28,953 matches
-
că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit pentru că colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament și pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. O anchetă paralelă condusă de mama lui Tornay și de către avocații francezi Jacques Vergès și Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autoritățile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viață, colonelul Estermann fusese
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
mama lui Tornay și de către avocații francezi Jacques Vergès și Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autoritățile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viață, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care mă va ajuta".” Esterman făcea parte din Garda Elvețiană din anul 1980
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
II-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care mă va ajuta".” Esterman făcea parte din Garda Elvețiană din anul 1980 și se făcuse remarcat în 1981 când, cu ocazia atentatului împotriva Papei, se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său. Acest incident a determinat modificarea regulamentului
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
Elvețiană din anul 1980 și se făcuse remarcat în 1981 când, cu ocazia atentatului împotriva Papei, se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său. Acest incident a determinat modificarea regulamentului Gărzii Elvețiene, fiind schimbate procedurile de evaluare a recruților, de formare și promovare în funcție, fiind inițiate, de asemenea, noi campanii de recrutare.
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
feudal, erau înconjurate de fortificații și aveau un fel de consiliu municipal dar care nu era deloc democratic și nici uniform. În perioada revoluției, imediat după Căderea Bastiliei, Parisul a fost organizat sub forma uneo comune ce a format o gardă municipală pentru a prevenii înăbușirea revoluției de către regele Ludovic al XVI-lea. După exemplul Parisului, pe teritoriul întregii Franțe au apărut numeroase comune, fiecare posedând o gardă municipală. În data de 14 decembrie 1789, Asamblarea Națională, a adoptat o lege
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
Bastiliei, Parisul a fost organizat sub forma uneo comune ce a format o gardă municipală pentru a prevenii înăbușirea revoluției de către regele Ludovic al XVI-lea. După exemplul Parisului, pe teritoriul întregii Franțe au apărut numeroase comune, fiecare posedând o gardă municipală. În data de 14 decembrie 1789, Asamblarea Națională, a adoptat o lege de creare a comunelor ca elementul de bază al diviziunii teritoriale a Franței, oferind astfel personalitate juridică comunelor deja creeate și înființând altele pentru a acoperii pintreg
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
romani în Provincia Iudeea: Între anii 41-44 Iudeea a fost un stat condus de regele vasal Herodes-Agrippa I. După anul 44 Iudeea redevine provincie romană, guvernată de procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al gardei unui general, dar ulterior importanța acestuia a crescut odată cu creșterea importanței Gărzii pretoriene. Din perioada împăratului Dioclețian (c. 300) aceștia au devenit administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene, nivelul de administrație de deasupra noilor create diocezethe și a Provinciilor Romane. Deoarece
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
condus de regele vasal Herodes-Agrippa I. După anul 44 Iudeea redevine provincie romană, guvernată de procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al gardei unui general, dar ulterior importanța acestuia a crescut odată cu creșterea importanței Gărzii pretoriene. Din perioada împăratului Dioclețian (c. 300) aceștia au devenit administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene, nivelul de administrație de deasupra noilor create diocezethe și a Provinciilor Romane. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
asigure ordinea pe străzi, în timpul nopții, a numit în fruntea lor un prefect recrutat din rândurile clasei cavalerilor. Prefect al pretoriului (praefectus praetorio). În epoca Imperiului, doi prefecți ai pretoriului, aleși din rândurile clasei cavalerilor, comandă cohortele pretoriene, care constituie garda imperială. Însă foarte de timpuriu ei primesc și comanda tuturor armatelor din Italia. În plus, în secolul al II-lea, rolul lor devine din ce în ce mai politic și juridic: ei prezidează consiliul imperial în absența împăratului și au o jurisdicție penală și
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
de stânga și-au crescut aderenții de mai multe ori. Comuniștii, care-și ținuseră prima lor conferință legală în octombrie 1945, au început o campanie masivă de recrutări. Printre noii veniți în tabăra lor se aflau și foștii membri ai Gărzii de Fier. Până în 1947, numărul comuniștilor a crescut de la 1.000 în 1944 la mai mult de 700.000 în 1947. Se pare că, în Blocul răsăritean, creșterea efectivelor PCR-ului era cea mai importantă. În mod similar, în noiembrie
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
fost numit în funcția de Ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control - Autoritatea Națională de Control. Și-a înaintat demisia din guvern la 21 ianuarie 2005, motivându-și decizia prin nemulțumirea provocată de faptul că Autoritatea Națională a Vămilor și Garda Financiară au fost trecute în subordinea Ministerului Finanțelor Publice (ca urmare a Memorandumului negociat cu Fondul Monetar Internațional). Ca urmare a acestei mutări, Autoritatea Națională de Control mai avea în subordine doar Garda Națională de Mediu, iar în coordonare Inspecția
Sorin Vicol () [Corola-website/Science/305903_a_307232]
-
faptul că Autoritatea Națională a Vămilor și Garda Financiară au fost trecute în subordinea Ministerului Finanțelor Publice (ca urmare a Memorandumului negociat cu Fondul Monetar Internațional). Ca urmare a acestei mutări, Autoritatea Națională de Control mai avea în subordine doar Garda Națională de Mediu, iar în coordonare Inspecția Muncii din Ministerul Muncii, Inspecția Sanitară de Stat din Ministerul Sănătății, Agenția Națională de Control al Exporturilor și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Sorin Vicol a declarat că demisia sa a fost luată
Sorin Vicol () [Corola-website/Science/305903_a_307232]
-
Ion Antonescu, audiență în urma căreia președintele Consiliului de Miniștri a fost arestat și demis, fiind înlocuit în fruntea guvernului cu generalul Sănătescu. Pe parcursul după-amiezii au fost chemate pe rând mai multe persoane cheie ale regimului Antonescu spre a fi arestate, gărzii regale revenindu-i misiunea de a aresta gărzile lor și a le muta cu discreție mașinile din curtea Palatului Regal, pentru ca germanii să nu bănuiască ce se întâmpla. În următoarele zile au urmat represalii grave din partea Germaniei Naziste, Palatul Regal
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
Miniștri a fost arestat și demis, fiind înlocuit în fruntea guvernului cu generalul Sănătescu. Pe parcursul după-amiezii au fost chemate pe rând mai multe persoane cheie ale regimului Antonescu spre a fi arestate, gărzii regale revenindu-i misiunea de a aresta gărzile lor și a le muta cu discreție mașinile din curtea Palatului Regal, pentru ca germanii să nu bănuiască ce se întâmpla. În următoarele zile au urmat represalii grave din partea Germaniei Naziste, Palatul Regal și Casa nouă fiind bombardate. În timp ce Palatul a
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă. Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii naționale. Primii ani de domnie ai lui Carol I s-au caracterizat printr-o mare agitație politică și o continuă instabilitate guvernamentală. Între 11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu mai puțin de nouă schimbări de
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
La 17 aprilie, avea să revină din Elveția și Vladimir Ilici Lenin, transportat într-un vagon plumbuit; în cele din urmă, la 7 noiembrie, Lenin avea să preia puterea, înlăturând prin forță guvernul provizoriu. Tulburările aveau să cuprindă și Moscova; garda de cazaci însărcinată cu paza tezaurului românesc a trecut de partea revoluției. Pentru a asigura siguranța valorilor românești depozitate la Kremlin au fost trimiși 20 de jandarmi rurali îmbrăcați în civil, plecați de la Iași la 15 noiembrie 1917, dar care
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
Lucilla (sora mai mare a lui Commodus), au condus la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor viitoare. Iulianus câștigă promițând fiecărui soldat din gardă câte 25.000 de sesterți. Acest episod a fost considerat în continuare deosebit de rușinos, imperiul părând să fie pus la mezat de soldații săi. Senatul, amenințat de militari, îl numește împărat pe Didius Iulianus, iar soția și fiica acestuia primesc
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
generali (Pescennius Niger în Siria, Clodius Albinus în Britannia și Septimius Severus în Pannonia) se revoltă. Septimius Severus se deplasează la Roma, îl detronează pe Didius Iulianus și ordonă să i se taie capul, la 1 iunie 193. Apoi, dizolvă Garda Pretoriană și ordonă executarea asasinilor lui Pertinax. Începe un război civil, care va dura până în 197. Monedele bătute la Roma în timpul scurtei domnii a lui Iulianus ne permit să avem portretul său (fig. 1). Mesajele politice pe care le vehiculează
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
prin organizarea unei succesiuni de organizații, care preluau obiectivele "Amicilor". Astfel de organizații au avut spijinul unor intelectuali precum George Enescu sau, așa cum se spune, al lingvistului Alexandru Rosetti. În primele etape ale celui de-al doilea război mondial, când Garda de Fier a preluat controlul asupra guvernului României, lideii comunișit Teohari Georgescu și Lucrețiu Pătrășcanu au colaborat pentru reactivarea societății. Încercările lor au luat sfârșit în momentul în care Ion Antonescu a eliminat organizația fascistă Garda de Fier și a
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
doilea război mondial, când Garda de Fier a preluat controlul asupra guvernului României, lideii comunișit Teohari Georgescu și Lucrețiu Pătrășcanu au colaborat pentru reactivarea societății. Încercările lor au luat sfârșit în momentul în care Ion Antonescu a eliminat organizația fascistă Garda de Fier și a atacat și toate activitățile comuniștilor. ("Vedeti și: " Rebeliunea legionară și pogromul din București"). Vizita la Moscova a lui Sahia a fost sursa de inspirație pentru reportajul "URSS azi", în care autorul lăuda politicile staliniste. Autorul avea
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
avea să moară în 1937 de tuberculoză. La scurtă vreme după interzicerea organizației în 1934, mai mulți foști membri au ajuns să respingă comunismul. Printre aceștia s-au numărat Haig Acterian, care a adoptat ideile fasciste și s-a alăturat Gărzii de Fier și Mac Constantinescu, care era deja activ în grupul "Criterion" și care a devenit mai târziu un artist oficial al regimului corporatist al Frontului Renașterii Naționale.
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au fost arestați cu toții, sau unii dintre ei au decedat; atunci erau cooptați membri noi. Situația aceasta a durat până în anul 1964, când au fost eliberați din închisori episcopii din garda a II-a. Aceștia au preluat destinele Eparhiilor lor, în regim de ilegalitate în continuare, cu excepția episcopului auxiliar de Cluj-Gherla, dr. Ioan Cherteș, care suferind grav în urma torturii din anii de temniță, s-a retras la o soră a sa
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
și 170 Infanterie germane, Divizia 5 Infanterie română) aveau misiunea să ocupe Bălti și Dubosari. Armata 4 română urma să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 și 15 Infanterie) către Chișinău și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) ramanea pe poziții defensive. În Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul pana la
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
trebuit să primească 60% din teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii Națiunilor. Înțelegerile dintre germanii și polonezii silezieni, apelurile la calm ale liderilor celor două comuități etnice, dar și sosirea a șase batalioane aliate și dezarmarea gărzilor locale, au contribuit la pacificarea provinciei. În întreaga Germanie, ca și în zonele locuite majoritar de germani din Silezia Superioară, emoțiile au crescut foarte mult după ce Consiliul Ligii Națiunilor a anunțat că a predat spre studiu aprofundat problema unei comisiii
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]