28,267 matches
-
care se întemeiază pe acumularea de cultură și experiență) crește, în timp ce inteligența fluidă (care depinde de viteza gândirii, dexteritate și memorie pe termen scurt) înregistrează o scădere, ceea ce generează o reducere a coeficientului intelectual (QI) cu 3-7 puncte la fiecare deceniu. Concluzia de mai sus a fost confirmată mai recent de Kaufman și colaboratorii săi (apud Dacey și Travers, 2002). Horn (apud Lugo și Hershey, 1979) sugerează existența unui aliaj între cele două tipuri de inteligență (cea cristalizată și cea fluidă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
studenți (de exemplu, pentru determinarea nivelului lor de competență la locul de muncă, în urma asimilării conținuturilor vehiculate). 4.4.3. Optimizarea evaluăriitc "4.4.3. Optimizarea evaluării" Mereu în centrul atenției specialiștilor în științele educației (și nu numai) de câteva decenii, ca un demers total reabilitat și devenit de maximă relevanță în raport cu toate celelalte operații concrete ale procesului de învățare (proiectare, derularea efectivă ca instruire-predare, respectiv învățare-formare), evaluarea se cere mereu optimizată, lucru pe cât de posibil, pe atât de necesar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pentru care, în cadrul acestui capitol despre management și marketing în educația adulților, îi este dedicat un spațiu separat. Dacă, până nu demult, în organizații, oamenii ce vegheau și contribuiau activ la funcționarea și dezvoltarea acestora erau „personalul unității”, în ultimele decenii, aceștia au devenit „resursele umane” sau „resursele calde” ale organizației. Aceste noțiuni, resursă umană și personal, pe de o parte, și unitate și organizație, pe de altă parte, atestă o filosofie și o orientare diferite. Dacă ne-am referi la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR 437 O poetică trăită a teatrului Alexa Visarion este un artist complex: regizor de teatru și film, scenarist, profesor, publicist, scenograf, iar preumblările sale în lumea artei românești și nu numai depășesc patru decenii. S-a născut la 11 sept 1947 ("cînd se instaurase dictatura și se legifera frica"), în Botoșani. Absolvent Magna cum laude al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București, promoția 1971, clasa prof. Radu Penciulescu. Doctor în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau Cătălina Buzoianu, poeticile teatrale s-au născut din experiența și meditația celor ce au creat spectacole. Ca regizor, Alexa Visarion are obsesii notorii: Caragiale, Shakespeare și Cehov. Prin clasa a opta a înscenat Conul Leonida (va relua piesa, după decenii, la teatrul radiofonic). Apoi, în facultate, s-a întîlnit cu Năpasta. Întîlnire importantă, căci va monta piesa de mai multe ori, ba chiar o va și ecraniza. Va vizita întreaga Europă cu ea, aducînd teatrului și filmului românesc binemeritate elogii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tragice, dă o poeticitate grea, tensionată, aspră. Va reveni tîrziu la mit în Ana, după ce mai întîi, la scurt timp de la prăbușirea sistemului comunist, explorase ororile morale ale vechiului regim în Vinovatul (1991), pentru ca, după o pauză de aproape două decenii, să propună și Luna verde replică tăioasă adresată modei "noului val" cinematografic autohton afirmat între timp, pe al cărui teritoriu tematic și tipologic intra cu doze mari de subtilitate. Greu de acceptat și de reacționat, drept care Luna..., cu contemporaneismul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și alte ipostaze ale formulei acelora, considerabil mai simplă și mai puțin interesată de profunzimi, de motivațiile obscure ale identităților confuze 1... Luna verde o explorare a lumii postmoderne care se va fi constituit sub ochii noștri, de-a lungul deceniilor postcomuniste. Iar Ana vine la rînd cu o poveste care citează, rescrie, absoarbe Legenda Meșterului Manole. Protagonistul, regizor de meserie, deci alter ego al autorului, vrea să facă în anii de dinainte de 1989 un film inspirat din baladă. Din absurde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-l dezvălui plenar... Refuză categoric să navigheze pe lângă țărm. Preferă depărtările, necunoscutul, aventura... Așa era în primele mele zile de școală și tot așa era și acum, acum când am filmat Ana, un scenariu ținut în sufletul lui de peste trei decenii. Un om de teatru. Un mare om de teatru. Un artist desăvârșit. De unde știu?... Pentru că Alexa Visarion are teatrul în sânge. Îl iubește la nebunie și, evident, îl cunoaște atât de bine. Desigur i-a fost făcut și lui cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de ieri sau alaltăieri. Acolo și poate nu numai acolo, s-ar putea să vi se arate, (uneori în straie vărgate) ziua de poimâine de după noaptea de astăzi spre mâine, promițând, mincinos, răsăritul luminos, care ne-a mai orbit generos decenii (de luat și nu de dat) cu orbitorul său timp luminat. Ducă-se, lăsați-le intrate în înapoia lor, în izvorul zemos de viață, de destine ancorate de-o anemică ață. Viitorul? Spuneți-i cum vreți voi, tot din crestătura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
paralel" adesea de neînțeles pentru unii dintre contemporanii săi. De neînțeles și în alternanța stilistică a operei. După anul 1889, temele profund tragice iau locul celor tragicomice din comedii, a jovialității din Claponul sau alte periodice, ocupând, pentru aproape un deceniu, prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte, un om normal își pierde brusc mințile: Leiba Zibal pentru că e amenințat de un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noastră cinematografică, al cărui patetism dramatic emoționează pentru că nu e desuet, nu are stridențe și e sincer, are rasă și substanță intelectuală, lucru rar și cu atât mai valoros cu cât este însoțit de har. După mai bine de patru decenii de creație, Alexa Visarion își poartă cu discreție și farmecaura lui de rus alb, patetic, rafinat și vulcanic în același timp, iar pentru că sintagma filmul sunt eu mi se pare că i se potrivește de minune aștept să-l reîntâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fără grabă. Sigur, mulți pot spune este o abordare stilistică ce nu mai corespunde sensibilității spectatorului de azi. Eu zic că, indiferent de felul în care ne adaptăm la vârtejul cotidian, structura noastră profundă nu se modifică în decursul câtorva decenii. Or, creația regizorilor care marchează istoria filmului tocmai acestei structuri i se adresează. Chiar de la primul său film, omul de teatru locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în această dialectică, poate că nu doar sub influența bibliografiilor contemporane de școală deterministă. Iar libertatea de exprimare câștigată brusc și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care se exersaseră de decenii în gherila poetică împotriva cenzurii. 2. După ce artistul a spus tot ce a vrut să spună într-o istorie opresivă, poate că i se pare lipsit de mândrie să spună ce a avut de spus și într-o istorie liberă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se succed cu repeziciune și mai departe. Rând pe rând apar, părând pentru toată lumea un fenomen normal, Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Dragoș Galgoțiu. Dacă în literatură, de exemplu, deîndată ce s-a consumat un deceniu, hop, s-a și format o altă generatie, '60, '70, '80, '90 etc., fiecare insistând să demonstreze că se revendică de la un program estetic autonom, în regia de teatru nu operează asemenea criterii și delimitări temporale, nimeni nu-și asumă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
revendică de la un program estetic autonom, în regia de teatru nu operează asemenea criterii și delimitări temporale, nimeni nu-și asumă programe și opțiuni colective, modificările radicale de paradigmă aparțin unor mari individualități. Potrivit este să vorbim de aceea, în deceniile șapte și opt ale secolului trecut, de o generație non stop de regizori, una într-adevăr de aur, fără hiatusuri și segmentări, pe meterezele căreia Alexa Visarion, bazându-se pe tot ce a înfăptuit, stă bine așezat, fiind un veritabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
genul" pieselor lui Cehov Alexa Visarion le dă un răspuns limpede, îmbinând comicul cu tragicul într-un dozaj rafinat și revelator. Tânărul regizor a avut de luptat aici cu un întreg șir de prejudecăți așezate în straturi, timp de câteva decenii, peste opera lui Cehov, căutându-i semnificațiile reale, așa cum pot vorbi ale astăzi unui spectator lucid, dușman al mistificărilor. Spectacolul e construit pe schela câtorva scene-cheie, momente memorabile pentru forța lor de expresie: ritualul mut al servirii ceaiului în actul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
siguranță înseamnă un moment de anvergură în teatrul românesc. (Viorica Tănăsescu) ... Extrăgând piesa din zodia naturalismului, spectacolul aspiră spre un realism substanțial, metaforic, de fior elin. [...] ...în ansamblu, spectacolul încheie cu personalitate ciclul reconsiderărilor în actualitate, pentru teatrul românesc al deceniului opt, pentru actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale acestuia, creând o serie de scene noi, operație legitimă față de un text neterminat de autor și perfect legitimă artistic de valoarea întregului, axată pe o concepție integratoare limpede, riguros articulată. (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion și-a cristalizat, în ultimul deceniu, un concept propriu de teatru. E grefat pe relevarea stărilor colective, a tensiunilor apte a exprima tragicul existenței în modalități de cea mai concentrată expresivitate, în maxime esențializări și reverberante metaforizări, sugerând, cu violență artistică, dereglări ale unor mecanisme sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
drama Năpasta de Caragiale; între acestea s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui Alexandru Sahia (Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port) pe care le-a folosit în scenariul pentru filmul Înghițitorul de săbii, urmat, peste un deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, rezultatul fiind un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vinovatul, Luna verde... Tot în urmă cu aproape 40 de ani, pe când debuta în filmul de lung metraj, Alexa Visarion a scris o primă variantă a unui scenariu despre Meșterul Manole, un scenariu care l-a obsedat de-a lungul deceniilor, dar care n-a devenit, din păcate, niciodată film. Într-adevăr, filmul Ana nu poate fi considerat întru totul autobiografic, deoarece el istorisește povestea unui regizor care și-a comporomis cariera cinematografică din pricina faptului că nu și-a putut realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatrul românesc. Încercând să vă distanțați de fenomen, v-aș ruga să caracterizați pe scurt generația dumneavoastră. Cred că generația din care fac parte a avut șansa să se definească în raport cu opera unor mari personalități regizorale care au fundamentat în deceniul șapte spectacologia română contemporană. Montările lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Crin Teodorescu, Vlad Mugur au permis tinerelor generații să înțeleagă sensurile majore ale artei și să se poată forma independent de concepția maeștrilor într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încerce să mascheze neputința de a dialoga real cu o lume în care fluiditatea primează asupra stabilității și stagnarea se poate substitui necesității. Cred că se caută din nou originile actului teatral într-un mod mai puțin orgolios decât în deceniile șase-șapte, mai profund și mai trist, pentru că perisabilitatea actului teatral obligă la nostalgie. Marii regizori încearcă să lase testamente într-o fraternizare cu marile texte care îi pot salva de efemer. La 39 de ani și la 15 ani de la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care au pătruns relativ recent în aria preocupărilor științifice, dar care domină, la nivel internațional, științele socioumane ale ultimilor ani. Dacă trauma, prin consecințele ei nefaste, consistent sistematizate în conceptul de stres posttraumatic, a polarizat cercetările încă din ultimele trei decenii ale secolului trecut, preocupările în direcția rezilienței (deși au debutat cam în aceeași perioadă, pe loturi de copii și tineri expuși violenței) au ieșit în avanscenă aproximativ acum 10 ani. DSM III (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
face parte. în vreme ce efectele evenimentelor violente în masă au fost mereu consemnate de cei rămași în viață, violența interumană la nivel microsocial nu a fost ținta înțelegerii și a prevenirii decât în ultimii ani, mai ales începând cu al șaptelea deceniu al secolului trecut. A fost momentul în care observații făcute asupra foștilor combatanți din războaie au reliefat manifestări comportamentale inexplicabile. Aceste manifestări au fost descrise sub terminologia sindromului de stres posttraumatic, intrând în ediția a treia a DSM1. Edițiile ulterioare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de intervenție din secțiile de obstetrică ginecologie (Moskoff, 1980). Pentru puținele avorturi ce se mai provocau în secțiile de obstetrică se cerea aprobarea lor, pe dosarul medical al femeii. în anii următori, rata natalității a scăzut treptat, continuu, astfel încât în deceniul al optulea, natalitatea în România ajunge la nivelul celei din alte țări comuniste (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia), țări în care măsurile luate pentru sporirea ei au fost măsuri de încurajare economică (Moskoff, 1980), și nu de penalizare. Consecutiv acestei scăderi, în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]