29,295 matches
-
numerologie, relațiile armonice muzicale sau cromatice ale podului curcubeu. Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n beznă nu mă-ndreaptă. Pân- la tine nicio piatră nu mai vrea să-mi fie treaptă. Pietre sunt și iarăși pietre. Pe poteca mea de dor, greu se lasă, greu se lasă Dumnezeul pietrelor. Lung e drumul, ceasul lung. Rogu-mă, mă rog întruna, noaptea să-mi ajute luna pân- la tine să ajung 1193. Stau uluit în fața fotografiilor digitale care surprind imagini ale unor sfere perfecte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a lumii, în poesia lui Safo sentimentul este recuperat printr-o sfâșietoare suferință fizică, fiind o putere malefică ce distruge armonia organică și conștiența integrării eului în plină înflorire 1205. La Dante cruzimea și violența, delirul și viziunea din singurătatea dorului se îmbină cu culmile fericirii declanșate de întâlnirea cu Beatrice. Înalturi sfredelind, în slăvi ajuns, vede o doamnă-ntr-al măririi cor și farmecu-i atât de-ncântător că o contemplă de etern pătruns 1206. Poesia vine cu un ritual, muzică
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze apasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. Și, ah, era atât de frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer, se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca matasă Grumazul alb și umeri-i vedea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ordini firești, mirele solar își caută împlinirea divină. Valsul ceresc e vis, aburi, ceață, spumă, brumă, smoală, spaimă, umbră, este începutul lumii în care armonia se construiește din haos. Plânge ea și eu sunt plânsul/ Florilor căzute-n drum/ Numai dorul meu, nebun/ Cată ochii-nfrigurați/ O cărare către mine. Zădărnicia acestei căsătorii, aparent imposibile, duce la o combinație ideatică supremă între suferința lumii și cea a mirelui ce-și așteaptă trecerea într-o altă treaptă a procesului său de trasformare. Nigredo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
structures anthropologiques de l'imaginaire (red. Gilbert Durand), Dunod, Paris, 1995. 1059 Plinius 1060 Să-ți dea Dumnezeu din roua cerului... (Geneza XXVII,28), și cerurile lui picură rouă (Deuteronomul, XXXIII, 28). 1061 Liviu Pendefunda, Ros Lucis, Falii 7 Poema Dorului, Biblioteca Convorbiri literare 2008. 1062 id, Albedo sau începtul creației, Falii 8 Poema Monadelor și a trupului, Timpul, Iași, 2010. 1063 id, Xanthosis în oglinda timpului, Falii 8 Poema Monadelor și a trupului, Timpul, Iași, 2010. 1064 Charles Baudelaire, Versuri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Doamnelor. Aceleași și Dumneavoastră. Din partea mea, respectuoase sărutări de mâini, iar D lui Schweitzer Cumpăna, urări de sănătate și noi satisfacții în creația artistică. Vă doresc din inimă ani mulți și bucuria de a fi mereu în mijlocul familiei. Vă duc dorul! Cu profundă stimă, al Dv. Eugen Dimitriu informare. A fost adusă la „Galerie” de subsemnatul, de la Buftea, în urma rugăminților ce le-am adresat germanistului. 230 TEODORESCU, Despina 1 Fălticeni, 12 ianuarie 1975 Mult Stimată Domnișoară Teodorescu, Au trecut aproape trei
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un volum de Studii și comunicări al muzeului nostru. La vremea când articolul meu lua drumul Clujului, nu se contura încă apariția unui asemenea volum la Suceava 303. Zilele acestea am primit câteva rânduri de la Relu304 din Iași. Mi-e dor de el, ca și de matale. Noroc că timpul trece și se apropie revederea noastră, în cadrul feeric al naturii fălticenene. Pe aici, iarnă friguroasă și săracă. Apreciez în mod sincer preocuparea ce-o aveți pentru cultura orașului natal. Dacă voi
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
intra pe ușile noii instituții. Spre că va corespunde așteptărilor, mai ales că s-a muncit cu pasiune. Datorăm recunoștință celor care au răspuns solicitărilor noastre și ne-am bucura să-i avem în mijlocul nostru, printre oaspeții de onoare. Dacă dorul de locurile înaintașilor vă vor aduce prin Fălticeni, nu ne uitați! Deplâng dispariția venerabilei Dv. mame, precum și a duduiei Coca, pentru care v ați străduit a vă face datoria. Sunt bucuros că ați biruit boala și că soarta v-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
În corespondența cu D-na profesoară Ungureanu îi comunicam de ședințele de folclor ținute la Subfiliala 371 noastră, la care am pregătit în două rânduri câte ceva din sat, cules de mine: 1 - Cântecul popular în folclorul nostru. Cum se oglindește dorul în cântecele culese de mine din satul Moișa 372. 2 - Nunta - obiceiuri și credințe. Doamna s-a bucurat și îmi spune între altele că Comitetul județean de cultură obișnuiește să scoată anual câte un volumaș și s-ar putea să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pe doamna Stela Lovinescu, soția scriitorului Vasile Lovinescu, cu care nici nu vorbea. 456 extrasului 354 cărui amintire este mereu rătăcită în gândurile mele, ca și aceea a lui Vasilică Popa. Doi foști apropiați sufletului meu prin care îmi alinam dorul de Folticeni primind răvașele lor, și-mi mărea părerea de rău că nu sunt între dânșii în orașul amintirilor mele. Doresc foarte mult să vă văd, căci mă bucură mult să stau la cuvânt ca altădată și mă lupt cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
când ai fost de gardă... 610 Centenarul Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, înființat în 1870. 464 Îți doresc noroc și spor, să-mi trimiți cât mai curând o parte din fotografii..., a tatei, a lui Anton 612... de care duc dorul. Nu mi-ai făcut poza casei Ghițescu din 2 Grăniceri 613, ca s-o trimit la Londra!? Am un dinte pe tine, dar rămân cu aceeași afectuoasă prietenie. Adina 8 (București), 25 dec. 1970 Dragul meu prieten, Ce se întâmplă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de peste Nistru și am înțeles că dorința mea este obturată de un viitor incert. Florile de pe podurile de peste Prut au luat-o la vale, n-a avut cine să le adune într-un buchet, deși poetul Dabija suspina cu amărăciune: „Dor îmi e de Dumneavoastră Ca unui zid de o fereastră”. S-a spus cu oarecare îndreptățire că s-a ratat o ocazie cu podurile de flori; ne-am fi putut uni atunci în baza unui entuziasm general, stârnit și întreținut
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
chirpicul național. Veți fi crezând poate că lucru de mântuială este o “descoperire” postdecembristă; nu, are tradiție, s-a încuibat atât de mult lucru făcut în doru lelii, în mintea și brațele românilor, că te apucă o lehamite și un dor de ducă, că degeaba faci tu și te frămânți în fel și chip, dacă vecinul râde de tine, te crede prost că faci. Ca să ilustrăm firea cea nepăsătoare, întinsă pe toată scara socială, de la vlădică până la opincă, vom spune că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
retragă trupele din Transnistria și să-și ia și tot armamentul din depozite și, cum știa, că rușii subțiri, auzind asemenea acuzații nerușinate, se vor îmbolnăvi de ficat, le-a trimis în loc de vin, ceai de ghimpe. Dacă omul acesta din „dorul meu de dincolo de Prut” își pune la bătaie funcția, partidul, pentru adevăr și țara lui, atunci, România trebuia să declare ziua de 28 iunie 1940, zi de doliu național. Dacă Guvernul, Președinția și Parlamentul României n-au avut grijă de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Evanghelia după Matei). „Fraților, nu vă faceți mulți învățători, știind că mai mare osândă veți lua” (Sfântul Apostol Pavel). Plecând de la ceea ce ne-au învățat marii noștri înaintași, pedagogi luminați de Dumnezeu spre zidirea noastră, „ne aruncăm înainte” cuprinși de dorul neostoit de a realiza din ființa noastră și a neamului nostru, rug neconsumat, jertfa transfiguratoare spre Viața Veșnică. Alături de formațiuni bărbătești - cuiburi, corpuri - formații de femei și fete, numite cetățui, trăiau în duhul mireselor lui Hristos, ca niște călugărițe în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românesc prelucrat și armonizat de Ion Vidu, Ghirescu, Dima etc., dar am cântat imnul Sus în cer este patria mea. Părintele s-a scuzat că nu știm decât cântece religioase. Nu eram dispuși să desfătăm ocupanții țării cu duioșia și dorul neamului nostru, dar le-am cântat mărturisirea noastră de credință și au plecat foarte decepționați. Închisoarea, prilej de mântuire sau de cădere Închisoarea îți creează condiții aparte. Celula devine chilie de rugăciune, hrana, prilej de asceză, izolarea, lepădarea de bunurile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ochiului minții, venind Însuși și învățându-te să iubești, cu iubire desăvârșită, punându-Și viața pentru semeni, rugându-Se pentru inconștiența lor: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Viețuirea creștină înseamnă toate acestea și, ca o încununare a lor, dorul de a intra în comuniune cu El, de a te integra și de a fi integrat în El: „Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu... Beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu...”; „De nu veți mânca Trupul Meu și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
viu decât în carnea trupului meu, de care mă desprinsesem. O, neamul meu românesc! De câte daturi te-a învrednicit Dumnezeu, de te urăște așa de mult satana, că ațâță pe toți cei din jurul tău să-ți frângă aleanul și dorul după cumințenie și sfințenie? Atâta vreme cât unul dintre noi va rămâne slujitor lui Hristos în Oastea Arhanghelului Mihail, Hristos ne va auzi glasul și ne va îndreptăți în acest dor, alinându-ne zbuciumul întru El. Scoate-i, Doamne, pe toți vrăjmașii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ațâță pe toți cei din jurul tău să-ți frângă aleanul și dorul după cumințenie și sfințenie? Atâta vreme cât unul dintre noi va rămâne slujitor lui Hristos în Oastea Arhanghelului Mihail, Hristos ne va auzi glasul și ne va îndreptăți în acest dor, alinându-ne zbuciumul întru El. Scoate-i, Doamne, pe toți vrăjmașii noștri din înșelăciune! Am plecat din poieniță stăpânindu-mi cu greu tulburarea. Delu mi-a ieșit pe cale. Presimțea că voi veni. Nu trebuia să ne mai mărturisim gândurile. Ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Jos circula o poveste care spunea că un cioban ședea pe una din cele două culmi, numite Gemene, care se văd deasupra comunei Galda de Sus. Aceasta are o scobitură care pornește din vârf ca o fântână adâncă. Furat de dor, ciobanul și-a scăpat fluierul în fântâna muntelui. În primăvara următoare, fiind cu oile în lunca mlăștinoasă a Mureșului, a văzut într-un ochi de apă fluierul pierdut în inima muntelui. Cu bucurie a spus celor din sat că apele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și-mi fac din el o hrană de viață pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să smulgă din adâncuri puteri ascunse-n tină... Și mustu-acesta dulce, ce urcă-acum în mine, l-am legănat, doinindu-i în frunză verde, dorul, și-n gingășia florii mărturisind amorul am parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin trupul meu subțire se urcă-acum spre ceruri, în gând de mulțumire, dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă lumine!!! Într-un suav caliciu e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gândeam că așa voi feri cugetele mai slabe să nu cadă în greșeala de a mă socoti omul administrației. Am avut ocazia să văd pe scaunul frizeriei o mulțime de prieteni și frați de suferință, de care îmi era tare dor. Între alții: Traian Trifan, Horia Cosmovici și mulți studenți, țărani și muncitori cu care trecusem prin supliciile Gherlei. Când am terminat cu etajul, milițianul m-a chemat într-o cameră, pentru că cel de acolo nu putea fi adus la frizerie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o cândoare neîntrecută. fața care l așteaptă pe „giani picurar” (tânărul păstor) plecat în transhumanță sau în lume, și care simte că tinerețea ei se vestejește de dorul lui: Ino gioni, ino frate, că-i păcat de-a ghili‘niate, gioni picurar. Câteodată spiritul mucalit țâșnea din ei, ca în convorbirea surprinsă la fereastră, după ce unul dintre ei îl recunoscuse pe celălalt pe sub ochelarii negri, în timp ce fuseseră scoși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eliberării familia îl aștepta la poartă. Când i s-a dat biletul de eliberare, doctorul a căzut în poartă și-a murit pe loc. Milițienii au crezut că a leșinat de bucurie. Dar... Și familia, care-l aștepta cu atâta dor... Vestea s-a răspândit în închisoare. Ne-am cutremurat de sanctiunea divină: „Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!”. Cu inginerul Dragon și teologul Ilie Țintă Inginerul Dragon, tăcut din fire, era preocupat cu probleme de matematică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Acatistului Maicii Domnului: „Citită zilnic de mine. Didina”; la pagina 102, la Acatistul Sfântului Nicolae (ocrotitorul celor din primejdii și temnițe): „Citită cu mult drag”; la pagina 127, deasupra Rugăciunii pentru vrăjmași: „Didina Maxim, cu băieții mei. Săndel, mi-e dor de el”; la pagina 131, la Rugăciunea părinților pentru copii: „Mi-e dor de Săndel, să-l mai văd o dată și să mor. Didina, foarte îndurerată și amărâtă. Să îmi văd băieții și să mor. Didina”; la pagina 159, la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]