29,295 matches
-
Octavian și Silvia, cu domiciliul actual în Germania, 46282 Dorstten, Dornekampstr. 1B, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Marghita, Al. Înfrățirii nr. 6, bl. 61, ap. 9, județul Bihor. 144. Weber Nina, născută la 11 februarie 1949 în localitatea Dor Mărunt, județul Ialomița, România, fiica lui Nițu Dumitru și Elenă, cu domiciliul actual în Germania, 54293 Trier, Hinter Schlax 6, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Timișoara, str. Cărei nr. 4, sc. A, ap. 19, județul Timiș. 145. Angiulescu
HOTĂRÂRE nr. 619 din 20 iunie 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143048_a_144377]
-
Brăila Brăila 28 5. Centrul Medical pentru Copii Brăila 29 JUDEȚUL BUZĂU ───────────── 1. Spitalul Județean Buzău Buzău 30 JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN ────────────────────── 1. Spitalul Județean Reșița Reșița 31 JUDEȚUL CĂLĂRAȘI ───────────────── 1. Spitalul Județean Călărași Călărași 32 2. Spitalul de Pneumoftiziologie Dor Mărunt Dor Mărunt 33 3. Spitalul de Psihiatrie Săpunari Săpunari 34 4. Spitalul Orășenesc Fundulea Fundulea 35 JUDEȚUL CLUJ ───────────────── 1. Spitalul Clinic Județean Cluj-Napoca Cluj-Napoca 36 2. Spitalul Clinic de Adulți Cluj-Napoca Cluj-Napoca 37 3. Spitalul Clinic de Copii Cluj-Napoca Cluj-Napoca 38
HOTĂRÂRE nr. 867 din 16 august 2002 (*actualizata*) privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al judetelor şi în administrarea consiliilor judetene respective. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144272_a_145601]
-
România, fiica lui Bundas Zian și Florica-Aurica, cu domiciliul actual în Germania, 64287 Darmstadt, Soderstr. 40, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Arad, str. Mărășești nr. 21, județul Arad. 100. Pohl Ilie, născut la 23 noiembrie 1945 în localitatea Dor Mărunt, județul Călărași, România, fiul lui Păun Simion și Ioana, cu domiciliul actual în Germania, 48159 Munster, Idenbrockplatz 5a, cu ultimul domiciliu din România în București, Str. Vlasiei nr. 4, bl. M2b, ap. 59, sectorul 6. 101. Riemer Gheorghe, născut
HOTĂRÂRE nr. 861 din 16 august 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144306_a_145635]
-
urât, a urî; sfânt, a sfinți etc. La nivelul limbii naționale, litera î întărește conștiința unității limbii române, atunci când se realizează în scris variantele ei cultă și populară: simt - sâmt; singur - sângur; ține - țâne; stinge - stânge. („Putut-au oare atâta dor / În noapte să se stingă,/ Când valurile de izvor / N-au încetat să plângă?”). 3. Din perspectiva principiului etimologic, litera î conduce la o dublă încălcare a acestuia: - în interiorul cuvântului, evocă un a latin originar (a + n > în), în pâine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor; • variabilitatea structurii morfematice a substantivelor în funcție de categoriile gramaticale specifice: determinare, număr, caz. Prin structura lor fonetic-lexicală, substantivele se grupează în patru clase: a. - simple; substantive primare constituite dintr-un singur termen, cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt, Daniel, Milano, Dunărea etc. b. - sintagmatice: sintagme constituite din termeni substantivali sau nesubstantivali precedați de „articolul” genitival al sau de „articolul” demonstrativ cel, care funcționează ca instrumente de substantivare: „Toți ai casei erau neliniștiți.”, „Cei cu toporul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai amplă dezvoltare, prin asimilarea majorității funcțiilor sintactice: • predicat, în raport de complementaritate cu un verb copulativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relației de incidență, vocativul concretizează 18 prin conținutul lexical al substantivului și alte funcții sintactice realizate prin pronume personal de persoana a II-a: • complement indirect: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/Țara mea de glorii, țara mea de dor.” (M. Eminescu, I, p. 15); • complement direct: „Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se capătă!” (I. Creangă, p. 139); • complement corelativ (sociativ): „Ia-mă cu tine. Maria!” • atribut: „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade,/Cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, Proza literară, p. 25) sau, ca subiect dezvoltat, în solidaritate cu determinanții săi, complemente semantice obligatorii pentru coerența semantică a relației de interdependență și, prin aceasta, a textului: „Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte/când secera lunii pe boltă apare.” (L. Blaga, p. 257) În desfășurarea relației de interdependență, substantivul poate intra, în complementaritate cu un verb copulativ, în structura sintagmei prin care se realizează funcția de predicat (predicat analitic), singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinarea directă, neprepozițională: „Ia seama mai bine/la faptele lui.” (L. Blaga, p. 296) $genitiv; determină un substantiv$$, „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui. (M. Eminescu, I, p. 80) șdativ; determină o expresie verbalăț; „De dorul lui și inema și sufletu-i se împle.” (Ibidem, p. 167) șgenitiv; are regent substantivul sufletulț, „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău.” (Ibidem, p. 127) șdativ: are ca regent verbul sunăț; Am renunțat la toate cărțile folositoare lui., șdativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau substituibil în mod frecvent printr-o propoziție sau frază: „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai/ Pe gânduri totdeauna.” (Ibidem, p. 174) ± uman: care, câți, câte, al câtelea: „N-aud eu din toate părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri (...), căci, care-i scopul lor?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 86), „Pe care din ei l-ai văzut aseară?”, „Dintre sute de catarge/Care lasă malurile/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) Pronumelui care îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituirea unităților lexicale verbale, inventarul verbului românesc cuprinde cinci categorii de verbe: • simple: a iubi, a visa etc. • compuse: a binecuvânta, a binevoi etc. (foarte puține) • verbe pronominale: a se ofili, a-și reveni etc. • expresii verbale: a-i fi dor, a-i fi teamă etc. • locuțiuni verbale: a-și aduce aminte, a da seamă etc. Verbe pronominaletc "Verbe pronominale" Fără să le acorde o atenție specială, Gramatica Academiei consideră verbe pronominale în capitolul consacrat diatezei reflexive, „verbele constituite cu pronume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sunt mobile elementele care însoțesc verbul: pronume, substantive, adverbe etc. Acestea variază dar variază doar în realizarea lor concret-lexicală, păstrându-și nemodificată condiția abstract-sintactică și, deci, „funcția” lor sintactică: a-i părea bine/rău, a-i fi foame/sete, somn, dor, teamă etc., a-l durea capul/picioarele/dinții etc. Expresiile verbale sunt unități în primul rând lexicale. Sensul lor unitar este condiționat de solidaritatea semantică a termenilor componenți, dominată adesea de semantica termenului mobil: mi-e dor/foame/sete/greu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foame/sete, somn, dor, teamă etc., a-l durea capul/picioarele/dinții etc. Expresiile verbale sunt unități în primul rând lexicale. Sensul lor unitar este condiționat de solidaritatea semantică a termenilor componenți, dominată adesea de semantica termenului mobil: mi-e dor/foame/sete/greu/ciudă etc. Sub aspect gramatical, componentele expresiei sunt mai puțin solidare (în comparație cu verbele compuse și cu locuțiunile verbale). În mod obișnuit sunt interpretate ca unități verbale nedisociabile, dar, în structura lor internă, pot fi identificate diferite relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprime categoriile gramaticale esențiale predicației: timpul și modul. Locuțiuni verbale4tc "Locu]iuni verbale 4" Sunt grupuri fixe de cuvinte, cu sens lexical și gramatical unitar. Alături de verb - element central, indispensabil - se mai cuprind, în structura acestor construcții, substantive (a duce dorul, a face temenele, a șterge putina, a sparge gheața etc.), adjective (a o lăsa moartă, a o face lată etc.), adverbe (a-i ieși înainte, a o lua razna etc.), numerale (a tăia firul în patru etc.). Cunosc o deosebită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sursă, un punct de plecare pentru acțiune: a citi, a merge, a omorî etc. • Verbe de stare; procesul se desfășoară în interiorul subiectului, chiar dacă își are în mod frecvent (specific) cauza în afară: a se teme, a boli, a-i fi dor, a urî, a dori, a dormi etc. • Verbe existențiale; procesul se desfășoară în interiorul subiectului; se disting de verbele de stare, cu care sunt în mod curent grupate de lingviști, prin aceea că „procesul” interpretat verbal nu își are cauza în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuprind în această categorie: • verbe de acțiune: a citi, a merge, a omorî, a minți, a studia etc. • verbe de relație: a avea, a aparține, a semăna etc. • verbe de stare: a urî, a dori, a iubi, a-i fi dor etc. Alături de verbele totdeauna subiective sau totdeauna obiective, există verbe subiective și obiective totodată, subiective prin unul din sensuri, obiective prin altul. Verbul a adormi, spre exemplu, are, în general, caracter subiectiv: Eu adorm foarte greu., dar capătă caracter obiectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lăsa, a cădea etc., urmate de substantive „temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață etc. • expresii verbale care exprimă stări psihice, afective, fiziologice, formate din verbul a fi și un substantiv precum dor, foame, sete etc.: a-i fi dor/foame etc. Unități lexico-gramaticale complexe, aceste expresii au „subiect” în structura lor internă, de tip analitic - o altă variantă de „subiect intern” - substantivul în nominativ: seara în Se lasă seara, dor, în Mi-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață etc. • expresii verbale care exprimă stări psihice, afective, fiziologice, formate din verbul a fi și un substantiv precum dor, foame, sete etc.: a-i fi dor/foame etc. Unități lexico-gramaticale complexe, aceste expresii au „subiect” în structura lor internă, de tip analitic - o altă variantă de „subiect intern” - substantivul în nominativ: seara în Se lasă seara, dor, în Mi-e dor, cald în E cald, Mi-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantiv precum dor, foame, sete etc.: a-i fi dor/foame etc. Unități lexico-gramaticale complexe, aceste expresii au „subiect” în structura lor internă, de tip analitic - o altă variantă de „subiect intern” - substantivul în nominativ: seara în Se lasă seara, dor, în Mi-e dor, cald în E cald, Mi-e cald etc. Spre deosebire de expresiile verbale care denumesc „realități atmosferice, stări cosmice”, expresiile care descriu lingvistic „realități umane, stări psihice, afective, fiziologice”, sunt în permanență însoțite de un pronume personal în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sete etc.: a-i fi dor/foame etc. Unități lexico-gramaticale complexe, aceste expresii au „subiect” în structura lor internă, de tip analitic - o altă variantă de „subiect intern” - substantivul în nominativ: seara în Se lasă seara, dor, în Mi-e dor, cald în E cald, Mi-e cald etc. Spre deosebire de expresiile verbale care denumesc „realități atmosferice, stări cosmice”, expresiile care descriu lingvistic „realități umane, stări psihice, afective, fiziologice”, sunt în permanență însoțite de un pronume personal în dativ. Incapabile să realizeze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziții, de realizarea referirii la persoană - ca expresie a protagoniștilor comunicării lingvistice -, verbele din sintagmă impun dezvoltarea unei relații sintactice care să însoțească „relația” subiect-predicat dintre verbul a fi și termenul nominal, inclusă în structura însăși a expresiei: mi-e dor/ți-e dor, mi-e frică, mi-e teamă etc. Prin dativul pronumelui se distinge între expresiile verbale denumind lumea exterioară și expresiile verbale denumind lumea interioară a ființei umane: e cald față de mi-e cald e frig - mi-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referirii la persoană - ca expresie a protagoniștilor comunicării lingvistice -, verbele din sintagmă impun dezvoltarea unei relații sintactice care să însoțească „relația” subiect-predicat dintre verbul a fi și termenul nominal, inclusă în structura însăși a expresiei: mi-e dor/ți-e dor, mi-e frică, mi-e teamă etc. Prin dativul pronumelui se distinge între expresiile verbale denumind lumea exterioară și expresiile verbale denumind lumea interioară a ființei umane: e cald față de mi-e cald e frig - mi-e frig e târziu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care exprimă acțiuni implicând un raport de reciprocitate sau de asociere: a conversa, a flirta, a conviețui, a fraterniza, a conlocui etc.: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri.” (M. Eminescu) • expresii impersonale denumind stări umane: a-i fi dor, a-i fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fraterniza, a conlocui etc.: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri.” (M. Eminescu) • expresii impersonale denumind stări umane: a-i fi dor, a-i fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează semantica verbului regent: a (nu)-i păsa, a (nu)-i arde etc.: „De astăzi nu-mi mai pasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
curent sau chiar în mod obligator) la protagoniștii comunicării, dar în mod indirect: a se întâmpla/a i se întâmpla, a se cuveni/a i se cuveni, a fi frig/ a-i fi frig, a-i conveni, a-i fi dor/teamă etc. Verbele impersonale relative care (când) nu trimit la protagoniștii comunicării pot fi asimilate, din punctul de vedere al opoziției categoriale, verbelor impersonale absolute și considerate în afara persoanei, deci apersonale, chiar dacă nu sunt ca și acestea incompatibile cu funcția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]