29,295 matches
-
că le cunoaște foarte bine. Cu toate acestea, suferința îi oferă un sentiment al propriei superiorități, un sentiment al măreției și deopotrivă al tragismului, tipic romantic. Nu în ultimul rând, "sufletul romantic este prin esență nosalgic, iar nostalgia este tocmai dorul după ceva imposibil de determinat cu exactitate" (vezi Râmbu: 2001, 15-16). Și imposibil de atins, în cazul leninismului romantic sau a leninismului în general. Se poate afirma că, odată ce revoluția globală a eșuat definitiv la începutul anilor '20, leninismul a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mamei, cu o grădină foarte frumoasă, cu o casă foarte frumoasă, cu grajd, cu cele necesare, cu șură, cu de toate... Am mai fost odată acolo după ce m-am Întors din lagăr, dar mă gândesc cu foarte multă nostalgie, cu dor și drag... Părinții mei nu s-au Întors din lagăr - de fapt, din familia mea nu s-a Întors nimeni... - Cum ați trăit schimbările din anii ’40? - DAVIDOVICI: Am făcut liceul la Cluj, un liceu evreiesc. În comună nu existau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vorbă cu el, ajunsese avocat. Mai era micuțul Ceanca, român-român; fusese muncitor forestier dincolo de Reghin și aveam grijă de el, pentru că era mai muncitor: „Măi, Ceanca, uite, ți-am adus o bucată de pâine. Îți mai trebuie ceva?” - „Mi-e dor de acasă” - „Lasă că mergem noi și acasă”. Adică erau niște condiții În care nu puteai să-i detești pe unii sau să fii supărat pe alții, chiar dacă făceau niște boacăne... - Care au fost lucrurile de care deținuții În general
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
venim din clopotul nefericirii, aici, prin porul de fântână. Uite profetul cum trece cu veșmintele-nflorite pe el. Opincile-i dau muguri cămașa-mbobocește Coroana-i înstelată de iriși și de crini. El însuși o grădină-n întuneric năvălit de dor și de aripi așează pietrele cioplite pe zidul templului din neuroni, iluminarea înfloririi care pe stradă trece e un mesaj vibrații emise prin axoni. E-n centrul nemuririi răscrucile de drame și extaz, dor de furtună și dendrite; să te
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o grădină-n întuneric năvălit de dor și de aripi așează pietrele cioplite pe zidul templului din neuroni, iluminarea înfloririi care pe stradă trece e un mesaj vibrații emise prin axoni. E-n centrul nemuririi răscrucile de drame și extaz, dor de furtună și dendrite; să te -nfiori te-nvață din tainele zidirii înmuguriri izvor de viață, inflorescențele de azi. În suflet adunăm tot ce-au gândit și au simțit atâtea generații. Am dorit cunoașterea a tot ce ne-nconjoară, doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
grai popular înscriindu-se între cei capabili să recreeze ritualul și să mânuiască simbolurile sacre în punctul inferior al unei axe verticale, al cărui vârf se află în cer, în polul superior 239. Acolo nu se poate ajunge decât cu dorul. Dar și dorul trebuie perceput ca atare de către cei care știu să-l înțeleagă. Tâlcul meditației While we may not be able to control that happens to us, we can control what happens inside us240. Nu te strădui să cunoști
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se între cei capabili să recreeze ritualul și să mânuiască simbolurile sacre în punctul inferior al unei axe verticale, al cărui vârf se află în cer, în polul superior 239. Acolo nu se poate ajunge decât cu dorul. Dar și dorul trebuie perceput ca atare de către cei care știu să-l înțeleagă. Tâlcul meditației While we may not be able to control that happens to us, we can control what happens inside us240. Nu te strădui să cunoști inima oamenilor ci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e speranța, iubirea venită să ne-ncingă/ Cu lină adiere, cu dor ce ne -mpresoară./ Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară.// Când în fântâni răcoarea să ne-mpingă. Adâncul înspre clopot va dori afară/ Vom înțelege Domnul va în noi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
versul poetului. Dar să nu uităm că și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii " Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii". (Speranța). S-ar putea crede că Eminescu presimte dorința femeii de a fi la rându-i inițiată în brațele iubirii, femeia împlinindu-se în zămislirea vieții universul, el însuși așteaptă mintea fecundă a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inițiații marilor mistere și poate că este cel mai important din toate. Poetul spune că atigerea poate sugera înalțarea, beatitudinea, împlinirea, extazul mai mult decât celelalte simțuri pe care le poate suplini. Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte mi-o așează;/ Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mi-o așează;/ Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prins/ Inelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a-nvins/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-am descins/ Pe când și visul curge inima ta trează,/ Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins./ Sub neaua sufletului meu ești
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-am descins/ Pe când și visul curge inima ta trează,/ Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins./ Sub neaua sufletului meu ești liniștită oază/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins 400. Ce mister poate poate aduce atingerea, ce miracol poate crea! De ce viața noastră tinde să devină goală, greoaie, săracă și indiferentă fără atingerea cuiva drag? De ce simțim că pierdem toată dorința și speranța fără această atingere? În studiile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce poeții de har se integrează în Alfa și Omega, în cristicul mântuitor cosmic. Cosmosul, ca loc de întrepătrundere noetică, e al nostru, suntem ai lui. Să nu uităm că omul a fost
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și recrea. Momentul de liniște și reculegere, de cuprindere a cât din transcendent a răscolit fiindul nostru, acesta e momentul de receptare a divinului, a noosului prin plasa de dendrite și axoni a bietului și minunatului nostru creier. De aici dorul său de a-și reîntâlni creatorul prin conștiență, căci conștientul și inconștientul o fac permanent în cadrul arcelor și arcanelor reflexe în relația directă cu Arhitectul Lumii. Dumnezeu e pretutindeni și în noi, ca și noi în locurile de suferință, de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
versul poetului. Dar să nu uităm că și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii 722. Cele câteva exemple pe care tocmai le-am luat în considerare arată că nu ne putem baza în totalitate pe impresiile ce ne parvin de la cele cinci simțuri ale noastre. Și dacă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
emanația vidului în unde vibratorii de sunet și lumină, de Cuvânt, adică de ordo ab chaos, de Duhul Sfânt ordonator al lumii create de Marele Arhitect al Universului pe calea arătată omenirii spre adevăr și viață de Cristos. Mi-e dor de-acea nemărginire,/ de timpu-n care stelele sfârșesc,/ mi-e dor de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adică de ordo ab chaos, de Duhul Sfânt ordonator al lumii create de Marele Arhitect al Universului pe calea arătată omenirii spre adevăr și viață de Cristos. Mi-e dor de-acea nemărginire,/ de timpu-n care stelele sfârșesc,/ mi-e dor de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit, tăcerea te conduce în percepția a ceva foarte îndepărtat, inaccesibil chiar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spre adevăr și viață de Cristos. Mi-e dor de-acea nemărginire,/ de timpu-n care stelele sfârșesc,/ mi-e dor de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit, tăcerea te conduce în percepția a ceva foarte îndepărtat, inaccesibil chiar, exaltat dar lucid, simți că ești totul și nimic. Acolo, în poesie, în spatele celui mai banal cuvânt se ascunde misterul, un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce poeții de har se integrează în Alfa și Omega, în cristicul mântuitor cosmic. Culeg apoi dintre rânduri imaginile pe care sufletul în subconștientul meu le zămislise și atunci știu că nu poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mea nu e decât misterul./ N-am fost magie./ Mâna mea s-a răsucit în suflet./ Ordinea și apa nu s-a-ntins/ la malul cerului să ceară/ binecuvântarea ta.// În afara lui nu e decât cerul/ un biet pământ cu doruri înstelate,/ țărână. Și dincolo de ea/ n-a fost decât ce nici măcar o minte/ din cele ce trăiau / nu și-ar fi putut închipui că exista.// Iar să te știu n-a fost magie,/ iubita mea cu ochii de neant/ și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu poate fi luat cu împrumut de la alții 1089, ci reprezintă har metamorfozat în spirit vizibil, deci materie, nu de pură imitație, ci din matricea originală a înțelepciunii. Cuvinte grâu mi-au înrodit pe gură Anume întru seceriș solar În dor de suflet, nobilă măsură, Să fiu acestor vremuri cronicar 1090. Artă, religie, poesie cheile cu ajutorul cărora pot fi decodificate tainele se găsesc în cunoaștere. Miracolele lumii nu sunt taine, cele ce ne înconjoară au însă o semnificație spirituală, alegorismul universal
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alegoriei. Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt Un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor. Vorbind, sunt mulți. Prin evii ce se nasc și mor, Cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult... Ei tac ca roua. Ca sămânța. Ca un dor. Ca apele ei tac, ce umblă sub ogor, și-apoi sub cântecul privighetorilor izvor ce fac în rariște, izvor sonor 1096. Deci morala poate fi că tăcerea e de aur și nu toate tainele pot fi împărtășite, poate chiar nici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
muzică și poesie. Deși toate sunt în noi, au apărut odată definindu-ne personalitatea, dar le-am conștientizat separat. Viața revine pe urma morții așa cum lumina revine în urma nopții 1155. POESIE, RITUAL ȘI TAINĂ 29. Răscrucea sufletelor A-ți fi dor de paradis E paradisul însuși 1156 (tr.a.). Căile cunoașterii într-o lume diferită de cea pe care am întâlnit-o prin naștere susțin ideea de rupere, de suspendare a realității și de pătrundere totodată în viața de după viață, acolo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zilnice. Neliniștea crește și conduce pe cel ce cunoaște la acerbă căutare și dorință de împlinire. Nu stă în firea noastră limfatica-mpăcare, Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar. Noi am avut la creștet aceeași ursitoare Neliniștea, cu dorul ei amar... Neliniștea iubirii de-avere-ngrămădită, Cântată tragic seara în doinele din sat, Neliniștea acelor răchite despletite Ce le desparte râul tulburat; Neliniștea gândirii ce se-ncălzește-n goluri, Neajungând ideea ascunsă-n depărtări, Neliniște a undei ce putrezește-n ghioluri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de-avere-ngrămădită, Cântată tragic seara în doinele din sat, Neliniștea acelor răchite despletite Ce le desparte râul tulburat; Neliniștea gândirii ce se-ncălzește-n goluri, Neajungând ideea ascunsă-n depărtări, Neliniște a undei ce putrezește-n ghioluri, Vibrând sub vânt de dorul marei mări...1169. Este cazul nu numai al poetului, pictorului, creatorului în general, ci și al cercetătorului din știință, al antropologului avid de cunoaștere. La începutul cunoașterii, al inițierii, neliniștea pare a fi cea mai importantă trăire. Hitler scria în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]