28,647 matches
-
la Insula Comorii, ei încep să devină mai violenți. Grupul căpitanului Silver coboară pe țărm imediat. Oamenii lui Silver îi oferiseră chiar ei acestuia peticul negru. Jim plecă cu oamenii lui John dar fugii de ei chiar când erau aproape de mal. Ascuns printre copaci, Jim vede cum Silver îl ucide pe Tom, un marinar loial căpitanului Smolett. Mergând prin pădure, el se întâlnește cu un vechi membru al echipajului lui Flint, Ben Gunn care a naufragiat de trei ani pe insulă
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
Bistriței , Depresiunii Dornelor , Masivului Giumalău - Rarău , Munților Stânișoarei în zona nordică, Masivului Ceahlău , a zonei de nord a Masivului Hășmaș și asupra Munților Călimani. Un aven puțin cunoscut și spectaculos, se află în imediata vecinătate a satului Hăleasa situat pe malul drept al Bistriței (administrativ pe raza Orașului Broșteni ). Intrarea în aven constă într-un puț vertical adânc de 3,6 m și este aproape eliptica, cu axa mare de 1,75 m iar cea mică de 1,6 m. Adâncimea
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
frecvent în pădurile umede, ele îndeplinind un rol important în descompunerea resturilor vegetale. Totuși se întâlnesc și specii care locuiesc în pășuni, în habitate semiaride sau chiar în deșerturi. Un procentaj foarte mic din specii locuiesc pe litoraluri (găsite pe malurile mării). Majoritatea miriapodelor sunt detritivore, cu excepția chilopodelor, care sunt prădători nocturni. Pauropodele și simfilele sunt mici, uneori chiar de mărimi microscopice care seamănă superficial cu chilopodele și trăiesc în sol. În general, miriapodele sunt animale lucifuge, ziua ascunzându-se sub
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
ilegal. Republica Populară Ucraineană a pierdut temporar controlul asupra Kievului, dar a reușit să-l recucerească și să păstreze controlul asupra celei mai mari părți a Ucrainei, în vreme ce bolșevicii au fost forțați să-și mute cartierul general în Taganrog, pe malul Mării Azov. La un moment dat, guvernul sovietic al Ucrainei a fost dizolvat la inițiativa lui I. V. Stalin, doar pentru a fi reînființat la sfârșitul anului 1918 la inițiativa liderilor de la Moscova. După răsturnarea guvernului Hetmenatului, forțele bolșevice și-
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Băiculești (în trecut, și Tutana-Băiculești) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Alunișu, Anghinești, Argeșani, Băiculești (reședința), Mănicești, Stejari, Tutana, Valea Brazilor, Valea lui Enache și Zigoneni. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
al Bavariei, din 1825 până în 1848, când a abdicat în timpul revoluțiilor care au cuprins statele germane, în favoarea fiului său Maximilian al II-lea al Bavariei. Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, "" a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München. "Ludwig Karl August", devenit "Ludovic I al Bavariei", fiu al lui Maximilian I al Bavariei, pe vremea când acesta era ofițer în serviciul Franței și
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
strălucitor și cel mai important centru artistic și universitar german. A susținut lupta grecilor pentru independență de sub ocupația otomană, fiul său Otto devenind primul rege al Greciei independente sub numele de Otto al Greciei. Între 1816 - 1842, a ridicat, pe malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
triumfal în onoarea împăratului Constantius II. Singurul monument rămas din orașul militar este amfiteatrul. A fost localizat în afara taberei militare fortificate. Astăzi, un mic muzeu adiacent prezintă istoria gladiatorilor. Muzeul arheologic Carnuntinum se află în satul actual Bad Deutsch-Altenburg, aproape de malul Dunării. Săpăturile cele mai importante din orașul vechi pot fi văzute aici.
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
a fost o davă situată puțin mai jos de confluenta râurilor Trotuș și Siret, pe malul stâng al Șiretului, la NV de satul Poiana, Galați. Situată pe un pinten desprins din terasă înaltă a Șiretului, așezarea era apărată pe trei laturi de râpi abrupte și deosebit de înalte iar pe cea de a patra, de un val
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
că o învăluire a liniilor sârbe prin zonă de sud-vest. În noaptea de 8 septembrie, austriecii au început traversarea râului Sava, dar au fost respinși de sârbi, în ciuda atacurilor repetate ale primilor. Pe flancul sudic, austriecii au reușit să ocupe malul drept al Drinei, dar sârbii au opus o rezistență acerbă. Austriecii au atacat fără succes pozițiile sârbilor pe 6 noiembrie, dar aceștia din urmă au fost nevoiți să se retragă din cauza crizei de muniție. Pe 7 noiembrie, trupele sârbe au
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
din Macedonia. Acest ultim plan a fost aprobat de responsabilii militari ai Antantei pe 3 august.. Forțele Antantei ocupau un front de 350 km. Acesta se întindea de la golful Orfano al Mării Egee, de-a lungul crestelor munților, până la Vlora, pe malul Mării Adriatice. Efectivele aliate erau formate din 29 de divizii (8 franceze, 4 britanice, 6 sârbe, una italiană și 10 elene), adică 667.000 de soldați și 2.070 de piese de artilerie. Puterile Centrale de pe frontul din Salonic erau
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de origine sunt Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay și Uruguay. Face parte din "Ordinul Rodentia", fiind numită și "Castor de Chile" sau "Biber de Baltă". În mediul său natural, nutria trăiește în colonii și populează zonele din jurul lacurilor care au malurile acoperite de vegetație hidrofită și zonele din preajma apelor curgătoare. Cuiburile lor sunt reprezentate de galerii lungi de 3-5 m, care pornesc de la nivelul apei spre zonele uscate sau în desișul vegetației. Animale seminocturne, nutriile sunt active seara și la începutul
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
de viață al secuilor s-a înrăutățit, în principal din cauza suprafețelor mici ale terenurilor agricole, iar mulți dintre ei și-au părăsit casele lor temporar sau permanent. În 1883, guvernul Ungariei a colonizat 4.000 de secui sărăciți în apropierea malurilor Dunării de Jos, în satele noi Hertelendyfalva, Sándoregyháza și Székelykeve. Această parte a Banatului a fost inclusă în Iugoslavia în 1918. De asemenea, au fost colonizați circa 2.500 - 3.000 secui bucovineni în localități din sudul Transilvaniei: Ghioroc (comitatul
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Asediul Constantinopolului din 1203 a avut loc în cadrul celei de-a patra cruciade, când cruciații (în special cei venețieni) au cucerit capitala Imperiului Bizantin. Mai întâi cruciații au traversat Bosforul. Cu peste 200 de vase au trecut pe celălat mal, unde au fost întâmpinați de oastea lui Alexios al III-lea dispusă la nord de Galata. Cavalerii cruciați urmăresc armata bizantină care se retrăgea spre sud. Turnul Galatei este cucerit și cruciații se îndreaptă în continuare spre "Cornul de aur
Asediul Constantinopolului (1203) () [Corola-website/Science/319082_a_320411]
-
șenalul navigabil care se întindea între ostrovul româneasc Babin și ostrovul ucrainean Maican a fost blocat de aluviuni (mâl și nisip) și s-a decis ca o nouă rută pentru nave să fie construită pe canalul dintre insula Maican și malul ucrainean. Șenalul navigabil s-a schimbat, dar granița a rămas în același loc. În anul 1991, ca urmare a destrămării URSS, insula Maican a devenit parte a Ucrainei. În baza Tratatului dintre România și Ucraina privind regimul frontierei de stat
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și Ucraina vechea gubernie a Basarabiei (o treime
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
între România și Moldova sovietică și Frontiera terestră între Republica Moldova și Ucraina trasată în august 1940 de către sovietici. A doua parte are o lungime de 169 km. Ea începe de la un alt colț format de Republica Moldova, România și Ucraina, pe malul stâng al Dunării, la 570 m în aval de confluența cu râul Prut, și se termină nedefinit aproap de țărmul Mării Negre, la 7 km la sud de vărsarea brațului Chilia, în zona Musura. Cea mai mare parte a acestui traseu
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
potrivit pentru săli mici, de cafenea sau restaurante, decât pentru scenă. Reprezentațiile sale din sălile cinematografelor au generat mult mai puțin entuziasm. În vara anului 1931, agentul său, Duganov, a organizat pentru Leșcenco o serie de concerte la Liepăja, pe malul Mării Baltice, programul acestora fiind din nou aranjat de O. Strok. Leșcenco își petrece aici sezonul de vară cu familia, cântând la restaurantul "Jurmala". Problema mărimii sălii în care cânta s-a ridicat și de această dată, concertele date în marea
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
care le controlează prin intermediul unor autorități instituite fără respectarea Constituției Republicii Moldova. De frontieră are o lungime de 411 km și rulează aproape stretch întreaga streambed că fluxurile de pe teritoriul ucrainean al Nistrului (frontiera râu). Excepția este orașul Bender, situat pe malul de vest, dar aparțin în Transnistria. Frontiera unilaterală între Republica Moldova și Transnistria se află aproape în întregime pe fluviul Nistru, cu excepția orașului Tighina (Bender) de pe malul drept al Nistrului, care este ocupat de autoritățile separatiste. Din punctul de vedere al
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
fluxurile de pe teritoriul ucrainean al Nistrului (frontiera râu). Excepția este orașul Bender, situat pe malul de vest, dar aparțin în Transnistria. Frontiera unilaterală între Republica Moldova și Transnistria se află aproape în întregime pe fluviul Nistru, cu excepția orașului Tighina (Bender) de pe malul drept al Nistrului, care este ocupat de autoritățile separatiste. Din punctul de vedere al comunității internaționale, care nu recunoaște "Republica Moldovenească Nistreană", acest segment este o parte a frontierei moldo-ucrainene.
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei. Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase. Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
vegetație acvatică, icre și puiet de pește. Peștii adulți de dimensiuni mai mari sunt piscivori, hrănindu-se cu pești mici bentonici: guvizi, cobitide. Este un pește mai mult nocturn și solitar. Iarna se adăpostește în grupuri sub pietre și sub maluri și stă aproape amorțită, putându-se prinde chiar cu mâna. Maturitatea sexuală e atinsă în anul 3-5. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai, când se adună în grupe mai mari și urcă în susul râului, până aproape de zona păstrăvului. Reproducerea are
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
frontieră polono-român fiind la vărsarea râului Zbruci în Nistru. În perioada interbelică, au funcționat mai multe puncte de trecere a frontierei între Polonia și România, cele mai importante fiind Zalescic (azi orașul Zalișcikî din Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Nistrului și care ducea la Cozmeni și Cernăuți, prin stațiile Schit și Prelipcea - și Sniatin (azi în Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Prutului și care ducea la Nepolocăuți (pe atunci Grigore Ghica Vodă). Primul a avut un rol
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
România, cele mai importante fiind Zalescic (azi orașul Zalișcikî din Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Nistrului și care ducea la Cozmeni și Cernăuți, prin stațiile Schit și Prelipcea - și Sniatin (azi în Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Prutului și care ducea la Nepolocăuți (pe atunci Grigore Ghica Vodă). Primul a avut un rol foarte important în anul 1939, pe podul de la Zalescic retrăgându-se armatele poloneze, în speranța că vor continua lupta împotriva germanilor și sovieticilor cu
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]