28,104 matches
-
actuală, municipiul Slobozia este format din orașul Slobozia propriu-zis și cartierele Bora și Slobozia Nouă. Orașul propriu-zis este împarțit în urmatoarele cartiere: Primarul orașului este Adrian-Nicolae Mocioniu, din PSD. Componența Consiliului Local Slobozia, ales la 1 iunie 2008 (21 membri): Prefectul județului Ialomița este domnul Mocănescu Georgian iar subprefecții Bitea Cristian-Vasile și Marin Silviu. În urma alegerilor locale din 1 iunie 2008, componența Consiliului Județean este următoarea: Consilieri județeni (30): Instituția comunală a Sloboziei a luat ființă la 9 august 1864 când
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Cezareea a susținut că senatorii s-au aflat la înmormântarea lui Constantin cel Mare, istoric, Senatul a fost creat de Constanțiu al II-lea, fiul acestuia. În 359 a fost menționată prefectura orașului ce avea atribuții similare cu cele ale prefectului vechii Rome, fiind denumit și eparh al Constantinopolului. Poporul imperial era o altă instituție, locuitorii Constantinopolului reprezentând poporul imperial, fiind împărțit în: Deseori au avut loc ciocniri între cele două deme, precum cele din 445 ce au fost extrem de violente
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ulterior s-a stabilit a fi o culegere de norme și reglementări realizată pe parcursul secolului X. Documentul relevă un tablou amplu al vieții meșteșugărești și comerciale din Constantinopol, acordând o atenție deosebită breslelor, care existau și în alte orașe. Eparhul/prefectul orașului era un primar al Constantinopolului, cu atribuții largi, cupand un loc înalt în ierarhia imperială. Funcția de prefect al Constantinopolului a fost menționată prima oară în 359, funcție preluată după cea de la Roma. Ulterior, s-a îndepărtat de modelul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
tablou amplu al vieții meșteșugărești și comerciale din Constantinopol, acordând o atenție deosebită breslelor, care existau și în alte orașe. Eparhul/prefectul orașului era un primar al Constantinopolului, cu atribuții largi, cupand un loc înalt în ierarhia imperială. Funcția de prefect al Constantinopolului a fost menționată prima oară în 359, funcție preluată după cea de la Roma. Ulterior, s-a îndepărtat de modelul roman, titularul ei reprezentând autoritatea supremă în capitală după basileu, conform codurilor de legi. În Ecloga lui Leon al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
luau decizii privind importul și exportul mărfurilor, acceptau sau expulzau membrii în cadrul unei bresle, deschideau magazine, ateliere sua birouri, rezolvau abaterile grave sau divergențele din cadrul breslelor. Eparhul dispunea și de un personal auxiliar numeros. Cel mai important serviciu era cancelaria prefectului, care dispunea de un sigiliu propriu pentru corespondență și ordinele acestuia, pentru a fi aplicat pe unitățile de măsură și greutate, că grantie a respectării normelor și a garanției calității produselor. Supravegherea breslelor era încredințată unui personal numeros condus de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
propriu pentru corespondență și ordinele acestuia, pentru a fi aplicat pe unitățile de măsură și greutate, că grantie a respectării normelor și a garanției calității produselor. Supravegherea breslelor era încredințată unui personal numeros condus de locțiitorul eparhului, legatharios, numit de prefect cu aprobarea împăratului, cu sarcina specială de a supraveghea și importurile și exporturile, precum și pe negustorii străini veniți în oraș. Printre auxiliari se află și un inspector maritim, care controla navele din porturile orașului, la intrare și la ieșire. La
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
îi revenea celui mai în vârstă, aprobat de toți colegii săi. Șefii corporațiilor reglementau relațiile cu statul, reprezentat de eparh, asigurau respectarea normelor și reglementărilor care priveau corporația , anunțau abaterile grave și pedepseau pe cele mai puțin importante, comunicau reprezentantului prefectului sau acestuia mărfurile străine cumpărate de corporații. Conform Cărții Eparhului, pentru a intră într-o breaslă, o persoană trebuia să nu fie membru altei corporații, nu trebuia să fie un străin, să fie un om liber, să-i fie verificată
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
om liber, să-i fie verificată capacitățile și integritatea morală , (precum candidatul pentru breaslă notarilor care trebuia să dovedească onestitate, elocventă, că deține o memorie bună și cultură juridică solidă), să fie acceptat de ceilalți membri , de șeful corporației și prefect și să plătească o taxa. Se stabilea numărul membrilor decât pentru corporația notarilor. Abaterile grave erau pedepsite sever prin ras, biciuire, tăierea mâinilor. Persoană care dorea să deschidă un birou sau un magazin sau să înceapă o activitate comercială trebuia
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
orașul depășise perimetrul zidului lui Constantin cel Mare. Jefuirea Romei de către Alaric a fost luat drept un avertisment serios pentru Constantinopol, amenințat de raidurile hunice. Zidurile au foost construite în două rânduri. În 413, când Teodosiu era doar un copil, prefectul pretoriului, Antim, a ridicat un zid prevăzut cu turnuri ce se întindea de la Marea Marmara până la Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de legi și putea fi invitat de împărat să se pronunțe asupra unor probleme importante de stat; ca adunare politică, ratifica alegerea noului împărat de către armată și popor; se ocupa și de aprovizionarea capitalei, prezidat fiind în acest caz de prefect, și de învățământul public. În jurul anului 900 atribuțiile legislative și administrative i-au fost abolite. Numărul membrilor Senatului a fost în continuă creștere. Cum după fondarea noii capitale puțini senatori părăsiseră Roma, împăratul Constantin a numit peste 300 de senatori
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
flotei" (înlocuit apoi de "megadux"). Ceilalți înalți demnitari erau: "protospatharios", care la ceremonii purta spada împăratului; "protovestiarios", administratorul garderobei personale și al tezaurului privat al împăratului; "protostratorios", administratorul grajdurilor basileului; "parakimomenos", șeful eunucilor, paznicul nocturn și adeseori confidentul împăratului; "eparchul", prefectul capitalei, în sarcina căruia rămânea alimentarea populației, conducerea poliției, supravegherea asociațiilor de meșteșugari, etc. În mod cu totul deosebit erau favorizați, în viața Palatului, în administrație și în general în funcții de conducere, eunucii. Foarte puține asemenea funcții le erau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
alimentarea populației, conducerea poliției, supravegherea asociațiilor de meșteșugari, etc. În mod cu totul deosebit erau favorizați, în viața Palatului, în administrație și în general în funcții de conducere, eunucii. Foarte puține asemenea funcții le erau interzise, de pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sau prin Peninsula Balcanică), spre nord, în Rusia pe Nipru, spre Marea Neagră, și spre Orient, prin drumul mătăsii, prin Marea Roșie sau Golful Persic. Micii comercianți și negustori contribuiau la visteria bizantină cu plata taxei de 10-18% din valoarea mărfurilor. Eparhul/prefectul orașului era primarul Constantinopolului, având atribuții largi, ocupând poziția a doua sau a treia în ierarhie. Eparhul era numit direct de către împărat din rândurile persoanelor apropiate prin edict, iar în cadrul ceremoniei de învestitură, primea centură, conform lucrării " Despre Ceremoniile curții
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
calitatea produselor, materiile prime, și împiedica realizarea unor stocuri pentru a se obține profituri mari. Stabilea prețurile piețelor, decidea în privința importului și exportului mărfurilor, deschiderea magazonelor, birourilor și atelierelor, rezolva abaterile grave și divergențele. Avea un personal auxiliar numeros: cancelaria prefectului, care avea un sigiliu propriu pentru corespondență, aplicat pe unități de măsură și greutate, pentru a garanta respectarea normelor. Corpul personal condus de legatharios, locțiitorul eparhului, supraveghea corporațiile, importurile și exporturile, negustorii străini. Inspectorul maritim controla navele din porturile orașului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
patriarh, și are ca ocrotitori pe Sfânta Cuvioasă Parascheva și pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Zidirea acestei biserici se datorează venirii în sat a familiei Lăzărescu din Iași, compusă din trei persoane: Eduard Lăzărescu, fost deputat și prefect de Iași, și două surori: Ema și Marița. Aceștia s-au hotărât să facă, cu cheltuiala lor și prin munca voluntară a sătenilor, școala, dispensarul, șoseaua și biserica. Biserica este în plan trilobat, cu pereții din cărămidă și fundația din
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,59%). Pentru 3,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bahlui a județului Iași și era formată din satele Ceplenița, Buhalnița, Vârâți, Moara Prefectului, Sticlăria și Borosoaia, având în total 2384 de locuitori. Funcționau în comună 12 mori de apă, două școli cu 56 de elevi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3127 de
Comuna Ceplenița, Iași () [Corola-website/Science/301264_a_302593]
-
2384 de locuitori. Funcționau în comună 12 mori de apă, două școli cu 56 de elevi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3127 de locuitori în satele Buhalnița, Ceplenița, Moara Prefectului, Vârâți și în cătunul Petroșica. Comuna a fost desființată în 1931, satele ei trecând la comuna Scobinți, însă a fost reînființată la scurt timp în alcătuirea actuală (preluând satul Zlodica de la comuna Cotnari). În 1950, comuna a trecut în administrarea
Comuna Ceplenița, Iași () [Corola-website/Science/301264_a_302593]
-
II-lea, localitatea Tomești apare din nou menționată în documentele istorice, pentru ca mai târziu, în vremea domniei lui Vasile Lupu, să se stabilească hotarele acestei așezări. În anul 1875, poetul Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar, într-un raport către Prefectul de Iași, amintește de primarul din Tomești în legătură cu o problemă de învățământ. La acea dată, Tomeștiul era deja un cvasicenru administrativ pentru patru sate: Tomești, Goruni, Vlădiceni și Chicerea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
pe care l-a absolvit prin depunerea voturilor. Între 1589-1596 și-a continuat studiile la Cracovia, Viena și la Roma, iar în același an 1596 a fost sfințit preot. În anul 1597 fost promovat doctor în filosofie și a devenit prefectul de studii al studenților din Graz. Primul său post de profesor a fost la Universitatea din Graz, unde a predat filosofia, între 1597 și 1601, iar apoi, între 1603 și 1607, teologia. Din 1601, a fost trimis pentru doi ani
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
că acesta, înrolat ca voluntar în război, s-a oferit să conducă batalionul „"nefiind chemat la comanda acestuia"”. Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și decorat cu înalte ordine și medalii. În 1879 devine prefect al poliției Bucureștiului timp de 4 luni. Deși participase la mișcarea antidinastică, el este, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. Această numire este comentată de Mihai Eminescu în ,Timpul’’ din 9 decembrie 1880 : În 1894 este avansat la
Alexandru Candiano-Popescu () [Corola-website/Science/300145_a_301474]
-
ce presupunea reorganizarea Martinicăi într-o comunitate teritorială cu un consiliu unic ce înglobează puterile celor două consilii deja existente. Reforma a fost supusă unui referendum, respins cu 50,48% în data de 7 decembrie 2003. Reprezentantul guvernului francez este prefectul, bazat în reședința Martinicăi, Fort de France. Martinica are 6 locuri în Parlamentul Franței, 4 de deputat și 2 de senator. De asemenea, ca regiune ultraperiferică locuitorii participă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Partidele
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
care au venit să-i mulțumească, fiind întâmpinat de șase bătrâni care l-au primit cu pâine și sare, precum și cu un berbec împodobit cu panglici tricolore. El și-a continuat activitatea la palat în acea perioadă, făcând numiri de prefecți și luând măsuri pentru muncile agricole de toamnă. Plecat în exil în anul 1866 după ce fusese obligat să abdice, domnitorul a continuat să se îngrijească de moșia de la Ruginoasa. El a arendat moșia în anul 1866 cu 5.000 galbeni
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
că Monaco folosește codul 98 în mod identic. Fiecare departament este administrat de către un Consiliu General ales pe o perioadă de șase ani și este condus de către un președinte cu puteri executive. Guvernul Franței este reprezentat în cadrul departamentului printr-un prefect numit în mod discreționar și este asistat de către unul sau mai mulți subprefecți, în funcție de numărul de centre distincte din departament. Orașul de reședință al departamentului este numit "prefectură" (franceză: "préfecture") iar departamentul este împărțit în mai multe arondismente (între unul
Departamentele Franței () [Corola-website/Science/300166_a_301495]
-
Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Guyana Franceză a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze, formată dintr-un singur departament și condusă de un consiliu regional format din 34 de membri. Reprezentantul guvernului francez este prefectul, bazat în reședința Guyanei, Cayenne. Guyana are 3 posturi în Parlamentul Franței, 2 de deputat și 1 de senator. De asemenea, ca regiune ultraperiferică locuitorii participă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Guyana este subdivizată
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
și maghiari - s-a manifestat pregnant, aceștia sărind cu mic cu mare în apărarea unui tânăr ungur arestat de autorități. Animați de acest elan revoluționar, locuitorii din Pețelca se vor fi înrolat ca luptători în Legiunea I „Blăjana“ organizată de prefectul Ioan Axente Sever. În această calitate vor fi participat la sângeroasele încleștări, din octombrie 1848, de la Noșlaca, Sâncrai și Ciumbrud. Între anii 1855-1857 preotul satului Iacob Domșa a îndeplinit funcția de administrator protopopesc al Districtului Protopopesc Băgău. Aceeași funcție, precum și
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]