28,953 matches
-
acel moment. Christian Tell a făcut deasemenea parte și din noul guvern provizoriu stabilit la București, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848, pentru Tell a urmat o perioadă grea a exilului în Franța și apoi în insula Chios și Smirna, o bună bucată de timp fiind despărțit de familie și
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus pe Hamza Pașa, Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat și distrus forțele turcești din cetate. După aceea a început o campanie de distrugere a turcilor și a populației care i-a ajutat; mai întâi în sudul
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste efective, turcii mai aveau 120 de tunuri, ingineri și
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste efective, turcii mai aveau 120 de tunuri, ingineri și mână de lucru pentru a
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
estimarea acceptată în general fiind cea de 30.000. Majoritatea armatei consta în țărani și ciobani echipați cu topoare și coase, în timp ce boierii călare, puțini la număr, erau înarmați cu lănci, săbii, pumnale și purtau cămăși de zale ca armură. Garda personală a lui Vlad era formată din mercenari din mai multe țări. Legenda spune că înainte de bătălie, Vlad le-a spus oamenilor săi " Ar fi bine ca cei ce se gândesc la moarte să nu mă urmeze". Turcii au încercat
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
domiciliul său. Cererea a fost aprobată, iar la data de 17 ianuarie 1945 generalul a fost transportat la domiciliul său. Acesta era păzit de un grup militar format dintr-un subofițer și patru soldați. La data de 23 octombrie 1945, garda de la domiciliu a fost ridicată, însă cercetarea sa penală a continuat și după acest moment, cercetarea fiind efectuată de către procurorul Ion Raiciu. Generalul Șteflea a decedat la data de 21 mai 1946 în domiciliul său din strada Călărași nr. 99
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
Simbolul secerii și ciocanului este folosit și pentru alte steaguri sau embleme. a evoluat din simbolul original plugul și ciocanul, cu aceeași semnificație. Deși este cunoscut încă din 1917, când era folosit pentru diferite insigne ale Armatei Roșii și ale Gărzilor Roșii simbolul "plugul și ciocanul", "secera și ciocanul" a devenit oficial numai din 1922. Secera și ciocanul (în limba rusă: "серп и молот (serp i molot)") a fost unul dintre simbolurile RSFS Ruse și unul dintre simbolurile Armatei Roșii create
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
insă armata era alcătuită în mare parte din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau doar 1000 de soldați, conduși de un perfect, legiunea fiind organizată în două cohorte comandate de tribuni. Împăratul dispunea de gardă palatiana, compusă din infanterie și cavalerie. Sulița „pilum” nu mai era utilizată. A fost adoptată formația de luptă triunghiulara. Călăreții români dispuneau de arcuri și erau îmbrăcați în cămăși cu zale. Migratorii excelau însă în lupta călare. Cauzele migrațiilor erau
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Direcția Presei drept corespondent al agenției United Press of America. Julius Köver a început să fie luat la ochi din februarie 1935, când United Press a lansat pe fluxul de știri informația că prințul Nicolae era așteptat în țară, unde Garda de Fier pregătea o răscoală cu intenția de a-l pune pe tron. O altă știre falsă transmisă de Julius Köver peste ocean pretindea că Nicolae Titulescu ar fi încheiat cu Moscova o înțelegere prin care se acorda drept de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
se aflau. Aceste informații erau apoi și ele transmise la legația română din Budapesta și ministrul Eugen Filotti se deplasa personal cu mașina legației să vadă condițiile în care trăiau și lucrau acești români. Au fost frecvente cazurile în care gărzile militare care îi păzeau pe români l-au bruscat pe Eugen Filotti, neținând seama de statutul său diplomatic. Abuzurile de pe teritoriul Ungariei nu făceau obiectul comisiei Roggeri-Altenburg, și în consecință Eugen Filotti transmitea direct Ministerului de Externe de la Budapesta note
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Ceapaev" (1923), scris cu patetism "revoluționar", evită, totuși, idealizarea eroilor, cum va fi cazul, mai târziu, în realismul socialist. - Konstantin Fedin, autor al romanului "Orașe și ani" (1924) - Leonid Leonov, "Viezurii" (1924) - Aleksandr Fadeev, "Cei nouăsprezece" (1927), mai târziu "Tânăra gardă" (1946). Secretar al Uniunii scriitorilor sovietici (1936-1944 și 1946-1954), reprezentant tipic al stalinismului, pradă alcoolismului, se sinucide (1956) după moartea lui Stalin. Perioada așa zisei "Noii Politici Economice" (NEP), se caracterizează printr-o relativă liberalizare, care se reflectă și în
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
influențată de clima Carpaților estici și a Câmpiei Ucrainene. Era pe vremea, când vestea despre bogăția și frumusețea acestor pământuri trecea cu încântare hotarele țării. Întro-o după amiază de vară, pe când soarele cobora spre chindii, domnitorul, cu câțiva oameni din garda sa, străbătea, în goana cailor, desișul greu al codrilor. Ochiul ager al domnitorului, observă cum se furișează printre copaci o ceată de tâlhari. Începu o luptă crâncenă și inegală (dușmanii fiind mult mai mulți la număr). Obosit să tot lupte
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
La 1870 Plasa Tîrnova er alcătuită din 14 sate cu o populație de 6167 bărbați și 5755 femei, cu 10 sate înstărite, 2 bogate, 2 sărace. Case — 2307. În 1899 Adunarea de zemstvă organizează în cadrul sistemului medico-sanitar o Cameră de gardă cu 5 paturi la Târnova. La începutul secolului XX populația satului constituia 2297 locuitori, țărani români. În Tîrnova erau 248 case, școală cu o clasă a Zemstvei, o biserică; sediul medicului de circumscripție (care cuprindea 37 localități și o colonie
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
decedat la 20.07.1933 și este înmormântat pe teritoriul aceluiași locaș sfânt, în partea dreaptă a Bisericii de vară. Gheorghe Andronache (08.04.1893 - 14.03.1970, Barlad), nepotul protosinghelului Dosoftei, este unul din partizanii unirii de la 1918. Organizează Garda călare a Sfatului Țării. Din august 1917 până în martie 1918 deține funcția de prefect al poliției Chișinău. Cu prilejul aniversării a 15-a de la Unire, publică „Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii”, lucrare cu valoare de document istoric
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Franța și Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. În anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. Izbucnirea revoluției de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
dialectul aromân, iar municipiul Constanța este un centru activ al culturii aromâne în renaștere după 1990. În perioada interbelică, anumiți aromâni din rândurile studențimii din România, au fost membri activi ai partidului de extremă dreaptă și creștin "Mișcarea Legionară", poreclit "Garda de Fier" din cauza stemei sale (6 sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari Doru Belimace și Caranica au fost doi dintre asasinii primului-ministru de atunci Ion G. Duca. Unul din motivele asasinatului l-a constituit
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Ducele Louis Phillipe Joseph al II-lea a renunțat la titlul său nobiliar, spunându-și “Philippe Egalite”. A fost însă ghilotinat în 1793, iar fiul său, Louis Phillippe I, va beneficia de bani în 1825. În 1827 a fost desființată Garda Națională, instituție apărută la începutul Revoluției ce era deschisă burgheziei și clasei mijlocii. Opinia publică consideră că prin măsurile luate, regele și colaboratorii săi doreau să instaureze o monarhie prin care să înlăture Charta Constituțională și să readucă vechiul regim
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
bine, alcătuită din liberalii lui Thiers și republicanii lui Gambetta, în cursul campaniei electorale, Napoleon susține un discurs cunoscut ca "Programul de la Belleville" ce presupunea separarea Bisericii de stat, crearea unui învățământ laic, desființarea armatei permanente, înlocuirea acesteia cu o Gardă Națională, înarmarea poporului, alegerea funcționarilor, introducerea unor impozite care să-i taxeze pe cei bogați. Susținătorii lui Napoleon au câștigat, dar nu au avansat destul, opoziția reprezentând încă o forță de luat în seama. În fruntea guvernului a fost numit
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
acestor alegeri. Francezii doreau ca războiul să fie încheiat, teritoriile să fie eliberate și regimul politic să fie unul moderat și stabil pe plan intern după ce Parisul trecuse printr-un asediu al trupelor germane și bombardat de artileria germană. Din Garda Națională, cu o recrutare restrictivă, fiind admiși doar reprezentanții burgheziei și clasei mijlocii, făcuse parte și proletariatul, constituind batalioane din clasele urbane. Avea însă lacune de organizare și comandă. Doar 30 000 de soldați erau disponibili de lupta, conduși de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de soldați erau disponibili de lupta, conduși de reprezentanți aleși. Era singură forță militară semnificativă din capitală. Avea propriile ei viziuni politice și convingeri de stânga. Avea un rol politic evidențiat prin pozițiile adoptate față de republicani de către Comitetul Central al Gărzii Naționale. Au urmat lupte între guvern și militarii Gărzii Naționale. Au fost comise două tentative de lovitură, dar care au fost dejucate. Guvernanții francezi s-au refugiat spre vest, alături de parlamentari, stabilindu-se la Bordeaux. Neexistând o autoritate legitimate de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
aleși. Era singură forță militară semnificativă din capitală. Avea propriile ei viziuni politice și convingeri de stânga. Avea un rol politic evidențiat prin pozițiile adoptate față de republicani de către Comitetul Central al Gărzii Naționale. Au urmat lupte între guvern și militarii Gărzii Naționale. Au fost comise două tentative de lovitură, dar care au fost dejucate. Guvernanții francezi s-au refugiat spre vest, alături de parlamentari, stabilindu-se la Bordeaux. Neexistând o autoritate legitimate de un vot popular, începe lupta deschisă pentru controlul politic
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
refugiat spre vest, alături de parlamentari, stabilindu-se la Bordeaux. Neexistând o autoritate legitimate de un vot popular, începe lupta deschisă pentru controlul politic în Paris. Situația se agravează în martie 1871 când guvernul dorește să-și afirme autoritatea asupra capitalei. Garda Națională devenise un element perturbator fiindcă avea acces la cantități mari de armament. Se încearcă confiscarea artileriei, această fiind poziționată într-un cartier din vestul Parisului, Montmartre. Comandanții, cei doi generali, sunt însă capturați și executați. Începe un conflict deschis
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
la cantități mari de armament. Se încearcă confiscarea artileriei, această fiind poziționată într-un cartier din vestul Parisului, Montmartre. Comandanții, cei doi generali, sunt însă capturați și executați. Începe un conflict deschis între guvern și parlament și comitetul central al Gărzii Naționale. Guvernul pleacă din Paris și s-a stabilit la Versailles, alături de Parlament avându-l ca lider pe Adolphe Thiers. Armata franceză a suferit două înfrângeri catastrofale: la Metz unde 170 000 de soldați francezi au capitulat în față armatei
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Parlament avându-l ca lider pe Adolphe Thiers. Armata franceză a suferit două înfrângeri catastrofale: la Metz unde 170 000 de soldați francezi au capitulat în față armatei germane și la Sedan. După ce pe 18 martie 1871, guvernul părăsise Parisul, Garda Națională a decis să organizeze alegeri municipale, fiind aleși membrii Consiliului Municipal. Din oraș please și burghezia, astfel alegătorii erau doar muncitorii de extremă stânga. Se remarcaseră doar câteva grupări politice: Parisul invită celelalte comune (localități din Franța) să se
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]