27,712 matches
-
la ziarul Neuer Weg. Totodată a urmat liceul la seral și a luat bacalaureatul. El a fost membru P.M.R., iar din 1965 membru P.C.R. Din 1952 a fost căsătorit cu Hedi Hauser. Între anii 1960-1985 a lucrat ca redactor șef adjunct la revista Neue Literatur, iar începând din 1985 a devenit redactor șef al revistei, funcție deținută până la moartea sa. Aici i-au apărut primele texte de proză scurtă. Pe 3 iulie 1968 la București a avut loc la Comitetul Central
Arnold Hauser () [Corola-website/Science/310771_a_312100]
-
Național Țărănesc. În anul 1937 este ales din nou ca deputat de Baia. Era în acest timp și președinte al organizatiei PNȚ pentru județul Baia, precum și membru al delegației permanente a partidului. În 1940 este, împreună cu Virgil Solomon, secretar general adjunct al PNȚ, secretar General fiind Ghiță Popp. Este membru, în 1944, al comitetului de acțiune pentru răsturnarea regimului Antonescu, ca delegat, împreună cu Ghiță Popp, al PNȚ. În casa lui, din cartierul Vatra Luminoasă, se semnează, la 19 iunie 1944, pactul
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
1971 ca șef de promoție. Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, s-a mutat după doi ani la București, în noiembrie 1973, la Teatrul Giulești, actualmente Teatrul Odeon. Între anii 1991 și 1994 a funcționat ca director adjunct artistic al acestui teatru. Începând cu 1996 și până în prezent lucrează la "Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București" (cunoscută și sub acronimul UNATC) ca profesor universitar. A fost rector al UNATC din ianuarie 2000 până în 2008. În paralel
Florin Zamfirescu () [Corola-website/Science/308910_a_310239]
-
Schwarzwald) a fost un patolog și bacteriolog german, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1939. s-a născut în Lagow, Brandenburg. Până la vârsta de 14 ani a urmat școala din Sommerfeld, unde tatăl său era director adjunct. După ce a urmat și școala din Silesia, a intrat la "Universitatea din Kiel", unde a început studiul medicinei. În primul război mondial, în 1914, a fost rănit pe front și a fost trimis la serviciile sanitare, unde a lucrat în
Gerhard Domagk () [Corola-website/Science/308950_a_310279]
-
a acordat un pașaport românesc pentru a putea pleca în Palestina. Între anii 1948-1950, a fost ofițer cultural și de imigrație la Consulatul Israelian din Budapesta. A fost apoi director de școli elementare și de licee în Israel, precum și director adjunct pentru educație și cultură în cadrul administrației orașului Netanya. În anul 1957 s-a mutat în SUA, devenind profesor emerit al Yeshiva University din New York. A predat până în anul 1975 studii iudaice la Teachers Institute, Bernard Revel Graduate School of Jewish
Moshe Carmilly-Weinberger () [Corola-website/Science/309917_a_311246]
-
Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 și cel al Revoluției din decembrie 1989. În 21 aprilie 2006, a fost numit în funcția de procuror militar șef adjunct al Secției Parchetelor Militare, din cadrul Parchetului General. El a fost propus de ministrul Justiției de atunci, Monica Macovei, primind apoi aviz favorabil de la Consiliul Superior al Magistraturii, cu unanimitate de voturi. Până în octombrie 2007 a deținut și interimatul șefiei Parchetelor
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
secției. Ea l-a acuzat de nefinalizarea nici după 18 ani a dosarelor revoluției și mineriadelor. Prin decrete semnate de Președintele Traian Băsescu, în 20 martie 2009 generalul maior magistrat Dan Voinea a fost revocat din funcția de procuror șef adjunct al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, iar în 1 aprilie a fost pensionat. La data de 27 noiembrie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) respins cererea lui Voinea de reîncadrare în funcția de
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
Decembrie", din care au apărut 5 numere (august-decembrie 2001) dar care și-a încetat activitatea din lipsă de fonduri. Director al ziarului era George Călin, iar colectivul de redacție cuprindea pe Dan Cristian Ionescu (redactor șef), Sorin Soare (redactor șef adjunct), Ștefan Boran (secretar general de redacție). Ziarul a fost folosit și pentru a ataca vechea conducere a asociației, "tandemul" foștilor deputați Adrian Dumitrescu - Constantin Aferăriței, dar si abuzurile guvernului Nastase. În 2006, reprezentanții asociației au cerut redeschiderea dosarelor privind revoluția
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
decesul interpretei. Ulterior a fost deschisă o anchetă pentru a determina cauza decesului, însă primele rezultate nu au fost concludente, iar o analiză toxicologică a fost cerută. Conform rapoartelor finale, cauza decesului a fost consumul excesiv de alcool; Suzanne Greenaway, asistentul adjunct al medicului legist a declarat: „A consumat foarte mult alcool, concentrația era de 416mg la 100 ml de sânge, și consecința acestui consum mare de alcool a fost moartea ei rapidă și neașteptată”. În ziua decesului casa de discuri Universal
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
La scurt timp după aceea, Kimble evadează din arest și se luptă să-și dovededească nevinovăția și să-i aducă în fața justiției pe cei care erau responsabili în timp ce este urmărit necruțător de către o echipă de șerifi federali, condusa de șeriful adjunct Samuel Gerard (Jones). Filmul a beneficiat de un succes comercial și critic, cu încasări la casele de bilete de la nivel mondial de 368.875.760 de dolari față de lun buget de 44 de milioane de dolari. El a fost nominalizat
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
aprovizionare (1990-1991), economist la Serviciul aprovizionare (1991-1992), șef serviciu buget, analize economice (1992-1994), director economic (1994-1997) și director general (1997-1999). Intrat în politică ca membru al PNL, Eugen Nicolăescu este desemnat de acest partid să ocupe funcțiile de secretar general adjunct la Ministerul Finanțelor Publice (1999-2000) și președinte interimar al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM) (1-7 iulie 2000), demisionând din ultima funcție. În mai 2008, procurorii Direcției Naționale Anticorupție au început urmărirea penală împotriva lui Eugen Nicolăescu și a deputatului
Eugen Nicolăescu () [Corola-website/Science/304945_a_306274]
-
Moscova, este numit că locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții. În perioada 26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965, generalul a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului forțelor armate. El deține recordul de a fi generalul cu cea mai lungă perioadă în această funcție. De asemenea, este singurul general care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în Campania din Est, Campania din
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
Eduard Mezincescu, Constanța Crăciun, Nicolae Moraru, Traian Șelmaru, Mihai Beniuc, Ion Roșianu, Pompiliu Macovei. Ion Iliescu, a fost șeful Secției învățământ-știință în ultima perioadă a vieții lui Dej și la începutul perioadei Ceaușescu; Sorin Toma, redactorul șef de la „Scânteia”, și adjuncții săi Silviu Brucan, Nestor Ignat, N. Corbu, apoi alți redactori-șefi: Dumitru Popescu, Teodor Marinescu, Alexandru Ionescu, Constantin Mitea, Nicolae Dragoș. Alți ziariști de vârf ai Scânteii, deci zeloși propagandiști ai partidului, au fost: Ion Cumpănașu, Dumitru Tinu, Anghel Paraschiv (primul
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
de eliminare din armată a generalilor școliți în URSS. Până la căderea regimului comunist, el va îndeplini funcții importante în ministere civile: adjunct al ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și director general al Centralei Canalului Dunăre - Marea Neagră (iunie 1980 - decembrie 1984) și adjunct al ministrului aprovizionării tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe (decembrie 1984 - 28 decembrie 1989). Trecut în rezervă de către Nicolae Ceaușescu cu gradul de general-colonel (Dosarul agentilor GRU in Romania "Corbii"), Vasile Ionel a fost rechemat în cadrele active ale armatei
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
de Radio Moscova, avându-i colaboratori și pe Petre Borilă și Valter Roman. La cererea Anei Pauker, Leonte Răutu se întoarce în România în anul 1945, unde va accede în vârful propagandistic al Partidului Comunist Român. Astfel, el va deveni adjunct al lui Chișinevschi și va lucra în echipa editorială a "Ziarului Scânteia". Articolele sale sunt caracterizate de o ironie acidă și folosindu-se de invective vehemente critică puternic pe membrii Partidului Național Țărănesc precum și ziarul lor de partid "Dreptatea". În
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
teologic. Claselor de liceu li se adaugă 12 clase de gimnaziu și 17 de ciclu primar. În total, în liceu, învață 49 de clase, având 1390 de elevi. Director al liceului este, din iulie 2012, prof. Ionuț Cristescu, iar director adjunct, prof. dr. Elena Jebelean.
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
pentru Muncă, Comitetul pentru Afaceri Intern și al Comitetului pentru Justiție, Constituție și Legi. În perioada 1951-1955, a condus în calitate de președinte Subcomitetul pentru Legea Asigurărilor Naționale. Reuven Sheri a deținut în perioada 2 aprilie - 8 octombrie 1951 funcția de ministru adjunct al transporturilor, în guvernul condus de către David Ben Gurion. Între anii 1957-1968, a fost însărcinat cu relațiile cu sindicatele în cadrul Ministerului Muncii. Reuven Sheri a decedat la data de 6 iulie 1989 în Israel. În prezent, o stradă din Ierusalim
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
angajat ca secretară în cadrul Ministerului de Externe al statului Israel, pentru a-și plăti taxele universitare. Este vorbitoare a șase limbi străine, în afară de ebraică (engleză, franceză, germană, portugheză, italiană și română). În cadrul Ministerului de Externe, a îndeplinit funcțiile de director adjunct al Departamentului de Informare și Comunicații, director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
a șase limbi străine, în afară de ebraică (engleză, franceză, germană, portugheză, italiană și română). În cadrul Ministerului de Externe, a îndeplinit funcțiile de director adjunct al Departamentului de Informare și Comunicații, director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
1992-1996). În această ultimă funcție a avut rang de ambasador și s-a ocupat în mod special de dezvoltarea relațiilor cu liderii politici din statele New York, New Jersey și Maryland. După ce a revenit în Israel, a fost numită director general adjunct pentru problemele Europei Occidentale, cel de-al treilea post ca importanță în Ministerul de Externe din Israel. A publicat articole de politică externă în prestigioasele reviste "Le Monde" (Franța), "New York Times" și "New York Post". În anul 1999, este aleasă ca
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
asemenea a fost comandant al Școlii de ofițeri ai Armatei Israelului. Zorea a părăsit Armata în anul 1953 și s-a întors la kibuțul lui ca să fie agricultor. Este rechemat în cadrul Armatei în anul 1956. A deținut funcțiile de comandant adjunct și apoi de comandant al Corpului de tancuri al statului Israel, comandant al Serviciului de Informații al Armatei și după scandalul "Noaptea Rațelor" (anunțarea de atacuri externe la adresa statului Israel, fără a preveni populația civilă că e vorba de o
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
Economic și al Comitetului Financiar. O parte semnificativă a carierei sale parlamentare și-a dedicat-o luptei pentru drepturile colonilor evrei din Gush Katif (unde locuia el-însuși) și pentru întărirea coaliției de dreapta din Knesset. A deținut funcția de ministru adjunct al educației, culturii și sportului în guvernul condus de Ariel Sharon (5 martie 2003 - 6 iunie 2004), până ce Partidul Uniunea Națională a părăsit coaliția guvernamentală la 6 iunie 2004 înainte de votarea planului de decolonizare a teritoriilor palestiniene. Zvi Hendel a
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
de Stat. La data de 7 februarie 1994, deputații Partidului Tzomet Alex Goldfarb, Gonen Segev și Esther Salmovitz s-au desprins din Tzomet și au format facțiunea parlamentară Yi'ud. La 2 ianuarie 1995, Goldfarb a fost numit ca ministru adjunct al locuințelor și construcțiilor, după ce facțiunea Yi'ud s-a alăturat guvernului condus de către Itzhak Rabin. Acest lucru îi era necesar lui Rabin, pentru a dispune de majoritate parlamentară în scopul ratificării Acordului palestiniano-israelian de la Oslo. În noiembrie 1995, împreună cu
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
a făcut cunoștință cu un număr de politicieni, între care profesorul Moshe Arens, care l-au introdus în milieu-ul politic. Devenit ambasador al Israelului la Washington, la recomandarea lui Arens, Netanyahu a devenit colaborator apropiat al acestuia ca șef adjunct al misiunii diplomatice, în anii 1982 - 1984. Între anii 1984 - 1988 a îndeplinit funcția de ambasador al Israelului la ONU și s-a distins prin expunerile sale elocvente în fața mijloacelor de media din lume. În preajma alegerilor parlamentare din 1988 Netanyahu
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]