270,960 matches
-
numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului, localnicii au relatat că au descoperit acolo diverse relicve antice (refolosite ca materiale de construcții). Cel mai probabil, însă, e că noua așezare a fost construită de locuitorii sosiți din imprejurimi, pentru a lucra la
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
nutrit de populația locală greacă. Identificarea ruinelor din zona Capului Bulustra cu cetatea antică Abdera (propusă încă din 1887 de către istoricul austriac W. Regel și confirmată de primele cercetări arheologice) a alimentat și ea ideea continuității dintre vechiul oraș și localitatea modernă. Pe de altă parte, „Marea Idee” națională a statului grec aflat în plină expansiune teritorială, care întreținea speranța recuperării Constantinopolului și a orașelor grecești din Asia Mică, a suferit o gravă înfrângere în urma eșecurilor militare din 1921-1922. Nu numai
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
plasată și organizarea administrativ-teritorială din 1924 a regiunii Tracia, recent integrate. Prin decret prezidențial, președintele Republicii Elene a recunoscut constituirea a numeroase comunități, folosind denumirile lor date de locuitorii greci, dar și reluând adesea numele sub care au fost cunoscute localitățile antice grecești din zonă. Printre acestea din urmă s-a numărat și comuna Avdira (în grafia epocii: Αὔδηρα), care își revendica numele de la cetatea antică Abdera. Fostul sat Bulustra era singurul sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
centrale) face parte din „administrația descentralizată” Macedonia, cu sediul la Salonic. La recensământul din 2001, populația totală reală a actualei „municipalități” Avdira a fost de 18.573 locuitori, iar densitatea medie a populației a fost de 59 loc/km. Toate localitățile din componența „muncipalității” sunt localități de tip rural iar principala ocupație a locuitorilor este agricultura (un loc aparte îl deține cultivarea tutunului). Alături de greci, în regiune locuiesc și importante comunități turcești și bulgare. Întrucât statul grec nu recunoaște oficial existența
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
descentralizată” Macedonia, cu sediul la Salonic. La recensământul din 2001, populația totală reală a actualei „municipalități” Avdira a fost de 18.573 locuitori, iar densitatea medie a populației a fost de 59 loc/km. Toate localitățile din componența „muncipalității” sunt localități de tip rural iar principala ocupație a locuitorilor este agricultura (un loc aparte îl deține cultivarea tutunului). Alături de greci, în regiune locuiesc și importante comunități turcești și bulgare. Întrucât statul grec nu recunoaște oficial existența minorităților etnice, nu sunt publicate
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
recensământului din 2001, se prezenta după cum urmează: Principalul obiectiv turistic și cultural al comunei Avdira îl reprezintă complexul arheologic (parc și muzeu) al cetății antice Abdera, situat la 6 km distanță de satul modern. Dar și în centrul istoric al localității moderne se păstrează numeroase clădiri din sec. al XIX-lea, care ilustrează stilul arhitectonic tradițional din regiune: clădirea Antologia (Δόμος Αντιλογίας - actualmente Centrul cultural al comunei), fosta școală primară (Διδακτήριο - actualmente Muzeul Etnografic), Biserica Sfânta Paraschiva, conacul Pamoutsoglou, mahalaua Șacal
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Ortodoxe Române, care a refuzat restituirea lor până în prezent. În prezent comunitatea greco-catolică din oraș deține în totalitate patru biserici. Documentele istorice atestă faptul că primele familii de religie evreiască au fost mutate în anul 1689 în vecinătatea orașului, în localitățile Nazna și Sâncraiu de Mureș, de principele Transilvaniei, Mihály Apafi I. Pătrunderea lor în număr mai mare în Târgu Mureș a fost posibilă numai la începutul secolului al XIX-lea, deoarece până atunci conducerea orașului a fost intolerantă cu ei
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
cult, denumit Biserica de lemn, atestă prezența comunității românești. De această biserică se leagă un episod din viața poetului Mihai Eminescu, care a poposit o noapte în clopotnița bisericii în drum spre Blaj. Construirea celei mai mari biserici ortodoxe din localitate a avut loc în perioada interbelică, după schimbarea imperiului, între anii 1925-1934. Visul protopopului Ștefan Rusu a fost ridicarea unui edificiu religios reprezentativ, Biserica Înălțarea Domnului peste puterea și posibilitățile economice ale ortodocșilor. Chiar dacă condițiile politice ale momentului permiteau ridicarea
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
57532 maghiari, 202 germani, 3110 țigani, 7110 necunoscută. În municipiul Târgu Mureș trăiește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, care datează încă din Evul Mediu. Cronica Săsească din Brașov, care a fost tipărită în anii 1847-1848 spune că localitatea a fost fondată în 1004, în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important și puternic din Ținutul Secuiesc, fapt demonstrat de fenomenul că Târgu Mureșul
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
odată reîntors în țară a ocupat postul de profesor de logică, metafizică și drept natural la gimnaziul din Blaj. În această perioadă (1780-1785) făcuse două vizite la Târgu Mureș, prilejuite de ținerea unor cursuri pentru populația de origine română din localitate. La fel ca în secolul al XVIII-lea, și în secolul al XIX-lea țelul reprezentanții românilor din Transilvania a fost emanciparea spirituală, culturală și politică a comunității. În acest context a dorit Avram Iancu să urmeze cariera de avocat
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
cariera de avocat și din acest motiv venise la Târgu Mureș pentru a-și îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era și el cancelarist la Tabla Regească, Avram Iancu a devenit lider al tinerilor intelectuali români din localitate, animați de sentimente profund naționale și dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice și sociale ale românilor din Transilvania. În acești ani el a locuit într-o casă din vecinetatea Cetății Medievale, în strada numită "Klastrom". Paralel însă
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
și a instituțiilor de stat deconcentrate cu scopul de a comunica oral sau scris, totodată toate inscripțiile publice de aici trebuie să fie bilingve, iar informațiile de interes public se publică și în limba maghiară. Bilingvismul în sectorul privat din localitate este un fenomen des apărut și acceptat, chiar dacă acest fenomen a fost unul dintre catalizatoarele conflictului interetnic de la Târgu Mureș. În 16 martie 1990 în jurul fostei farmacie nr. 28 din strada Înfrățirii se aduna mulțimea ca să-și manifeste dezacordul față de
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Aceste dansuri se terminau prin construirea unor figuri din ființe umane care în timp au căpătat amploare și măreție independizându-se de dans devenind un ritual de sine-stătător. În secolul XV deja se practica "moisiganga", străbunul dansului Muixeranga din actualitate, în localitatea valenciană Algemesí care este un îmbinare de dansuri și turnuri umane. Catalanii preluând ideea, au ignorat dansul din aceste obiceiuri tradiționale concentrându-se doar pe realizarea unor turnuri din ce în ce mai înalte și originale. Prima atestare documentară a unui "castell de sis
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
nevoie de mult antrenament pentru a realiza turnuri umane înalte. Cetele au spații închise unde se întâlnesc pentru a se pregăti. Se cunosc doar trei accidente care s-au soldat cu moartea în rândul castellerilor, primul în secolul XIX în localitatea La Maso, apoi în Torredembarra în 1983 și ultimul în Mataró în 2006 ceea ce a dus la obligativitatea purtării căștilor de către copii care participau la ridicarea castelelor. Procentajul castellerilor care nu au căzut niciodată a fost de 92,81% în
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
folosite de castellerii din Mallorca. Copii din cete sunt obligați să poarte cască. De asemenea nu poartă ceas, ochelari sau alte accesorii ce ar putea zgâria sau lovi pe ceilalți membrii ai cetei. În Catalonia există tradiția ca în unele localități în anumite zile cu ocazia anumitor sărbători să se realizeze castele de către una sau mai multe cete. În unele orașe aceste zile în care se înalță turnurile umane se numesc "diada". Cele mai renumite diade sunt: Propunerea acestei tradiții pentru
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
întinde pe o suprafață de 11.500 hectare, aflându-se se află în partea sudică a Munților Sabasei (diviziunea centrală a Munților Stânișoarei) și cea nordică a județului Neamț. Zona se află la nord de porțiunea din DN15B, ce leagă localitățile Vânători-Neamț și Pipirig . Rezervația reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii faunistice rare, în principal: zimbrul ("Bison bonasus"). Se mai întâlensc ursul brun ("Ursus arctos"), cerbul ("Cervus elaphus") sau căprioara ("Capreolus capreolus"). În ianuarie 2013 în grădina zoolgică
Rezervația de Zimbri - Neamț () [Corola-website/Science/327392_a_328721]
-
se află în localitatea sa natală, satul Hobița, din comuna Peștișani, județul Gorj. Este clasificată ca monument istoric, cu , sub denumirea de "Casa-Muzeu "Constantin Brâncuși"". Din pridvor se intră în cele trei încăperi ale casei: odaia de dormit, cunia și celarul. Cunia e bucătăria
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
gol ce-i aparținuse sculptorului. În anexa la autorizația nr 333 din 14 mai, emisă de Consiliul Popular Județean Gorj prin Secția Sistematizare Arhitectură și Control, prin care se dispunea „executarea lucrărilor de amenajare a casei memoriale Constantin Brîncuși” din localitatea Hobița, era inserat memoriul justificativ cu următorul conținut: După Revoluția din 1989, în anul 2002, sculptorul Florin Codre a vrut să cumpere casa "adevărată", pe care a vrut să o strămute la București, unde să o restaureze, însă a fost
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un document care amintește și de biserica din localitate cu hramul Sfânta Maria ("ecclesia sanctae Mariae de Wert"). Biserica evanghelică cu hramul Sfintei Maria a fost construită în stil romanic în secolul al XIII-lea. Turnul de apărare, care adăpostește și clopotnița, a fost ridicat în anul 1438, el
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
nu mai avea geamuri, locul lor fiind luat de panouri din scânduri care protejau edificiul de hoți și de furtuni. Un fapt remarcabil este existența unei rețele de tuneluri care pornesc de sub altar și duc spre 30 de case din localitate. Aspectul actual al bisericii este datorat lucrărilor de refacere a edificiului din anul 1853, moment în care toată partea de sud și est a ei a fost modificată structural. Casa parohială aflată lângă biserică păstrează elemente arhitectonice ce pot fi
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
(ZMBM) este situată în nord-vestul României și este formată din municipiul Baia Mare (reședința județului ) și localitățile limitrofe acestuia, aflate la o distanță de până 35 km față de acesta. Arealul ZMBM include un teritoriu având o suprafață de (22 % din suprafața județului Maramureș), pe care se regăsesc formele de relief specifice județului (zonă montană a Munților Gutâi
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
județului (zonă montană a Munților Gutâi, zona depresionară și colinară Baia Mare), rețeaua hidrografică fiind formată din râul Someș și afluenții acestuia (râul Lăpuș, râul Săsar). Zona metropolitană Baia Mare funcționează sub forma unei asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI), formată din 19 localități, rolul de centru polarizator revenind municipiului Baia Mare. Populația zonei metropolitane depășește 245.171 locuitori, din care majoritatea sunt băimăreni. Baia Mare, prin diversitatea activităților economice și culturale, influențează comunitățile din imediata apropiere a orașului. De asemenea, din punct de vedere al
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
centru polarizator revenind municipiului Baia Mare. Populația zonei metropolitane depășește 245.171 locuitori, din care majoritatea sunt băimăreni. Baia Mare, prin diversitatea activităților economice și culturale, influențează comunitățile din imediata apropiere a orașului. De asemenea, din punct de vedere al dezvoltării economice, localitățile limitrofe oferă în principal teren și forță de muncă pentru întreprinzătorii care doresc să-și dezvolte afacerile sau să realizeze noi investiții. Scopul constituirii zonei metropolitane este acela de a sprijini dezvoltarea orașului și a localităților învecinate pe baza unei
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
vedere al dezvoltării economice, localitățile limitrofe oferă în principal teren și forță de muncă pentru întreprinzătorii care doresc să-și dezvolte afacerile sau să realizeze noi investiții. Scopul constituirii zonei metropolitane este acela de a sprijini dezvoltarea orașului și a localităților învecinate pe baza unei viziuni comune, care să avantajeze locuitorii întregii zone. Obiectivele urmărite la nivelul zonei metropolitane sunt: a fost constituită în 2 aprilie 2012 de către cele 18 localități membre prin modificarea și actualizarea actelor statutare ale Asociației de
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]