28,018 matches
-
sunt Îndreptate către aceste categorii, și nu către alte structuri sociale; d) exteriorizarea unor fantasme legate fie de viața socială (aspirațiile de putere, frustrările În față nereușitelor sau suferințelor cauzate de un statut social inferior), fie de viața personală (fantasme sexuale). A doua parte a secolului XX a cunoscut o efervescență a vrăjitoriei În societatea occidentală. Pe un plan mai general, este vorba despre reactivarea imaginarului social al vrăjitoriei: În literatură (de la D.H. Lawrence la J.R.R. Tolkein, de la Thomas Mann la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau a unei prescripții: Îmbolnăvirea se produce ca o pedeapsă sau răzbunare a puterilor mistice. Există și cazuri În care Încălcarea normelor nu vizează puterile mistice, ci relațiile cu semenii: În aceste cazuri, „poluția” s-a produs printr-o relație sexuală prohibită (spre exemplu, adulterul), prin Însușirea unor bunuri interzise, prin jignirea unor reprezentanți ai puterii politice sau religioase. Studiile arată că atunci când vindecătorul identifică o asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
purificarea prin foc sau fum, atingerea unor substanțe sau obiecte dotate cu puteri magice. În a doua categorie intră confesiunile publice, dansurile și dramatizările rituale, diferitele forme de penitență: abținerea de la consumarea anumitor alimente (intervale de post), renunțarea la relațiile sexuale, interdicții privind efectuarea unor activități curente și, la limită, diverse forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În acțiuni obișnuite (Îngurgitarea unor substanțe, recitarea unor formule magice, cântece sau dansuri) sau În forme ieșite din comun, care implică tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturistă. Riturile individuale de atragere a sprijinului unor forțe supranaturale sunt deosebit de frecvente În sport, unde proliferează fetișurile (obiecte legate de o victorie și păstrate ca aducătoare de noroc) și tabuurile (cele mai diverse interdicții legate de consumul alimentar sau sexual ori de atingerea unor obiecte specifice sportului respectiv). Tehnicile oculte de controlare a universului au ecouri În riturile vrăjitorești sau șamanistice ale mișcărilor cunoscute sub denumirea de „neopăgânism”. În al doilea caz, numeroase voci susțin că instituții și manifestări asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru sacrificiu Începeau cu câteva zile Înainte și includeau diverse rituri de purificare: abstinență alimentară și (uneori) sexuală, Îmbăieri și ungeri cu uleiuri, alegerea unor haine curate și a unor podoabe aparte. Diverse procesiuni se formau, din diferite părți ale cetății, pentru a conduce mulțimea, uneori prin cântece și dansuri, către altarul consacrat. Animalul care urma să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
masculin: complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își dorește mama (ca un ecou sexualizat al perioadei de comuniune din timpul alăptării), dar nu o poate avea, deoarece tatăl este cel care o stăpânește din punct de vedere sexual. Frustrările și aspirațiile copiilor/masculilor din hoarda primitivă sunt, deci, baza istorică a acestui complex: Dacă animalul-totem este tatăl, conluzia la care ajungem este că ambele porunci capitale ale totemismului, ambele prescripții care constituie nucleul său, anume interdicția de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt, deci, baza istorică a acestui complex: Dacă animalul-totem este tatăl, conluzia la care ajungem este că ambele porunci capitale ale totemismului, ambele prescripții care constituie nucleul său, anume interdicția de a ucide totemul și aceea de a avea relații sexuale cu o femeie aparținând aceluiași totem, coincid În ceea ce privește conținutul lor cu cele două crime ale lui Oedip, care și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă, cât și cu cele două dorințe primordiale ale copilului, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
psihonevroze (S. Freud, 1991, p. 139). Amestecul de venerație și frică a fost rupt Într-o scenă care (după Freud) se va fi repetat de mai multe ori, În diferite hoarde, În trecutul primordial: pentru a-și putea satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl, l-au omorât și, adaugă Freud, fiind canibali, l-au și mâncat. Sentimentele de eliberare și satisfacție (au scăpat de tatăl dominator și au putut să Își astâmpere dorințele sexuale) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl, l-au omorât și, adaugă Freud, fiind canibali, l-au și mâncat. Sentimentele de eliberare și satisfacție (au scăpat de tatăl dominator și au putut să Își astâmpere dorințele sexuale) au fost curând urmate de sentimente de vinovăție și remușcare: Referirea la sărbătoarea prânzului totemic ne permite să dăm un răspuns: Într-o zi, frații s-au coalizat, și-au ucis și mâncat tatăl și În felul acesta au pus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actului criminal, memorabil, În care și-au aflat Începutul atât de multe lucruri: organizațiile sociale, Îngrădirile morale și religia. ș...ț Ei Își urau tatăl care, atât de puternic stătea În calea nevoii lor de putere și a pretențiilor lor sexuale, dar totodată Îl iubeau și Îl admirau. După ce l-au suprimat potolindu-și ura și realizând identificarea cu dânsul, trebuie să se fi lăsat pradă unor porniri afective exagerate (S. Freud, 1991, pp. 149-150). Ca să scape de aceste trăiri, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tatăl a fost substituit de un animal sacru - acesta a devenit totemul hoardei (ulterior clan sau trib). Cum fiecare totem era legat de un anumit grup de „descendenți”, totemul a creat sistemele de rudenie și, mai important, restricțiile privind relațiile sexuale cu membrii aceleiași familii - cu alte cuvinte, complexul cultural și social al incestului. Animalul totemic a fost considerat deținătorul unor puteri ieșite din comun, devenind astfel obiect de venerație - de aici, cultele și religiile primitive de tip animist. Respectul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceste rituri consacră structura socială, transmițând „un mesaj despre ordine și predictabilitate” (B. Myerhoff, 1984, p. 157). Riturile de trecere ale viețiitc "Riturile de trecere ale vieții" Aceste rituri Însoțesc și ritmează fluxul și transformările inevitabile ale individului (nașterea, maturitatea sexuală, moartea). Scopul lor este de a marca anumite momente-cheie, anumite „praguri” considerate esențiale În devenirea personală. Această transformare de tip biologic este exprimată și consacrată prin semne culturale, care o ipostaziază Într-un moment simbolic unic. De obicei, nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obicei, nu există o corespondență mecanică Între schimbarea biologică și consacrarea ei În plan ritual: un rit precum botezul creștin intervine la multe zile după nașterea propriu-zisă. Riturile de inițiere sau consacrare nu au loc În momentul În care maturitatea sexuală a devenit evidentă (prima menstruație, de exemplu). De asemenea, În multe civilizații, riturile funerare au loc după câteva zile, chiar săptămâni de la decesul propriu-zis. Riturile de trecere combină manifestările care se consumă În spațiul familiei și al neamului cu manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În literatura de specialitate este frecvent utilizată distincția dintre inițierile legate de riturile de trecere ale vieții și cele asociate cu riturile de acces Într-o anumită organizație socială. După J. La Fontaine (1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și au un caracter secret. În această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
L.C. Mahdi et alii, 1987): a) separarea de mediul familiar, izolarea În anumite zone considerate non-sociale (păduri, munți stâncoși, mlaștini, deșert etc.); b) interdicții privind consumarea anumitor animale sau plante, utilizarea uneltelor și armelor obișnuite, comunicarea cu ceilalți tineri, contacte sexuale etc.; c) schimbarea aspectului prin vopsire, măști, deghizări (În sensul identificării cu figuri considerate sacre, precum animalele-totem, sufletele strămoșilor, anumite divinități, eroii fondatori etc.); d) supunerea față de un „maestru”, deseori identificat simbolic cu o anume divinitate; e) transmiterea unor cunoștiințe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe Lone Man, pentru ca acesta să nu uite să Îi ajute pe oameni. Acum inițiații Încep să fie pregătiți, fiecare dintre ei fiind asistat de un bătrân: mai Întâi, corpul lor este pictat, apoi prepuțul le este tras peste organul sexual, legat cu un fir, iar zona genitală este acoperită cu un strat de lut. În cea de-a treia zi, satul este Împânzit de măști care Întrupează diferitele creaturi care populau lumea În timpurile lui Lone Man și Hoita. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
favorabil. În aceste dansuri apare și Nebunul cel Rău - o figură malefică, distrusă de spirite pentru că a omorât șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonială În scenă. În antiteză cu această mișcare de reîntregire care unește oamenii și figurile divine, inițiații sunt separați de comunitate, atât În plan fizic (prin izolarea În colibă), cât și În plan simbolic (ei sunt asexuați, prin acoperirea organelor sexuale, nu mănâncă și sunt dirijați pas cu pas de bătrânii satului, ca și cum nu ar fi În stare să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor asupra naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici, Înlocuirea lor cu lideri „carnavalești” proveniți din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă. Numeroase mituri legate de acest ciclu ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se bea foarte mult, iar anumite produse alimentare, precum cozonacii, marchează sărbătoarea. Alături de consumul nelimitat de mâncare, carnavalul Încurajează consumul de băuturi alcoolice, acțiunile disruptive și comportamentul simbolic haotic. De asemenea, el aduce și alte Încălcări ale regulilor sociale: promiscuitatea sexuală și violența stradală. În sfârșit, carnavalul reprezintă ocazia deghizării și procesiunilor cu măști, deseori punând În scenă inversări de roluri, schimbări de sex și performanțe teatrale bazate pe narațiuni tradiționale. (M. Bristol, 1985, p. 40) Unii cercetători consideră că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În mod analog, a gândi În temporalitatea carnavalului Înseamnă a gândi În termenii unor categorii atotcuprinzătoare precum păcatul, moartea, salvarea sufletului, mortificarea trupului, excesele și interdicțiile sexuale etc. Pentru că se definește În termeni de călcare a normelor și excese, carnavalul se deschide către valori care nu sunt numai braziliene, ci și creștine. În consecință, cronologia carnavalului reprezintă o cronologie cosmică, legată În mod direct de divin și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dominante, iar În plan metafizic, o victorie a energiilor vieții În fața constrângerilor derivate din structura socială. Etalarea neinhibată a instinctelor ar exprima, În ochii savantului rus, „caracterul filosofic al obscenității”, capacitatea gesturilor și formulelor verbale care afirmă neîngrădit supremația plăcerilor sexuale și alimentare (și a transgresiunilor către plăcerile interzise) de a dezvălui viziunea despre viață și moarte a omului simplu și a culturii populare care Îl reprezintă (vezi analizele din A. Cohen, 1993; R. Da Matta, 1991; M.C. Riggio, 2004; W
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dramatizări specifice sărbătorilor, cum ar fi mascarea, excesele de băutură și acțiunile licențioase (P. Tokofsky, 1997, vol. I, p. 120). Charivari era un ritual de judecată populară, folosit În cazuri ce implicau o violare a standardelor comunității referitoare la comportamentul sexual sau domestic. (E. Muir, 1997, p. 98) Putem considera că charivari și rough music reprezintă un vocabular simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plus, aș adăuga, aceste charivari puneau În mișcare mai multe inversiuni simbolice, fără ca acestea să aibă neapărat funcția de a evoca haosul primordial. Ele arătau pericolul Încălcării regulilor matrimoniale prin punerea În scenă a unei antisocietăți. Comportamentul anormal, adică relația sexuală În afara căsătoriei, amenința Întregul edificiu social: Riturile căsătoriei sunt instituite pentru a reglementa o bună ordine În repartizarea femeilor În rândul bărbaților, pentru a disciplina competiția masculină din jurul lor, pentru a oficializa, pentru a socializa procrearea. Ele se disting de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]