, însă fără succes, regele suedez nu a cedat presiunii și Magnus s-a retras fără să se angajeze în acțiunile ostile. Succesiunea roială a fost o chestiune importantă, ultimele războaie civile pentru succesiune care au fost purtate timp de decenii încheiându-se în cele din urmă în 1240. În 1273, Magnus i-a dat fiului său de cinci ani, Eric, titlul de rege, iar fratelui său mai tânăr, Haakon, titlul de duce, făcând astfel foarte clar cine deținea succesiunea roială. În
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
Frankenstein" a fost "Mireasa" (1985), film în care joacă Sting, Clancy Brown și Jennifer Beals. În 1991, studioul a încercat să refacă filmul pentru televiziunea prin cablu, iar Martin Scorsese și-a exprimat interesul de a-l regiza. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, Universal Pictures s-a asociat cu Imagine Entertainment și i-a contractat pe Shari Springer Berman și Robert Pulcini (cei care au scris scenariul pentru "Splendoare Americană") pentru a scrie un remake. Scenariștii au creat
Bride of Frankenstein () [Corola-website/Science/331249_a_332578]
-
frați, însă fără succes, regele suedez nu a cedat presiunii și Magnus s-a retras fără să se angajeze în acțiunile ostile. Succesiunea roială a fost o chestiune importantă, ultimele războaie civile pentru succesiune care au fost purtate timp de decenii încheiându-se în cele din urmă în 1240. În 1273, Magnus i-a dat fiului său de cinci ani, Eric, titlul de rege, iar fratelui său mai tânăr, Haakon, titlul de duce, făcând astfel foarte clar cine deținea succesiunea roială. În
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
deținut coroanele Danemarcei și Angliei împreună, sub o uniune personală. La apogeul puterii sale, între anii 1028 - 1030, Casa a domnit peste Danemarca, Anglia, Norvegia și peste câteva părți din Suedia. După moartea moștenitorilor lui Knut cel Mare, la un deceniu de la moartea sa și de la cucerirea Angliei normande în 1066, moștenirea Knýtlinga a fost pierdută. Este raportat că el a fost fiul semi-legendarului rege danez Harthacnut. Cronicarul Adam și Bremen spune că Harthacut a venit în Danemarca din Nortmannia și
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
detalii despre Harald al II-lea. Prinț al Danemarcei, Knut a câștigat tronul Angliei în 1016, după o îndelungată prezență vikingă în insulele britanice. Eforturile sale s-au îndreptat către unificarea religioasă și economică a Britaniei și Danemarcei. După un deceniu de lupte cu adversarii din Norvegia, s-a încoronat rege al acestei țări în 1028. Capitala de atunci a regatului suedez, Sigtuna, era de asemenea sub stăpânirea lui Knut, dar nu s-a înregistrat faptul istoric al încoronării. Knut era
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
regelui Harald; se presupune că mama sa era Swietoslawa, fiica regelui Mieszko I al Poloniei. Knut intră în istorie odată cu campania de cucerire a Angliei din 1013, în care își însoțește tatăl. Anglia a fost învinsă rapid, fiind slăbită după deceniile de invazii vikinge. Totuși, moartea tatălui în februarie 1014 va duce la abandonarea planurilor de cucerire, britanicii alegându-l domn pe Ethelred al II-lea. În august 1015, Knut reia ostilitățile, acestea finalizându-se cu un pact prin care lui
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
luni după ce caravana rămăsese blocată. Doar 48 din cei 87 de membri au supraviețuit și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din cele mai mari tragedii din istoria Californiei și, în general, a colonizării vestului. În deceniul 1840-1850 Statele Unite au cunoscut o creștere remarcabilă a numărului de pionieri, persoane care hotărau să-și lase casele din est pentru a se stabili în Oregon și în California. Unii dintre ei, ca și Patrick Breen, vedeau California ca un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
iar evenimentele sunt de o ironie îngrozitoare deoarece plecați cu speranța unei vieți mai bune și mai prospere, s-au confruntat cu foame, disperare și moarte. Locul în care se găseau barăcile a devenit atracție turistică încă din 1854. În deceniul 1880-1890 Charles McGlashan a promovat ideea ridicării unui monument, pentru a marca locul unde s-a desfășurat drama expediției Donner. A contribuit la cumpărarea terenului necesar și în 1918 pe locul unde se presupune că se găsea baraca familiilor Breen-Keseberg
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
prezentat un caz, el judeca corect, fapt pentru care suedezii i-au jelit moartea. El a fost tatăl co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei. Håkan cel Roșu a fost regele Suediei, guvernând pentru aproape un deceniu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Se cunosc puține informații despre el și de cele mai multe ori sunt contradictorii. Nu se cunoaște nimic despre guvernarea să. În ciuda contradicțiilor dintre surse, poziția lui Håkan ca succesor al lui Stenkil în
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
documentare și unei săli multifuncționale unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziționată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparținând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moștenite de la familiile avute din care proveneau părinții istoricului. În
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
localitatea maghiară Gyula. Nu a avut studii de specialitate, fiind angajat la Teatrul din Arad, încă din anul 1930, în calitate de mașinist de scenă, funcție pe care a deținut-o până la pensionare. Pasionat de istoria culturală arădeană, a colecționat vreme de decenii, mii de materiale muzeale din toate domeniile culturii, dar cu predilecție cele de natură teatrală. La un moment dat conducerea Teatrului de Stat din Arad i-a oferit patru camere în incinta instituției, în care Iosif Sârbuț a organizat și
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
Universității din Iași, giurgiuveanul Teohari Antonescu. In fruntea instituției a fost numit, cu titlu onorific, tânărul profesor Dumitru Berciu, care a condus-o până în 1948. După un hiatus de doi ani, ea a fost reînființată și dezvoltată pe parcursul a două decenii, de către profesorul Gheorghe Rădulescu, absolvent de Belle-Arte, ajutat de muzeograful-restaurator Mihai Ionescu. Intre 1950 și 1980 muzeul a fost pe rând raional, municipal și secție fără personalitate juridică. A redevenit județean în 1981, în urma corecturii aduse reformei teritorial-administrative, cu secții
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
este un muzeu național din Iași, amplasat în Piața Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1. a moștenit patrimoniul și tradițiile a două muzee mai vechi ce au funcționat la Iași din al doilea deceniu al secolului trecut, Muzeul de Antichități și Muzeul Municipal. Din anul 1954, Muzeul a primit spațiu în aripa vestică a Palatului Culturii, la parter. În prezent, Muzeul de Istorie a Moldovei este muzeu de rang național, dispunând de un patrimoniu
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
cojocăritul etc.). Dintre piesele expuse de referință sunt: mobilierul masiv (laițele, masa, patul), soba, bogatele țesături de lână (păretare, scoarțe, culmea de deasupra patului pe care stau hainele de sărbătoare). Baza colecției se constituie din anii ’60, însă numai după decenii mai târziu unitatea devine una de sine stătătoare. Expoziția de bază a fost refăcută în 2013. Frumusețea si diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici “Anotimpurile satului”, completată - pentru intrarea în atmosfera rurală de la sfârșitul sec. al XIX-lea
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
pentru publicul ploieștean și nu numai, o seamă de lucrări de reală valoare artistică semnate de ilustrul compozitor în domeniul desenului și caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învățământul muzical universitar și prezența sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală reconstituie, într-o admirabilă ambianță de epocă, cabinetul de lucru al muzicianului. Printre exponatele de o importanță covârșitoare, se afla o excepțională piesă de patrimoniu - cel
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stuttgart. Pianul a aparținut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcănești din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat în posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziționat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului. În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Prahova și al conducerii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric, - s-au realizat lucrări
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
încăperi din cazarma orașului. La 6 august 1906 aici se deschide prima expoziție, primul ghid fiind numit Alfred von Peyersfeld. Datorită creșterii exponențiale a patrimoniului muzeal, una dintre cele mai importante probleme cu care s-a confruntat muzeul în primele decenii ale existenței sale a fost lipsa unor spații adecvate pentru expoziții. În 1912 apare la Cernăuți prima lucrare despre activitatea muzeului sucevean, editată de același von Peyersfeld. Lucrarea prezintă motivele înființării muzeului, etapele de constituire și organizarea sa. Lista membrilor
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
târziu, numele instituției devine Muzeul Regional Suceava. În 1968, muzeul primește un nou nume: Muzeul Județean Suceava, care se păstrează până după Revoluția din decembrie 1989. Tot în 1968 are loc o nouă relocare a muzeului. După ce timp de trei decenii și jumătate a funcționat în incinta Casei Naționale, muzeul își mută sediul în clădirea fostei Prefecturi din perioada interbelică, locație unde se găsește și în prezent. Această mutare s-a produs ca urmare a demolării Casei Naționale de către autoritățile comuniste
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
a trecut statul român după cucerirea independenței în 1877. Cauzele ei au fost unele de profunzime, care țineau de structura economiei românești, una aproape exclusiv dependentă de agricultură. Ea a fost totodată și o „criză de creștere”, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung, care a fost bazată pe executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. Criza a avut doi factori declanșatori imediați: unul de natură internă - compromiterea producției agricole a
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
aparatului de stat și instituțiilor financiar-bancare, fapt care a permis contracararea efectelor situațiilor ulterioare de criză economică cu care s-a confruntat statul român, precum și intrarea țării într-un ciclu de dezvoltare accelerată care a făcut ca, în numai un deceniu, Regatul României să atingă nivelul maxim al dezvoltării sale economice, în anul 1912. Criză economică din 1899-1901 a avut trei mari cauze profunde, care țineau de dezechilibrele economice și financiare structurale ale tânărului stat român, care-și cucerise independența cu
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
din total, nu aveau nici un fel de animale de povară, activitatea agricolă bazându-se exclusiv pe munca manuală a membrilor familiilor. În același timp, ea a fost și o „criză de creștere” specifică economiei de tip capitalist, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung. Motorul creșterii economice l-a reprezentat efortul general de modernizare a țării după cucerirea independenței, prin executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. După cum arăta ministrul de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
1898 bugetul României se dublase: de la 117 milioane în 1878, la 236 milioane în 1898. În epocă, numai bugetul Japoniei, după războiul victorios împotriva Chinei, mai cunoscuse o asemenea evoluție. Datorită acestei prosperității economice, România a putut obține în două decenii, după războiul independenței, împrumuturi în condiții relativ favorabile și grație acestora, toate guvernele au sporit cheltuielile provocate de lucrările mari de infrastructură: căi ferate, poduri, docuri, universități, școli, cazărmi etc. În cuvintele lui Take Ionescu: Criza a avut doi factori
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]