27,838 matches
-
Nelson”, spuneam: „Eroul de la Trafalgar , amiralul britanic care și-a pierdut un ochi în confruntarea cu flota franceză a privit blocada continentală, introdusă de Napoleon, cu jumătate din valoarea nervului optic.” „Traian Băsescu, matelot cu ceva ștate de serviciu pe umerii săi lăsați în paragina vremii, privește corabia românească tot cu un singur ochi, de aceea n-o vede prea bine”. Nu intru în problemele genealogiei familiei Băsescu, dar, prin configurația feței, atât președintele, cât și controversatul său frate Mircea, parcă
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
era mai complicat, căram trecutul pe post de prezent, într-un oraș care nu se hotăra el însuși să renunțe la vremurile de altă dată, și, încercând să privesc în viitor, nu-mi ieșea mai mult de un înălțat din umeri. Când a plecat prima dată Andrei, la capătul drumului către noua sa țară, unul lung și complicat, cu schimbat și întârzieri de avioane, îl aștepta un mesaj: o listă lungă de dorințe, unele simple, dar care se dovediseră apoi atât
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
-uri sau pur și simplu de... oboseală cotidiană... pe unul nu l-am văzut bucuros cu adevarat... unii păreau mult mai bătrâni... Vlad are o grămadă de fire albe... Pavel a făcut burtă și la el tristețea i-a adus umerii mai în față și capul îi e mai plecat... unii și-au mutat afacerile prin Bulgaria, alții prin Austria m-ai făcut să mă simt acolo, mi-am amintit de toți... ar trebui să-ți mulțumesc, dar îi mulțumesc sorții
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
oprești doar pentru o clipă la el, sugerându-ți să treci dincolo de norul în care era veșnic învăluit. La plecare mai că aș fi riscat un buongiorno doamnei care-și lăsase geanta pe banca de piatră și capul plecat pe umărul tânărului de alături, care, la rândul său, privea nonșalant spre poarta grădinii, dar m-a oprit ceva, aripile celor doi sau metalul din care erau plămădiți. Când am ajuns la Porta Messina din nou pierdusem socoteala înghețatelor, cam atâtea culori
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și îți dădea senzația că ești parte dintr-un joc, că te aflai pe terenul uriaș al unei partide cu reguli necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat cu papagalul pe umăr, m-a făcut să-mi amintesc de un alt mijloc de transport în calea căruia mă nimerisem pe o altă străduță de insulă mediteraneană: măgarii din Santorini. Și am mai luat cu mine ceva din Panarea... imaginea unei flori de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
actori nu sunt recuperate. Din punctul de vedere al acestora din urmă, degeaba crește valoarea de piață a firmei dacă această disponibilizează foarte mulți angajați care devin clienții programelor de asistență socială sau dacă corporația, schimbându-și locația lasă pe umerii comunității probleme ecologice (terenuri, clădiri pustiite), șomaj, sărăcie. 3. Corporația modernă - „proprietate difuză” - abordare economică Teoreticienii modelului agent - principal argumentează că există Întotdeauna un cost al exercitării calității de agent (agency costs) pe care organizațiile Încearcă să-l minimizeze prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Unul este codul nonverbal, compus din îmbrăcămintea variată și semnele limbajului corpului pe care noi le vedem reprezentate în imagine. Celălalt este codul imaginii compus din altfel de semne, ca estomparea fundalului sau apropierea sau depărtarea de capul sau de umerii subiectului din fotografie. Formele și codurile comunicării sunt legate de anumite "reguli" care arată cum acestea sunt folosite. Aceste "reguli" sunt numite convenții. În unele situații, convențiile sunt foarte puternice; este vorba de acelea care au un sistem organizat de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
unde stau sculpturile. "Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental". Două mari împărății se întemeiază pe umerii personagiilor mateiene. Împărății dragi și în consonanță cu universul barbian: "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
te jenezi parcă să-l deranjezi. Ai vrea s-o iei îndărăt. Dar stai așa, înlemnit în tăcerea bibliotecii pînă cînd ridică ochii el să te vadă. - Aicea erai? Bată-te să te bată! Șezi colea... Și te bate pe umăr, întinzîndu-ți o mînă caldă și prietenească. I.E. Torouțiu nu cunoaște "jena" și nici distanța autoritară. E tînăr și prietenos. Căci arta e mereu tînără. Și înseamnă, în sensul ei cel mal înalt, dăruire. Torouțiu e un om care nu bîrfește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doar atât: a fost o oază de rafinament și normalitate europeană. A fost? La finele acestui an expiră contractul de închiriere cu cei care au redobândit, în instanță, clădirea și, dacă autoritățile locale și centrale vor continua să ridice din umeri la găsirea unei soluții de salvare (asigurarea imobilului unde să-și desfășoare activitatea centrul este obligația noastră, conform protocolului semnat la cel mai înalt nivel între cele două țări), vom rămâne orfani de cel mai consistent partener cultural al ieșenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
comunistă" - 2007) i-au adus premii literare în țară și străinătate, aclamațiile criticii și provocarea necesară unui pariu nebunesc: să-și ridice o căsuță la marginea Iașului, exclusiv din drepturile de autor. Așa că m-am hotărât să pun și eu umărul. amical, la sprijinirea acestui plan utopic. Deci, semnalez publicului educat care mă citește, lansarea noului roman al lui Dan Lungu, " Cum să uiți o femeie", o carte despre iubire și uitare în lumea comunității neoprotestante ("pocăiții") de la noi, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în franceză, germană, italiană, greacă, spaniolă, slovenă, maghiară, bulgară, poloneză și, evident, în moldovenească. În concluzie, mi-ar plăcea ca mesajul acestui text să fie unul de "pocăit": să îndrepte uitarea involuntară de mai an și să punem și noi umărul, după puteri, când un membru al comunității noatre își ridică o casă. 25 martie 2009 Ce se întâmplă în aceste zile la Chișinău, unde tinerii și-au luat cu curaj în stăpânire viitorul, îmi trezește, în egală măsură, frisoane și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prestigiul, demnitatea și recunoașterea socială a profesorului? "Se sparie gândul!" Cei 2190 de lei ai mei, de profesor debutant, au fost reduși la o treime; neobrăzarea haimanalelor cu bani din clasele de azi atinge cote apocaliptice și toată lumea dă din umeri; hahalere de partid, procurori corupți sau țigani cu dantura aurită rup ușa cabinetului directorial amenințând și răcnind să li se execute imediat doleanțele și mofturile loazelor lor; fătuci isterice, lejer alfabetizate, de la televiziuni care spurcă mediul public, interoghează în direct
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aici, prin subsolurile forumurilor improvizate și toxice. 15 decembrie 2014 La 24 martie 1965, la ora 14.00, Republica Populară Română ( da, cu â din i) îngheța pentru câteva minute. Tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, îmbălsămat ca Lenin și purtat vitejește pe umeri de tovarășii săi cei mai apropiați, era depus la Monumentul Eroilor, după ce, timp de patru zile, aproape un milion de oameni ai muncii îi vizitaseră catafacul să-și ia rămas-bun, cu lacrimi în ochi, de la ultimul dictator stalinist al României
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au privit câteva clipe În cârâitul monoton al greierilor din tufișuri. Necunoscutul purta o raniță atârnată pe umăr, cămașă albă, blugi și ghete. Privea cu liniștită curiozitate turnul și pe locuitorul acestuia, Încercând parcă să se asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua, a salutat. Un accent ce putea fi de oriunde. Pictorul a schițat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acel accent ușor. Poate slav. Balcanic, ori de pe-acolo. - Mi-ai făcut o poză. - Am făcut multe În viață. - Aceea nu era ca toate celelalte. Faulques s-a dat bătut. Și-a băgat mâinile În buzunarele pantalonilor, dând din umeri. Îmi pare rău, a spus. Nu-mi aduc aminte. Celălalt zâmbea pe jumătate, Încurajator. - Străduiește-te, domnule. Din poza aia ai scos bani, și a arătat către turn cu un gest scurt. Poate că i-l datorezi ei. - Ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
treilea prin vizor, aproape la voia Întâmplării: niște ochi albaștri peste poate de pustii, câteva trăsături descompuse de istov, pielea smălțată de stropii aceleiași sudori ce Întărea pe frunte părul murdar și Încâlcit și o AK-47 veche, sprijinită neglijent pe umărul drept, susținută de o mână Învelită Într-un bandaj pătat, brun-roșcat. După ce obturatorul a făcut clic, Faulques și-a urmat drumul, și asta a fost tot. Fotografia s-a publicat patru săptămâni mai târziu, când a căzut Vukovarul și au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la auzul acelor vorbe - și a privit În jur. Inima Îi bătea Încet, aritmic. O simțea agitându-i-se În piept. - De ce? a Întrebat. Se mișcase Încetișor, doar câțiva centrimetri. Cu cea mai mare precauție. Acum stătea din profil, cu umărul stâng Întors spre vizitator. Cel mai la Îndemână Îi stătea o spatulă lată, ascuțită la un capăt, al cărei mâner se ițea printre cutii și flacoane de vopsele. A Întins o mână spre ea, iar celălalt n-a făcut nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Odată spuse toate acestea, Markovic s-a aplecat În față, ca pentru a-l vedea mai bine pe Faulques În ultima lumină. — Și așa-i? a adăugat brusc. Îți este de-ajuns să-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcuseră un comentariu scurt despre pictura pe care o admirau amândoi (și natura, subliniase ea, are pasiunile ei), Își luaseră un rămas-bun impersonal În tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin sălile muzeului, cu altă coincidență scurtă, de astă dată fără vorbe și surâsuri, În fața sticlirii ondulate a apei dintr-un tablou de Diego Rivera, care Întrețesuse destine fără ca vreunul din ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
când totul stagnează. Zilele Își pierd numărul, speranța se risipește. Atunci devii un prizonier real. Profesionist, ca să zic așa. Un prizonier răbduriu. Pictorul de război privea acum linia albastră a mării pe șenal. În cele din urmă a dat din umeri. - Nu mai ești prizonier, a spus. Și-o să ți se Încălzească berea. Tăcere. Când și-a Întors iar ochii spre el, Markovic l-a privit aproape prudent, din spatele sticlelor murdare ale ochelarilor. - Și dumneata pari o persoană răbdătoare, domnule Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine, aș zice. O ordine care include dezordinea. Simetrii și răspunsuri la simetrii. Celălalt și-a scărpinat bărbia, dând ușor din cap. - Mi se pare că nu te Înțeleg. - Păi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
curând de formă decât din speranță, făcuse un gest de protest, o vagă cerere de milă, pe care tipul cu ochelari i-o primise cu un zâmbet uriaș și alb, care Îi dezvelise gingiile, Înainte de a-și muta de pe un umăr pe celălalt pușca și de a se Întoarce la adăpostul umbrei. Atunci, fără să privească Înapoi, fotograful se Întorsese la hotel, rebobinase rollfilmele, le Însemnase cu markerul și le pusese Într-un plic din hârtie groasă, ca să le trimită a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de război. Urma să fie omorât peste o clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare știa. Problema erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ori pe-aproape. Satisfăcut, s-a dus la lighean și și-a spălat mâinile pătate de vopsea. - De ce ai luat parte? Ai fi putut doar să privești. Poate că ai fi putut chiar să-i Împiedici. Markovic a dat din umeri. - Erau camarazii mei, Înțelegi? Există ritualuri de grup. Coduri. - Firește - Faulques și-a strâmbat gura, sarcastic. Și ce-ai fi făcut dacă ar fi fost un viol? Ai fi respectat codurile? - N-am violat niciodată pe nimeni - croatul se foia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]