270,960 matches
-
se reîntoarcă la casele lor, în condițiile în care populația locală musulmană privea cu ostilitate revenirea lor în localitate. Nu toți armenii s-au reîntors însă în oraș - unii pieriseră în timpul genocidului orchestrat de autoritățile otomane, alții au preferat alte localități de refugiu. Soldații britanici au ajuns la intrările în Antep pe 17 decembrie 1918. Britanicii au declarat că doresc să intre în oraș pentru a face rost de furaje pentru cai. Pe 23 ianuarie 1919 însă, trupele britanice au ocupat
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
-lea și la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea și lăcașul sunt ortodoxe. Un program parțial de restaurare (cercetări arheologice și reamenajări de paramente și pardoseli) s-a derulat acolo la începutul anilor ' 90. Localitatea Ostrov este așezată în sud-vestul Hațegului, pe vechea șosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa și locul ieșirii Streiului din depresiune. Și-a primit numele de la poziția înconjurată de cursul Râului Mare și Apei Borii. Prima dată s-a aflat
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
ce documentează venirea anglo-saxonilor. Aceste surse fie au fost înregistrate la mare depărtare geografică, fie au fost scrise după o perioadă importantă de timp (Cronica Anglo-Saxona, scrisă în secolul 9). Însă, descoperiri arheologice și cercetări științifice (mai ales în ceea ce privește numele localităților) au dus la dezvăluirea multor date ale poveștii. Diviziunea tradițională a migranților în englezi, saxoni și iuți - popoarele din Angeln, Saxonia și din Iutlanda - provine de la "Historia ecclesiastica gentis Anglorum", o istorie latină din secolul al VIII-lea scrisă de
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
2009 mai erau doar patru locuitori) prezintă ca planimetrie un dreptunghi, cu terminația răsăriteană nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Întrucât nici conscripțiile epocii moderne și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane valoroase, atribuite zugravului zărăndean Constantin din Rișca, ar putea modifica însă această cronologie. Amplei renovări din anii
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
locuită de către Bastuli. A fost înființat de către cartaginezi ca port comercial și - după o perioadă de declin - a devenit, sub romani, unul dintre orașele cele mai importante din provincia Hispania Baetica. Orașul antic era situat pe o colină în apropierea localității moderne Adra din Andaluzia. Cele mai vechi monede ale orașului conțineau inscripția "abdrt" în limba feniciană, cu capul divinității Melkart și imaginea unui ton; monedele din perioada împăratului roman Tiberius înfățișează templul principal al orașului, și doi toni ridicați în
Abdera, Spania () [Corola-website/Science/327287_a_328616]
-
de pe 26 mai 1648 (în limbile ucraineană: "Корсунська битва", poloneză: "Bitwa pod Korsuniem"), a fost a doua bătălie din punct de vedere al însemnătății din timpul Răscoalei lui Hmelnițki. Bătălia a avut loc în apropierea localității Korsun-Shevchenkivskyi din Ucraina centrală. Aici, hetmanul Bogdan Hmelnițki, aflat în fruntea unei armate formate din cazaci și tătari, a înfrânt forțele polono-lituaniene comandate de hatmanii Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski. La fel ca în cazul bătăliei precedente de la Apele Galbene
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
hramul „"Cuvioasa Paraschiva"”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul . Din șoseaua Șomcuta Mare-Ulmeni, se ramifică un drum lateral care duce în satul Iadăra, iar după alți șapte kilometri de drum forestier se ajunge în mica localitate Stejera. Scriptic sunt 30 de locuitori, în realitate, numărul locuitorilor permanenți este mai mic. Localitatea este atestată pe la 1405. Peste locuitori au trecut numeroase invazii străine care au pustiit satul, culminând cu anul 1848, când honvezii lui Kosuth au ars
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
șoseaua Șomcuta Mare-Ulmeni, se ramifică un drum lateral care duce în satul Iadăra, iar după alți șapte kilometri de drum forestier se ajunge în mica localitate Stejera. Scriptic sunt 30 de locuitori, în realitate, numărul locuitorilor permanenți este mai mic. Localitatea este atestată pe la 1405. Peste locuitori au trecut numeroase invazii străine care au pustiit satul, culminând cu anul 1848, când honvezii lui Kosuth au ars până în temelii satul, afectând serios și biserica de lemn, construită la 1700 pe locul alteia
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
evrei din Nablus, Ramla, Djenin și Acra au fost evacuate și ele de către britanici. În vremea atacului arab asupra comunei (moșavá) Beer Tuvya, sătenii evrei s-au baricadat în grajd și s-au apărat până ce au fost salvați de către britanici. Localitatea a fost distrusă până la temelie. Doi locuitori au fost omorâți, unul din ei fiind medicul satului, dr. Haim Izreeli. Și ferma Hulda a trebuit părăsită și a fost pustiită de către asaltatorii musulmani. Conducătorul fermei, Efraim Czizik, a pierit ucis, restul
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
și ucrainiană nu au fost niciodată realizate. Distribuția revistei a fost impresionantă pentru acea perioadă, fiind facilitată de extinderea teritorială a celui de-al Treilea Reich și a aliaților acestuia: aproximativ 36.000 puncte de vânzare din 26.000 de localități din Europa. Maximul de circulație a fost atins în mai 1943, cu 2.426.000 exemplare pentru un număr. Cei care studiază istoria revistei estimează că numărul total de exemplare s-a ridicat la 160.000.000. Ediția în limba
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
Bătălia de la Apele Galbene (în limbile ; ), 29 aprilie - 16 mai 1648), a fost prima mare bătălie a Răscoalei lui Hmelnițki. Numele bătăliei este dat de râul pe malurile căreia s-au dat luptele și de localitatea din apropiere . Luptele s-au desfășurat la aproximativ 36 km nord de Jovti Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
cuprinde toate subiectele referitoare la așezarea localității și modul în care a evoluat de-a lungul istoriei din perspectiva teritoriului. Astfel orașul Târgu Mureș este amplasat la intersecția a trei zone geografice: Câmpia Transilvaniei, Valea Mureșului și Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m față de
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30 °C). Temperaturile sunt cuprinse între următoarele valori extreme: -32,8 °C și +39 °C. "Pentru detalii, vezi: Mureș și Pocloș" Localitatea se întinde mai accentuat pe partea stângă al râului Mureș, care izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului și defileul Toplița - Deda ca să ajungă la Târgu Mureș. Râul a fost de-a lungul istoriei o sursă de energie. Din
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
din Austro-Ungaria, a alocat fonduri semnificative pentru construirea "Canalului de Turbină" și amplasarea unei turbine cu scopul de a crea energie electrică pentru orașul în dezvoltare. Tot atunci s-au pus bazele sistemului de alimentare cu apă și canalizare în localitate. În prezent, compania Aquaserv S.A. din Târgu Mureș este operatorul licențiat din regiune, fiind câștigătorul unor proiecte ale Uniunii Europene. Pocloșul (în ) devine din unirea pârâurilor din Sânișor și Corunca. Străbătând orașul ajunge la Canalul Turbinei, apoi în râul Mureș
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
râul Mureș. Denumirea română provine de la numele maghiar al pârâului, care este defapt un adjectiv și înseamnă "infectat". Termenul face conotație la fenomenele prezente și astăzi, când în verile cu temperaturi ridicate se simte un miros specific. Lângă Poklos în localitate se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele (în ) izvorând din Viile Dealului Mic și Budiul (în ) din Budiul Mic. Cultura apei din Târgu Mureș s-a manifestat prin înfințarea fântânelor publice care au devenit adevărate opere de artă. Fântâna
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
identică la Insula Margit din Budapesta. Municipiul Târgu Mureș este așezat pe terasele râului Mureș. Dintre toate acestea Platoul Cornești (în ) este cea mai înaltă cotă a orașului fiind situat la 488 m deasupra Mării Negre și la 197 m deasupra localității. Astfel teritoriul se caracterizează printr-un relief colinar fragmentat de văi largi și dealuri înalte. În mod tradițional geneza orașului istoric a avut loc pe terasele mai joase, apoi din motive agroalimentare au devenit cultivate pământuile din dealuri. În perioada
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
lui Hmelnițki dintre armata polonezo-lituaniană condusă de regele Ioan Cazimir pe de-o parte și forțele aliate ale cazacilor conduși de hetmanul Bogdan Hmelnițki și tătarii comandați de hanul İslâm al III-lea Ghiray. Bătălia a avut loc la Zboriv, localitate aflată în zilele noastre pe teritoriul Ucrainei (Regiunea Ternopil). După seria de înfrângeri suferite în vara anului 1648, liderii polonezi au hotărât să rupă armistițiul și, în primăvara anului 1649, au declanșat un atac în inima Ucrainei. Comandanții polonezi au
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
Județean Gorj de de Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica fostului premier liberal Gheorghe Tătărescu. Amplasarea pe noul teren s-a făcut respectând cât mai fidel dispunerea și orientarea fiecărui obiectiv, astfel încât ansamblul să reamintească pe cât posibil de vechea curte boierească din localitatea Poiana. Jumătate din terenul pe care este amplasat, precum și mai multe clădiri reprezentative, între care și Cula Cornoiu, în jurul căreia a luat ființă, au fost retrocedate moștenitorului fostului proprietar. Pe lângă culă, instanța de judecată l-a mai pus în posesie
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
și un turn este monument istoric, . Mercheașa, (în dialectul săsesc "Streitfert, Štret'tfert", în , în ), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent. Biserica evanghelică din Mercheașa a fost ridicată probabil în secolul
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
Grecia („planul Kallikratis”), același nume este purtat și de alte două diviziuni administrative imediat supraordonate comunei Avdira: „unitatea municipală” (δημοτική ενότητα / "dimotiki enotita") din care face parte și respectiv „municipalitatea” (δήμος / "dimos") al cărei centru istoric este. Numele actual al localității (și al unităților administrative omonime) reprezintă o reluare a denumirii antice a orașului grecesc Abdera (înființat în sec. VII î.Hr., pe coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada dominației otomane (sec. XVIII-XX) - era „Bulustra”. Spațial, localitatea modernă și orașul antic sunt despărțite de o distanță de aprox. 6 km. Temporal, însă, ele sunt separate de o perioadă de peste cincisprezece secole, în care denumirea antică nu a mai fost utilizată. După distrugerea cetății antice (sec. IV d.
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină (Abdera, genitiv: Abderei) și urmează pronunția „erasmică” a limbii grecești. În pronunție neogreacă, numele actual al localității este Avdira (accentuat pe silaba inițială). Aceasta este și transliterarea oficială folosită în Grecia și în sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv româna, continuă să utilizeze formele istorice ale numelui, încetățenite prin tradiție (a se vedea, de pildă, în
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv româna, continuă să utilizeze formele istorice ale numelui, încetățenite prin tradiție (a se vedea, de pildă, în franceză, „ Abdère”). Aceasta uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
a se vedea, de pildă, în franceză, „ Abdère”). Aceasta uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]