27,648 matches
-
executat cu peste 3.000 de tunuri și mortiere, a folosit cam o jumate din rezervele de proiectile aprovizionate pentru întreaga operație. Obiectivul atacului de artilerie era dezorganizarea și întârzierea atacului german. În flnacul de nord, artileria sovietică a bombardat amplasamentele artileriei germane, reușind să distrugă 50 dintre cele 100 de baterii pe care le-a vizat. Ca urmare, artileria germană a avut o contribuție mult diminuată în prima zi a atacului. Unitățile germane au atact șovăielnic în ziua de 5
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
că practic nu a pierdut multe piese de artileri, soldații Armatei Roșii nu au căzut prizonieri, iar atunci când au fost nevoiți să se retragă, ei nu au făcut-o decât după ce au primit ordinul să se deplaseze pe un nou amplasament, întreaga manevră executându-se în ordine. În ceea ce privește pierderile germanilor, un bun exemplu este Diviazia "Großdeutschland", care a început lupta cu 118 tancuri, pentru ca pe 10 iulie, după cinci zile de luptă, Divizia să mai aibă în stare de funcționare trei
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
înființată în anul 1890 la sugestia regelui Carol I, cu scopul de a repopula râurile de munte. Inițial au fost construite 15 bazine din pământ, toate aparținând familiei Antonovici. În perioada 1954-1955 s-a reconstruit păstrăvăria, în aval de vechiul amplasament. Între 1979-1981 s-au realizat unele modernizări, numărul bazinelor ajungând în prezent la 38, toate din ciment. Aici se cresc puieți de păstrăv "fântânel", "curcubeu" și "indigen". Aceste soiuri de păstrăv au devenit o delicatesă cu ajutorul silvicultorului Otto Zaluțschi, locuitor
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
atunci văile și dealurile. Deși mosenii zorlesteni au stăpânit o moșie de pește 3000 hectare, ei și-au așezat satul în Valea Zorlestii, vale îngustă, intortochiata, împădurita, greu accesibilă. Oamenii locului spun că și satul Birca a avut un alt amplasament și anume în vâlceaua de pește deal, cam la 1000 de metri de actualul amplasament, spre est, mai aproape de Turia. La capătul nordic al comunei, a apărut după 1900 un sat nou care, favorizat de teren plat la șosea, s-
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
ei și-au așezat satul în Valea Zorlestii, vale îngustă, intortochiata, împădurita, greu accesibilă. Oamenii locului spun că și satul Birca a avut un alt amplasament și anume în vâlceaua de pește deal, cam la 1000 de metri de actualul amplasament, spre est, mai aproape de Turia. La capătul nordic al comunei, a apărut după 1900 un sat nou care, favorizat de teren plat la șosea, s-a mărit repede, unindu-se cu satul vecin, Valea Mare. Satul Valea Mare, menționat în
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
de la Bălțați și pe cel care venea de la Bălțeni. După ce străbătea pădurea Braniște, cobora dealul spre valea Darjovului, traversa valea, urcă dealul spre vest, cobora Obrejia și pește câmp, ajungea în partea nord-estică a orașului Slatina. Topograful care a conceput amplasamentul a căutat să sistematizeze, să comanseze, să respecte principiul simetriei. Satul are o șosea principala, pe direcția est-vest, intersectata de ulițe pe direcția nord-sud. Pentru cei de pe deal apă este o problemă și șoseaua pe care o rup mereu puhoaiele
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
împărțite în: Tipul digurilor determină condițiile cărora digurile trebuie să la poată face față și implicit, caracteristicile lor constructive. Corpul digurilor este în general realizat din pământ, care de cele mai multe ori se ia din gropi de împrumut situate în apropierea amplasamentului digului, pentru a evita transportul materialului de distanțe mari, ceea ce ar scumpi costul lucrării. Materialul din care este executat digul trebuie totuși să respecte anumite condiții tehnice. În primul rând, în corpul unui dig nu trebuie incorporat material de natură
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
1994, la intersecția Pieței Unirii cu Bulevardul Eroilor, cu ocazia comemorării centenarului procesului intentat în mai 1894 memorandiștilor, care au avut puterea de a se ridica contra măsurilor de deznaționalizare a românilor, luate de guvernul austro-ungar. Între 1973-1994 pe acest amplasament s-a aflat statuia Lupa Capitolina, care a fost mutată în alt loc. Monumentul Memorandiștilor, inaugurat la 9 iunie 1994, are o înălțime de 18,8 metri și este realizat de sculptorul Eugen Paul. Monumentul are inscripționat un citat de
Monumentul Memorandiștilor din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/302614_a_303943]
-
de Cluj-Gherla. Biserica se găsește pe actualul Bulevard al Eroilor, la nr. 10. Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de ordinul romano-catolic al Fraților Minori Conventuali (așa numiții „minoriți”, cea mai veche ramură a franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” și pe alte terenuri învecinate obținute prin schimb, meșter și totodată proiectant fiind Francisc Kirtner. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Din cauza unei erori de construcție
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
era programată pentru mai 2005, însă anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005. Muzeul Luvru a permis utilizarea locațiilor sale pentru filmări, în timp ce Abația Westminster a refuzat să permită accesul camerelor de filmat pe amplasamentul său. Catedrala Lincoln a înlocuit Abația Westminster, primind 100.000 de lire sterline pentru drepturile de filmare. Filmările în Catedrala Lincoln au început în august 2005. În aceași perioadă au început și filmările în Temple Church din Londra. Hans Zimmer
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”. a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul "... căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc "la marginea orașului"?" În 1886 a început
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
pascuani au folosit palmieri la transportul statuilor, se ridică întrebarea de ce locuitorii insulei au sculptat cele mai mari statui spre sfârșitul secolului XVII, atunci când palmierii aproape că dispăruseră? Cum aveau de gand să le transporte de pe locul de execuție până la amplasamentul final al acestora? Tradițiile pascuane se referă, în sens metaforic, la o putere spirituală denumită "mâna" și cu ajutorul căreia statuile putea fi făcute să „meargă” din cariera spre locuri dinainte alese. Având în vedere latitudinea insulei, efectele climatice ale Micii
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
sfert dintre aceste statui au fost instalate la locurile lor în vreme ce aproape jumătate dintre ele zac în cariera de la Râno Raraku. Restul de aproximativ un sfert se află risipite prin toată insula, probabil abandonate în drumul lor spre locul de amplasament. Cel mai mare moai urcat pe platforma să este „Pâro” și cântărește 82 de tone și are 9,8 metri înălțime. Mai există câteva statui similare că dimensiuni și greutate pe coastele sudice și nordice ale insulei. Încă nu este
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
În clădirea Palatului Cercului Militar Național funcționează și Biblioteca Militară Națională. Pe zidul exterior al scărilor ce urcă spre terasa din fața Palatului Cercului Militar Național a fost montată o placă comemorativă spre amintirea fostei Mănăstiri Sărindar, pe al cărei fost amplasament se ridică în prezent . Textul acestui act comemorativ este următorul: ACT DE COMEMORARE Acesta este locul unde s-a aflat altarul sfintei mănăstiri „Sărindar", cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", zidită la anul 1652, prin grija voievodului Matei Basarab, cum însuși
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
globul ocular din orbită până când pleoapele nu se mai pot închide complet și, datorită uscării corneei, aceasta devenind opacă, în cazurile grave putând să apară orbirea). Experimentele pe șobolani au pus în evidență incidența asupra fertilității sexului feminin. Dintre numeroasele amplasamente unde există minerale cu conținut de iod, doar două sunt exploatate ca sursă de iod: un mineral din Chile (caliche) și câmpurile petroliere din Japonia și Statele Unite. În caliche se găsește azotat de sodiu, care este principalul produs în activitățile
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
mult decât oricare alt faraon egiptean. Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein. În timpul domniei sale a condus câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual amplasament al Israelului, Libanului și Siriei. În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor. În
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Noua reședință se afla într-o zonă foarte bogată. Pământurile roditoare și apele saturate de pește asigurând aprovizionarea cu hrană a rezidenților. Populația orașului a fost compusă, atât din egipteni, cât și din emigranți din Libia, Nubia, Canaan și Amurru. Amplasamentul reședinței la granița de est, a avut și rol militar, deoarece această zonă era expusă în continuu pericolului invaziilor din Asia Mică. Iar politic, această mutare, a redus considerabil puterea, în ascensiune, a clerului din Teba. Istoria orașului Pi-Ramses, a
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Mare (306-337) fiind numit și “Arcus Constantini.” De la acest arc Cloaca Maxima trece sub Forum Boarium pentru a se vărsa în Tibru. Tot în aceeași zonă a Romei, la intrarea în biserica Santa Maria in Cosmedin, în apropiere de vechiul amplasament al Forumului Boarium se află în prezent monumentul numit “Bocca della Verita”. Monumentul, care reprezintă imaginea zeului Oceanus, este în prezent un punct de atracție turistică. Se afirmă că gura statuii se închide și taie mâna oricăruia spune o minciună
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
10 km lungime, distanțele dintre aliniamente și dintre tunurile de pe fiecare aliniament fiind de 1 km. Se acoperea astfel o suprafață de 4.000 ha. Firma constructoare făceau și recomandări asupra modului de selecționare a tipurilor de tun în diferite amplasamente. Succesul acestor operații a fost atât de mare încât în 1899, numai în Italia, se instalaseră 2000 de astfel de tunuri. Sistemele antigrindină constau, de obicei, din rețele de tunuri antigrindină, operate de voluntari. Operațiile erau susținute de guvernele din
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
aerului, modificând astfel comportarea fizică a norului. Organizația Meteorologică Mondială consideră că asemenea teorii sunt o pură fantezie. Sistemul este activat la intervale scurte de ordinul a 4-7 secunde pe toată perioada din momentul în care furtune se apropie de amplasamentul tunului până în momentul în care a trecut de zona protejată. Drept rezultat, precipitațiile care ar fi căzut sub formă de grindină cad sub formă de ploaie sau lapoviță. Este esențial ca mașina să fie activată în perioada de apropiere a
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
mai bună ținând seama de descărcările electrice din atmosferă care adeseori însoțesc furtunile care produc grindina. Suprafața protejată de o mașină izolată este un cerc cu o rază de aproximativ 500 m, eficiența protecției scăzând pe pe măsură ce crește depărtarea de amplasamentul instalației. Pentru a proteja zonele învecinate împotriva zgomotului, instalațiile sunt înconjurate cu baloturi de paie. Zgomotul funcționării tunurilor nu derajează clădirile cele mai apropiate, care se află la o distanță de 400 m. Există sisteme controlate prin sisteme radar, care
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
o lățime de circa 100 m. Roca de bază este formată din gresie cu intercalații de șisturi marnoase și argiloase. Roca de bază este traversată de mai multe falii și un sistem complex de fisuri. Din cauza condițiilor geomorfologice dificile ale amplasamentului, a fost adoptată varianta unui baraj de beton în arc cu dublă curbură cu rost perimetral. Această soluție a implicat realizarea unui soclu de fundație prelungit pe malul stâng cu o aripă parabolică. Acest soclu permite o simetrizare a secțiunii
Barajul Paltinu () [Corola-website/Science/303702_a_305031]
-
totuși fundațiile, o parte din pardoseală și unele fragmente din coloane, din antablament și din frontoane, ceea ce a ajutat mult la reconstituirea lui. Lucrările arheologice au început la Olympia la începutul secolului al XIX-lea, descoperind - printre altele - în 1829 amplasamentul templului. În perioada 1875-1881, o misiune arheologică germană sub conducerea istoricului Ernest Curtius, a descoperit un mare număr de edificii și ansambluri, precum și un număr impresionant de obiecte, monede, inscripții, obiecte de ceramică. Cu această ocazie, s-au descoperit și
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
al guvernului francez, care ar fi executat-o pentru a fi utilizată la podul peste Dunăre de la Cernavodă. Alte variante consideră că grinzile metalice fuseseră realizate pentru un pod peste Dunăre din Austro-Ungaria, unele surse indicând Viena sau Budapesta ca amplasament. În sfârșit, există variante care susțin că grinzile podului, care fuseseră executate pentru o destinație neprecizată, au eșuat în Senegal dintr-o "monumentală" eroare administrativă, iar autoritățile locale au profitat de accident pentru a construi un pod local. Atât informațiile
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]