28,953 matches
-
aprovizionării, o comisie a învățământului și comisia pentru politică externă. Dar cum Parisul era înconjurat de armata germană, iar guvernul și parlamentul de la Versailles își pretindeau puterea și armata franceză se retrăgea, Comună din Paris era izolată de restul lumii. Garda Națională, în urma unui atac asupra Versailles-ului, a fost înfrântă, iar comunarzii au încetat orice ofensivă. Între timp, izbucnise un război civil în Paris: au avut loc încercări de conciliere, intervenind și intelectuali francezi, dar fără success, astfel, pozițiile s-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
armata a intrat în Paris, luptele de barricade au început după ce forturile au fost învinse. În cursul “Săptămânii Sângeroase”, comunarzii au executat sumar o serie de ostatici, chiar și pe arhiepiscopul Parisului. 17-20 000 de parizieni ostatici au fost uciși. Garda Națională a fost desființată, iar rebelii au fost condamnați sau expulzați. Economia era la pământ, nu exista autoritate, teritoriile erau ocupate, iar parizienii erau supuși asediului și foametei. Replici ale Comunei au avut loc la Lyon și Bordeaux. În Paris
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
sa în Israel în anul 1950. Studiază la Universitatea Ebraică din Ierusalim, obținând o licență în economie și științe politice. Efectuează serviciul militar obligatoriu, devenind ofițer în brigada „Golani”. Harish își începe carierea în serviciile publice, fiind unul dintre fondatorii Gărzii tinere a Partidului Muncii (1966). În calitate de director al Departamentului de Relații Internaționale al Partidului Muncii (1967-1982), a fost președinte al Asociației Soldaților din orașul Givatayim, purtând discuții cu liderii socialiști din lumea întreagă pentru a se opune boicotului declanșat de
Michael Harish () [Corola-website/Science/306032_a_307361]
-
peste puteri. Lucrau peste 12 ore pe zi, uneori fără zile de odihnă. În lagăre erau laolaltă atât prizonieri politici (ruși sau din alte țări europene) și prizonieri de război, cât și deținuți de drept comun, care primeau privilegii de la gărzi dacă îi sabotau sau maltratau pe primii. Unele greve la scară mică avuseseră loc în lagăre și anterior anului 1953. Prizonierii și-au dovedit în aceste cazuri că, prin rezistență, dacă erau uniți, NKVD-ul putea fi înduplecat și problemele
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
familiile lor le trimiteau. Protestul a fost ignorat până când o parte din deținuți au început să-si facă seppuku, cu stilete, iar după ce acestea au fost confiscate, aruncându-se în mină. Condiția cerută le-a fost îndeplinită, șefii locali ai gărzilor degradați sau judecați, iar japonezii împărțiți și trimiși în grupe mici în alte lagăre. Greva a paralizat toată activitatea minelor. Oamenii nu ieșeau la lucru, iar cei care ieșeau, nu lucrau. Trenurile venite după carbuni stăteau zile întregi în stații
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
Muzeul Național Cotroceni se găsește o sabie de paradă cu lama de oțel nichelat, lungă de 75 cm și lată de 4,5 cm, gravată cu monogramele lui Miloș Obrenovici, Prinț al Serbiei și a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu garda turnată din aur și împodobită cu pietre prețioase, cu teaca din aur, împodobită cu filigran, pietre prețioase și catifea roșie. Sabia a fost special comandată de Mihail Obrenovici care i-a dăruit-o domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Sabie () [Corola-website/Science/306061_a_307390]
-
a devenit domnitor în 1634. Comunitatea albaneză a crescut numeric și a căpătat o mai mare importanță în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranți albanezi și-au deschis afaceri în multe târguri și sate, sau erau angajați în garda domnilor și boierilor munteni, fiind cunoscuți ca arbănași, arvaniți sau arnăuți (din limba turcă: "arnavut"). Mișcarea naționalistă albaneză din Imperiul Otoman "Rilindja Kombëtare" s-a manifestat activ în Muntenia, care a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
a Teodorei, împăratul îi favoriza constant pe Albaștri, într-atât încât aceștia ajunseseră să comită acte de vandalism și să fie temuți de oricine li se împotrivea, știind că sunt protejați de basileu. Într-o încăierare, au fost capturați de gărzile imperiale mai mulți insurgenți, dintre care doi au rămas neeliberați și care au fost mai apoi spânzurați. Unul din aceștia aparținea Verzilor, iar celălalt Albaștrilor, astfel că cele două facțiuni s-au văzut deopotrivă amenințate și au creat o alianță
Răscoala Nika () [Corola-website/Science/306095_a_307424]
-
de la Berna. s-a născut în orașul Dej, în familia lui Oliver și Maria Beldeanu, proprietari de cinematograf și restaurant. La 15 ani, Beldeanu a devenit membru al organizație de tineret "Frunză Verde", organizație asociată de comuniști cu mișcarea fascistă Garda de Fier. A urmat cursurile Facultății de Arte Frumoase din București și a devenit sculptor. Despre el, autoritățile comuniste aveau să noteze într-un raport că „era conducător al organizației de tineret PNȚ”. După venirea la putere a comuniștilor, ambii
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
Evenimentul s-a petrecut între 14 - 16 februarie 1955. Atacul a fost plănuit de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La 15 ani, Beldeanu devenea membru al organizație de tineret "Frunză Verde", organizație asociată cu mișcarea fascistă Garda de Fier. După al doilea război mondial, Berldeanu s-a alăturat mișcării anticomuniste românești. În 1949 a reușit să fugă din țară prin Republica Populară Federativă Iugoslavia, pentru a se reîntoarce după numai câteva luni, după cum se spune, ca agent
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
ca scop să atragă atenția autorităților din occident asupra abuzurilor, nedreptății și violării drepturilor omului comise de autoritățile comuniste române, dar și asupra activităților de spionaj ale membrilor ambasadei române din Elveția. Guvernul român din acele vremuri a acuzat structurile Gărzii de Fier și pe Horia Sima, dar și agențiile de informații ale statelor occidentale pentru punerea la cale, cu complicitatea autorităților elvețiene, a unui complot antiromânesc de factură fascistă. Unii istorici au sugerat că grupul a acționat într-adevăr în
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
sub numele "Rosetti & Winterhalder". Eric Winterhalder se implică puternic în mișcarea liberală din acea perioadă și are o participare activă la Revoluția din 1848. În timpul revoluției, Winterhalder și-a pus experiența militară la dispoziția guvernului revoluționar și a activat în cadrul gărzii naționale. Tot în timpul revoluției înființează împreună cu C. A. Rosetti ziarul Pruncul Român unde publică numeroase articole. Pe lângă aceasta, împreună cu C.A. Rosetti, s-a ocupat de tipărirea unei părți din proclamațiile și publicațiile Comitetului Revolutionar. Pentru atitudinea sa românească și
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
suspendarea inamovibilității magistraturii, a statutului funcționarilor, "a activității partidelor" și „punerea la punct” a presei. Măsuri energice pentru depolitizarea administrației și pentru moralizarea vieții publice vor fi luate imediat ca să se taie iarba sub picioare curentului ce împinge lumea spre Garda de Fier.” Textul noii constituții a fost aprobat de către Consiliul de Miniștri la 20 februarie 1938. Pe 24 februarie a fost supus unui plebiscit: la vot s-au prezentat un număr de 4.303.064 de cetățeni, din care 4
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
hectare și include hala principală de producție și unitățile secundare utilizate anterior pentru producția modelului 4x4 Aro. Modelele gamei 2xx: Succesorul lui 320 are un ampatament de 3350 mm disponibilă în mai multe modele: Model bazat pe Aro 330 având garda la sol micșorată și un ampatament de 3500 mm. Disponibil în mai multe modele: În 1987 au fost produse 14 unități din autoturismul produs în colaborare cu Uzina Dacia. Modelul era compus dintr-o caroserie Dacia break iar șasiul și
ARO () [Corola-website/Science/306182_a_307511]
-
erau în realitate altele. După moartea lui Stalin, după demascarea crimelor acestuia de către Nikita Hrușciov în faimosul Raport Secret de la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, și mai ales după evenimentele din 1956 din Ungaria, vechea gardă stalinistă din țările satelit ale Moscovei începuse să fie înlocuită de sovietici cu lideri ceva mai flexibili ideologic. Plenara din aprilie 1964 era de fapt un răspuns al conducerii dogmatice de la București, în frunte cu Gheorghiu-Dej, pentru a se asigura
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
sovietice. Ulterior, când va afla exact și cât știau germanii, va intui că atât Canaris cât și Moruzov intoxicau Statul Major cu informații false.) In 5 decembrie 2006, Curtea de Apel București a hotărât achitarea mareșalului Ion Antonescu, a șefului Gărzii de Fier Horia Sima și a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, printre care și prințul Mihail Sturdza, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România și Germania în agresiunea "contra popoarelor din
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
asupra zidurilor la data de 29 iunie 1456. Asaltul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie. Sultanul Mehmed și-a desfășurat armata în trei secțiuni: corpul Rumelian pe flancul drept, corpul Anatolian pe flancul stâng, iar în mijloc erau gărzile personale ale sultanului, ienicerii și comandamentul. Ienicerii și anatolienii erau trupe de infanterie grea. Corpul Anatolian avea majoritatea celor 300 de tunuri, iar flota otomană de aproximativ 200 de vase fluviale avea restul. Flota era postată în principal la nord-vestul
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
început un atac disperat din cetate, încercând să ocupe pozițiile artileriei otomane. Surprinși de aceste evenimente neobișnuite și, după relatările unor cronicari ai vremii, paralizați de o teamă inexplicabilă, turcii au fost puși pe fugă. Cei 5000 de ieniceri din garda sultanului au încercat cu disperare să oprească panica și să recupereze tabăra, dar până atunci trupele lui Huniade s-au alăturat celor ale lui da Capistrano, iar eforturile otomanilor au devenit fără speranță. Sultanul însuși a intrat în luptă cu
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
a se referi și la perioada între 1969 și arestul Bandei celor Patru în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao, Jiang Qing, au organizat o miliție de tineri numită Gărzile Roșii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare. În timpul revoluției culturale, imnul neoficial al Republicii Populare Chineze
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
din 1963, mișcare inițiată de Mao. Această mișcare, care viza în principal elevii, nu a avut o influență imediată asupra politicii Chinei, dar a format ideologic o generație de tineri, pe care urma să îi mobilizeze mai târziu Mao în Gărzile Roșii. În 1964 această mișcare de educație socialistă a început să se numească "Sìqīng Yùndòng" (lb. chineză tradițională: 四清運動) („Mișcarea celor Patru Purificări”), adică „purificarea” politicii, a economiei, a organizării și a ideologiei. Spre sfârșitul anului 1959, viceprimarul Pekingului, Wu
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
în retragere, Niculae Spiroiu a devenit consultant pe probleme militare, fiind numit ca Director de Proiect pentru combaterea traficului de arme ușoare “SALW”, la Fundația “EURISC” (din iulie 2000), apoi Consilier Principal al ministrului apelor și protecției mediului, organizator al „Gărzii Naționale de Mediu” (iunie 2001 - aprilie 2002). În perioada aprilie 2002 - iunie 2004, generalul (r) Niculae Spiroiu a îndeplinit funcția de Înalt Comisar în cadrul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO). Din mai 2005, el este Director Executiv la Consiliul Euro-Atlantic
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
și decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit scoși de la comanda unităților combatante, fără a le provoca o reacție de frondă, dar și fără a irita Moscova. În anul 1979, a fost numit șef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice și, în același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu. În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În acest interval, a fost avansat la gradul de
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
am fost trimis la Iași, precum și în celelalte județe - Vaslui, Suceava și Botoșani -, cu vreo împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
nivelul unităților operative: comandant al Diviziei 6 Tancuri (septembrie 1964 - iunie 1965), șef de stat major (iunie 1965 - iulie 1969) și comandant al Armatei a 3-a, cantonata la Cluj (8 iulie 1969 - 5 iunie 1973), șeful Statului Major al Gărzilor Patriotice (iunie 1973 - iunie 1978), apoi comandant al Armatei a 2-a, dislocata în garnizoana București (5 iunie 1978 - 31 martie 1980) și al Armatei a 1-a (6-17 aprilie 1980). În această perioadă, a fost înaintat la gradele de
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
dintre noi cei de aici (Constantin Pârvulescu), astăzi stâlpul principal al familiei."" Triumviratul Pârvulescu - Rangheț - Bodnăraș a deținut conducerea partidului până la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din închisoare în august 1944. Bodnăraș s-a ocupat de organizarea unor organizații paramilitare clandestine (gărzile patriotice), cărora în timpul perioadei comuniste a istoriei românești li s-a dat o importanță exagerată. Împreună cu colonelul Dumitru Dămăceanu a coordonat activitățile de sabotare a porțiunii de front numită "Poarta Iașului" din Moldova în timpul ofensivei sovietice din august 1944, așa-
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]