30,218 matches
-
comisie guvernamentală condusă de Viorel Oancea a propus în 1990 trimiterea în judecată a generalului Mihai Chițac, pe atunci ministru de interne, pentru participare la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a realizat în 1997. În 1999 Mihai Chițac a fost condamnat la 15 ani închisoare și degradare militară de către Curtea Supremă, condamnare menținută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare . În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
1999 Mihai Chițac a fost condamnat la 15 ani închisoare și degradare militară de către Curtea Supremă, condamnare menținută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare . În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată cu recurs. La data de 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul generalilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac, menținând sentința de 15 ani de închisoare și degradare militară în procesul
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
a decurs fără încălcarea drepturilor acestora.. Ulterior, în 24 martie 2015 CEDO a hotărât că nici sub aspectul duratei procedurii nu se poate reține că s-ar fi săvârșit vreun abuz față de Mihai Chițac și Victor Stănculescu. Deși anterior CEDO condamnase statul român la despăgubiri pentru victime ale revoluției anume pentru durata prea mare a procedurii din cazul Chițac-Stănculescu, în cazul celor doi inculpați CEDO a argumentat că durata procedurii nu se poate socoti decât de la punerea lor oficială sub acuzare
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
teme să-și piardă influență în acest colț al Șerbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare. În martie 2008 părintele a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor, înaltă distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
viceprim-ministru al Guvernului (1982-1986), ministru al afacerilor externe (1986-1989), președinte al Comitetului de Stat al Planificării (1989). Membru al CC al PCR, membru supleant și ulterior membru al CPEX al PCR. După evenimentele din 1989, a fost arestat, judecat și condamnat la închisoare în cadrul procesului foștilor membri ai CPEx al PCR. În aprilie 1992 s-a sinucis. Ioan Totu a fost căsătorit cu Maria Totu și a fost profesor universitar în cadrul Universității București. Este considerat ca fiind un promotor al trecerii
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
la Târgoviște, după un simulacru de proces, la 25 decembrie 1989. Aversiunea noii puteri și în special a lui Ion Iliescu față de Ioan Totu a fost și rămâne de notorietate. De altfel, Ioan Totu a plătit scump pentru asta, fiind condamnat, în primă instanță la cea mai grea pedeapsă: 5 ani și 6 luni închisoare. Instanță de apel anulează, însă, decizia primei instanțe și achita - cu sentința definitivă - întregul lot al foștilor demnitari comuniști. În disperare de cauză, gruparea lui Iliescu
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
facă eforturi și să-și aline durerile cu amintirile zecilor de ani petrecuți împreună, în armonie și cu demnitate, cu speranța că poate reunirea noastră va fi cât mai curând.” Urmare a acestui recurs în anulare, Ioan Totu va fi condamnat, din nou, la cea mai grea pedeapsă, 15 ani și 6 luni închisoare. Moare în împrejurări misterioase, la câteva zile de la această sentința, la 21 aprilie 1992, versiunea oficialităților fiind că s-a sinucis. În volumul V al memoriilor sale
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
Robbins în rolul lui Andy Dufresne și Morgan Freeman că Ellis Boyd "Red" Redding. La imdb.com filmul are cotația de 9.2/10 iar în Top 250: #1. "" este povestea vieții lui Andy Dufresne aflat în închisoare după ce este condamnat pe nedrept pentru uciderea soției sale și amantului acesteia. Evenimentele din "Închisoarea îngerilor" sunt povestite de Ellis Boyd "Red" Redding (Morgan Freeman), începând din anul 1946 până în 1967. În anul 1946, Andy Dufresne (Tim Robbins), un bancher de succes dar
Închisoarea îngerilor () [Corola-website/Science/308472_a_309801]
-
uciderea soției sale și amantului acesteia. Evenimentele din "Închisoarea îngerilor" sunt povestite de Ellis Boyd "Red" Redding (Morgan Freeman), începând din anul 1946 până în 1967. În anul 1946, Andy Dufresne (Tim Robbins), un bancher de succes dar foarte rezervat este condamnat pe nedrept pentru uciderea soției și amantului acestei. El primește două sentințe pe viață în închisoarea Shawshank din statul american Mâine. Această eră recunoscută pentru tratamentele foarte severe din partea gardienilor. În prima noapte de detenție, tratamentul barbar al șefului închisorii
Închisoarea îngerilor () [Corola-website/Science/308472_a_309801]
-
ofițer (1930), „Furajera Mihai Viteazul” (1931), Ordinul austriac „Pentru merit”, în grad de mare comandor (1938), Medalia Centenarului Regelui Carol I (1939), Ordinul „Mihai Viteazul” (1941), Ordinul „Virtutea maritimă”, cl. I, II, III (1944). Este învinuit pentru crime de război, condamnat între ianuarie 1946 - ianuarie 1956, dobândind reabilitare politică, fiind decorat cu Ordinul „23 August”, cl. a II-a (10 august 1964). A fost considerat un ofițer model al Armatei Române, apreciat pentru calitățile sale de comandant, pentru bravură în luptă
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
reîncep persecuțiile, generalul Dumitrache fiind chemat tot mai des la interogatorii. Acțiunile au culminat la data de 3 februarie 1949 când a fost reținut la dispoziția securității din București, fiind cercetat în perioada anilor 1949-1950. Fără a fi judecat și condamnat a fost închis în închisorile Aiud și Jilava și apoi a fost eliberat, la 6 octombrie 1950. S-a stabilit în Brașov, trăind retras, uitat și lipsit de resurse materiale, preocupat de redactarea memoriilor sale. Textul dactilografiat l-a donat
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
spaniole, plătit cu viața de fiul lui Raleigh. La întoarcerea în Anglia, ambasadorul Spaniei, revoltat a cerut moartea lui Raleigh, regelui Iacob I. În iunie 1618, Raleigh a fost arestat și trimis din nou în Turnul Londrei. Cum fusese deja condamnat la moarte, Raleigh nu mai putea fi acuzat că încălcase ordinele regelui cu privire la conflictele cu spaniolii. Așa că, la 29 octombrie, pășea spre eșafod, urmând să suporte pedeapsa care i se dăduse în urmă cu cincisprezece ani. Cerând să vadă securea
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
infanterie germană (Hans Graf von Sponeck) și un regiment român de vânători de munte. Deși Manstein a interzis retragerea, von Sponeck și-a condus divizia într-o retragere prin luptă spre poziții mai ușor de apărat (Sponeck a fost ulterior condamnat de tribunalul militar), în acest timp pierzând aproape tot echipamentul greu de luptă. De-abia în zoana Parpaci a putut fi oprită ofensiva sovietică. Soldații sovietici au lansat o serie de atacuri începând de pe 9 aprilie 1942 cu șase divizii
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
Parlamentul României pe lista Partidului Socialist Comunist, însă alegerea lor a fost invalidată de Parlament. După ce Partidul Comunist a fost interzis de lege în 1924, în 1927 Boris Stefanov a fost judecat iarăși într-un proces răsunător la Cluj și condamnat la închisoare, fapt care a trezit ecouri în cercurile de extremă stânga din multe țări. În decembrie 1934 a fost avansat de Comintern ca secretar general al Partidului Comunist Român, având atuul de a fi „băștinaș”, spre deosebire de unii din precedesorii
Boris Ștefanov () [Corola-website/Science/307446_a_308775]
-
declara că generația actuală este posibil să fie prima generație ce va muri înaintea părinților datorită obezității în creștere în rândul populației britanice. În 2002, grupări de militanți vegetarinei, majoritatea Hindu, au dat în judecată McDonald's și au câștigat condamnând faptul că aceștia prezentau în mod eronat cartofii prăjiți ca fiind produse vegetariene. Chiar și după ce în 1990 s-a încetat prăjirea cartofilor în grăsime animală, cartofii prăjiți tot conțin grăsime animală adăugată. Cartofii prăjiți ce se vând în Statele Unite
McDonald's () [Corola-website/Science/307448_a_308777]
-
de muncă. La începutul anului 1907 a izbucnit răscoala țărănească, dirijată la început împotriva arendașilor evrei, dar extinsă apoi și contra marilor moșieri și înăbușită în cele din urmă în sânge de noul guvern dominat de Partidul Liberal. Rakovski a condamnat vehement în ziarul său represiunea și a făcut apel la soldați să nu tragă în țăranii revoltați, ba chiar să li se alăture. Ca reacție la activitatea sa de opoziție, autoritățile române au decis să-i retragă cetățenia și să
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
s-a alăturat curentului social-democrat pacifist, de stânga, care se opunea războiului, a finanțat publicația în limba rusă a acestui curent la Paris, „Nașe slovo”, și s-a numărat,împreună cu printre organizatorii conferinței de la Zimmerwald din septembrie 1915, care a condamnat războiul ca imperialist. După ce în 1916 a încercat fără succes să fie ales în Parlamentul de la odată cu intrarea României în război, în august 1916, la 23 septembrieîn acelaș an Rakovski a fost pus în stare de arest sub acuzația de
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Rakovski a coordonat numeroase sabotaje impotriva Romaniei avandu-l ca executant pe cunoscutul terorist Pavel Tkacenko. Rakovski însuși a fost dat în judecată în 1921 de o Curte Marțială română pentru „crime contra securității statului” și în 1924 a fost condamnat la moarte în contumacie, măsură care era și un răspuns la condamnarea la moarte în contumacie de către un tribunal din URSS a liderului român basarabean Ioan Inculeț. În iulie 1923, tot mai izolat în sânul conducerii comuniste ucrainene, Rakovski este
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
datorită dorinței de a fi solidar cu efortul combaterii agresorilor care interveniseră recent în China și în Spania. Spre deosebire de alți colegi ai săi, în ziua verdictului din 13 martie 1938 Racovski a beneficiat de anumită "clemență" și nu a fost condamnat la moarte și executat de îndată, ci a primit pedeapsa de 20 ani de muncă silnică. A fost trimis in Karlag (lagăr de concentrare la Karaganda, în Kazahstan), de unde în 1940 a fost transferat la închisoarea din Oriol. După invadarea
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Sturdza, ar fi în legătură cu nemții de vis-a-vis." Arestat de N.K.V.D. la 2 martie 1945, (în Munții Tatra) împreună cu generalul Gheorghe Avramescu, a scăpat cu viață din „bombardamentul aviației germane” din 3 martie 1945, fiind dus la Moscova, unde a fost condamnat la 10 ani închisoare fiind deportat în Siberia. La 12 martie 1945, generalul Nicolae Dăscălescu a raportat următoarele generalului Constantin Sănătescu, șeful Marelui Stat Major: "Până azi nu s-au înapoiat nici domnul general Avramescu și nici domnul general Dragomir
Nicolae Dragomir () [Corola-website/Science/307484_a_308813]
-
Dragomir ca părtaș la dezastrul țării în calitate de ministru al Coordonării și Statului Major Economic în guvernul Antonescu și a dispus ca procurorul general să sesizeze instanța competentă pentru judecarea cazului. La 4 octombrie 1946 a fost judecat în lipsă și condamnat la 10 ani închisoare. La 3 februarie 1947 s-a emis mandatul de arestare cu nr. 16.341, în care administratorul penitenciarului Dumbrăveni era delegat să-l rețină pe numitul Dragomir Nicolae (care, în acest timp, se afla în lagărele
Nicolae Dragomir () [Corola-website/Science/307484_a_308813]
-
condusă de comisarul Ștefan Bălăceanu din D.G.P. - Corpul Detectivilor. Este eliberat la scurtă vreme. A fost considerat criminal de război, deoarece a făcut parte din guvernele conduse de mareșalul Ion Antonescu. Rearestat în anul 1948 de regimul comunist, a fost condamnat la doi ani închisoare. A murit la data de 30 aprilie 1950, în închisoarea Aiud. După cum a povestit ulterior un general, care a fost coleg de închisoare cu amiralul Koslinski: ""... bietul amiral Koslinski, un om blajin și de o sensibilitate
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
eu asemenea acțiuni decisive, din moment ce sunt înconjurat de o recoltă bogată de moduri de a muri - moarte într-un raid aerian, moarte la locul de muncă, moarte în serviciul militar, moarte pe câmpul de luptă...un criminal care a fost condamnat la moarte nu se sinucide”. Toate scenele de moarte pe care protagonistul din “Confesiunea unei măști” și le imaginează, sunt scene în care personajul nu are control asupra morții sale, deși el așteaptă cu nerăbdare orice rău care i-ar
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
că „se disociază de opiniile neconforme cu aprecierea comunității internaționale și declară că nu va tolera nici o manifestare contrara acestei judecăți în cadrul armatei. (...) Este regretabil că asemenea gesturi individuale, care au legătură cu o personalitate ale cărei acțiuni au fost condamnate de comunitatea internațională, umbresc eforturile colective depuse de întreaga armată pentru materializarea obiectivului național de integrare în NATO și UE“. El s-a apărat printr-o declarație telefonică făcută ziarului "Evenimentul Zilei", în care a afirmat următoarele: ""În primul rând
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debrețin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte; el declarîndu-se împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbești conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei și scop obținerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă. În concepția sa revoluționară
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]