28,731 matches
-
pe la mijlocul deceniului al șaselea. Pe 9 martie 1954, politologul vestit de la CBS Edward R. Murrow a făcut o emisiune extrem de critică, "Report on Joseph R. McCarthy", care folosea un colaj de inregistrări video ale lui McCarthy, care îl puneau pe senator într-o lumină defavorabilă, de om necinstit în cuvântări și abuziv față de cei interogați. În același an, audierile armată-McCarthy au putut fi văzute în direct la postul de televiziune ABC. Aceste emisiuni au permis publicului larg să vadă modul în
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
cei interogați. În același an, audierile armată-McCarthy au putut fi văzute în direct la postul de televiziune ABC. Aceste emisiuni au permis publicului larg să vadă modul în care erau conduse interogatoriile persoanelor suspectate de comunism și tacticile controversate ale senatorului. Spre mijlocul deceniului al șaselea, atitudinile și instituțiile mccarthy-iste au început să slăbească treptat. Schimbarea sentimentelor opiniei publice a contribuit, din plin, la declinul mccarthy-ismului, iar o măsură a acestei slăbiri poate fi văzută în seria de decizii ale tribunalelor
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
perioada 1992-1996 în guvernul Văcăroiu din partea FDSN, din nou ministru de externe din 10 noiembrie 2014 până în 18 noiembrie 2014, în guvernul Ponta. În perioada aprilie 2007-decembrie 2008 a fost ministru al apărării naționale în Guvernul Tăriceanu (PNL). A fost senator de Prahova, ales în colegiul al treilea al acestei circumscripții, pe listele Partidul Național Liberal. Membru al senatului în legislatura 1996-2000, a fost ales atunci pe listele PDSR, iar în 2004 a fost ales pe listele Alianței D.A.. În 27
Teodor Meleșcanu () [Corola-website/Science/303996_a_305325]
-
În această calitate, a fost membru și lider al delegațiilor române la diferite conferințe și reuniuni ale membrilor la Națiunile Unite, agențiile specializate, OSCE, Consiliul Europei, NATO, UEO și organizații regionale. În urma alegerilor din noiembrie 1996, a fost ales ca senator de Prahova, pe listele PDSR. În această calitate, a îndeplinit funcția de președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senatul României în legislatura 1996 - 2000. Până în noiembrie 1997, a fost membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului
Teodor Meleșcanu () [Corola-website/Science/303996_a_305325]
-
ales ca vicepreședinte al PNL (ca urmare a Congresului ordinar din februarie 2005) și ca vicepreședinte al PNL responsabil cu relațiile internaționale (ca urmare a Congresului extraordinar din ianuarie 2007). În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2004, a fost ales ca senator de Prahova, candidând pe listele Alianței D.A.. În calitate de senator, a fost vicepreședinte în Biroul Permanent al Senatului (până în aprilie 2007), membru în Comisia pentru politică externă, în Subcomisia pe problemele românilor din afara granițelor, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități
Teodor Meleșcanu () [Corola-website/Science/303996_a_305325]
-
ordinar din februarie 2005) și ca vicepreședinte al PNL responsabil cu relațiile internaționale (ca urmare a Congresului extraordinar din ianuarie 2007). În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2004, a fost ales ca senator de Prahova, candidând pe listele Alianței D.A.. În calitate de senator, a fost vicepreședinte în Biroul Permanent al Senatului (până în aprilie 2007), membru în Comisia pentru politică externă, în Subcomisia pe problemele românilor din afara granițelor, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (octombrie 2005 - aprilie 2007) și în Comisia
Teodor Meleșcanu () [Corola-website/Science/303996_a_305325]
-
al victimelor comunismului. În Camera Reprezentanților propunerea pentru legislația necesară a fost supusă de congressman-ul Dana Tyron Rohrabacher (Republican) din California, membru al Comitetului pentru Relații Internaționale a camerei. În paralel, o propunere similară a fost prezentată în Senat de senatorul Clairborne Pell (Democrat) din statul Rhode Island, președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului și de senatorul Jesse Helms (Republican) din statul North Carolina, fost președinte al aceleiași comisii. Legea de autorizare a construcției Memorialului Victimelor Comunismului a fost votată
Monumentul Victimelor Comunismului () [Corola-website/Science/304107_a_305436]
-
Rohrabacher (Republican) din California, membru al Comitetului pentru Relații Internaționale a camerei. În paralel, o propunere similară a fost prezentată în Senat de senatorul Clairborne Pell (Democrat) din statul Rhode Island, președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului și de senatorul Jesse Helms (Republican) din statul North Carolina, fost președinte al aceleiași comisii. Legea de autorizare a construcției Memorialului Victimelor Comunismului a fost votată în unanimitate de ambele camere la 17 decembrie 1993 și a fost semnată de președintele Bill Clinton
Monumentul Victimelor Comunismului () [Corola-website/Science/304107_a_305436]
-
Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca "", (n. 27 mai 1928, Ciumați, Prahova, România - d. 5 decembrie 2008, București, România) a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați. Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), președinte al
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]
-
politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați. Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), președinte al Asociației Naționale a Foștilor Deținuți Politici din România - A.F.D.P.R. -, din 1990 și Președinte al Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici (1991-1999). A fost membru al Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]
-
George Cristian Maior (n. 16 noiembrie 1967, Cluj) este un diplomat și om politic român, fost senator din partea Partidului Social Democrat. Între octombrie 2006-ianuarie 2015 a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații. Din 2015 este ambasadorul României în Statele Unite ale Americii. George Cristian Maior s-a născut la data de 16 noiembrie 1967, ca
George Maior () [Corola-website/Science/304115_a_305444]
-
în alianță și a semnat mai multe contracte de achiziție de tehnică militară (2 fregate și numeroase aparate de zbor). A primit la data de 24 august 2004 gradul diplomatic de ambasador . La alegerile din noiembrie 2004 a fost ales senator de Alba pe listele PSD. În această calitate, a fost președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională al Senatului României (iunie 2005 - 5 octombrie 2006), vicepreședinte al Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre
George Maior () [Corola-website/Science/304115_a_305444]
-
Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale. În noiembrie 2005 a participat ca singurul invitat român la seminarul internațional „Informațiile în secolul XXI”. El și-a înaintat demisia din Parlamentul României la data de 5 octombrie 2006, fiind înlocuit ca senator de Alba de către Liliana Lucia Tomoiagă. La data de 4 octombrie 2006 a fost validat în plenul Parlamentului ca director al Serviciului Român de Informații cu 285 de voturi pentru și 123 contra din totalul de 408, după ce inițial a
George Maior () [Corola-website/Science/304115_a_305444]
-
pe de altă parte, Traian Băsescu a fost acuzat că a încălcat frecvent Constituția. Pentru investigarea acestor acuze, aduse de partidele din opoziție (PSD, PRM, PC), a fost înființată o comisie de investigare a încălcărilor Constituției de către președinte, condusă de senatorul Dan Voiculescu - liderul Partidului Conservator. Printre cei audiați de către Comisia Voiculescu, a fost și directorul SIE Claudiu Săftoiu. În cadrul acestor audieri, Săftoiu a făcut declarații șocante despre SIE. Conform stenogramei audierilor dezvăluite de cotidianul Adevărul, Săftoiu a declarat că SIE
Claudiu Săftoiu () [Corola-website/Science/304117_a_305446]
-
cu suveranitatea populară, permițând locuitorilor unui teritoriu să voteze pentru sau împotriva sclaviei. În 1856 discuțiile în cadrul Congresului, privind sclavia, au devenit violente când reprezentantul Preston Brooks din Carolina de Sud l-a atacat și l-a rănit grav pe senatorul republican Charles Sumner în Senat după discursul lui Sumner intitulat "Crime against Kansas" („Crimă împotriva Kansasului”). Decizia Curții Supreme de Justiție din 1857 în cazul Dred Scott v. Sandford a permis sclavia în teritorii chiar și dacă majoritatea se opusese
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
al sclavilor în teritorii a reprezentat chestiunea utilizată de aceștia pentru a rupe Partidul Democrat în două, ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln și secesiunea. Când secesiunea a devenit o problemă, deținătorul de plantații din Carolina de Sud și senatorul John Townsend a spus că „dușmanii noștri sunt pe cale să preia frâiele Guvernului, și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice, și conform scopului declarat de abolire a sclaviei." Opinii similare au fost exprimate în tot Sudul în
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
fost predată forțelor statelor secesioniste de către generalul David E. Twiggs, care a trecut de partea Confederației. Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților, secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care fuseseră blocate de senatorii sudiști înainte de război, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care dădea unor instituții de învățământ pământ federal, Legea Căminului, legea căii ferate transcontinentale, legea națională a băncilor și Legea Monedei din 1862. Legea Veniturilor din 1861 a introdus impozitul pe venit
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
același timp Gaiseric a încercat să semene vrajbă între vizigoți și Imperiul Roman de Apus ("Getica" 36.184-6). Câțiva autori contemporani oferă un motiv diferit: "Honoria", dificila soră a împăratului Valentinian al III-lea, era căsătorită de câțiva ani cu senatorul Herculanus, loial Romei. Acest mariaj aranjat a ținut-o într-un "arest" la domiciliu. În 450 ea a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
nunții sale cu prințesa de origine germana Ildiko, cel mai probabil din cauza unei hemoragii cerebrale pe fondul consumului excesiv de alcool. Roma sărbătorea moartea Anticristului și totul părea să se așeze în făgașul normal. Susținuți de intrigile șambelanului Heraclius și ale senatorul roman Peronius Maximus, Valentinian și cu mama sa decid că rolul incomodului Aetius devenise mult prea important și că renumele său risca să destabilizeze situația, și așa fragilă, a familiei imperiale. La 21 decembrie 454, Valentinian îl convocă pe Aetius
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
o întrevedere privind problemele financiare ale Romei și, într-un moment de neatenție al acestuia, îl înjunghia mortal. La doar șase luni de la asasinarea lui Aetius, Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
a Adunării Federale (Parlamentul) a Federației Ruse. Fiecare dintre cele 85 de subiecte ale Federației Ruse - 22 de republici, 46 de oblaste (regiuni), 9 kraine (ținuturi), 3 orașe federale, 4 okruguri (districte) autonome și o regiune autonomă) - trimit câte doi senatori în Soviet, în total 170 de reprezentamți. Senatul își are sediul în clădirea de pe strada Balșaia din Moscova, fostul sediu al Agenție Sovietice de Stat pentru Construcții (ГОССТРОИ). Birourile senatoriale și ale comisiilor se află pe strada Novi Arbat. Cele
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
au avut loc pe 12 decembrie 1993, odată cu alegerile pentru Duma de Stat și cu referendumul asupra noii Constituții a Federației. Odată cu aprobarea prin referendum a noii Constituții, alegerile reprezentanților în Sovietul Federației a fost încredințată autorităților locale, cu un senator ales dintre membrii legislativul subiectului federal și cu un al doilea ales de executivul local. Această procedură a fost mai apoi trecută în constituția din 1995, odată cu încheierea mandatului primului Soviet. Constituția nu specifică însă CUM sunt aleși senatorii. Până în
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
un senator ales dintre membrii legislativul subiectului federal și cu un al doilea ales de executivul local. Această procedură a fost mai apoi trecută în constituția din 1995, odată cu încheierea mandatului primului Soviet. Constituția nu specifică însă CUM sunt aleși senatorii. Până în 1995, folosindu-se de acestă anomalie constituțională, executivele locale își plasau practic din oficiu reprezentanții doriți în Sovietul Federației. În timp ce Duma de Stat era ocupată cu dezbaterile asupra reformelor și politicii ruse, Sovietul Federație devenise o anticamera pentru promovarea
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
prima sa luna în funcție, Putin a propus o reformă care să schimbe modul de alegere a reprezentanților în Soviet. Astfel, era prevăzută o procedură clară pentru desemnarea reprezentanților regionali, care trebuia să pună capăt nepotismului și corupției liderilor regionali. Senatorii au luptat din toate puterile împotriva reformei, care le reducea privilegiile în politica federală și imunitatea parlamentară. În fața amenințărilor conjugate venite din partea Dumei de Stat, (care putea respinge cu majoritate de două treimi hotărârile Sovietului) și ale lui Puțin, (care
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
partidului Rusia Unită, în același mod în care Sovietul Naționalităților proceda cu hotărârile PC al URSS. Reformele lui Puțin au ajuns să fie considerate de criticii săi că antidemocratice și antifederale. Spre deosebire de deputații Dumei de Stat și ai legislativelor regionale, senatorii Sovietului Federației sunt aleși în mod indirect de politicienii provinciali. Sovietul cuprinde câte doi reprezentanți pentru fiecare subiect federal. Un senator este ales de legislativul local, iar cel de-al doilea este numit de executivul corespunzător. Până în 2000, toți guvernatorii
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]