271,809 matches
-
primul trimestru al anului 1919, au mai apărut alte 6 numere (unele dintre ele redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână), iar la Vladivostok în anii 1920-1921 Elie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână), iar la Vladivostok în anii 1920-1921 Elie Bufnea a scos ziarul "„Țara Noastră”" (cu titlul scris de mână și cu textul scris la mașină
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână), iar la Vladivostok în anii 1920-1921 Elie Bufnea a scos ziarul "„Țara Noastră”" (cu titlul scris de mână și cu textul scris la mașină pe ambele fețe ale hârtiei și multiplicat la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
necesare acoperirii multor nevoi. Dupa război, voluntarii români (incluzându-i și pe cei proveniți din Franța sau Italia) s-au organizat în "„Uniunea foștilor voluntari din Războiul pentru Întregirea neamului”" și au editat "„Gazeta voluntarilor”", organ de presă care a apărut între anii 1923 și 1937. Președinte al "Uniunii foștilor voluntari" a fost ales comandantul de la Darnița - fostul sublocotenent Victor Deleu, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții. În perioada 29-30 septembrie 1923, la Bratislava a avut loc un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
primului eșalon al acesteia. Subiectul voluntarilor români din Rusia a beneficiat de apariția unor memorii și însemnări (impregnate însă de de impresia autorilor provocată de cele trăite pe front), chiar din timpul desfășurării acțiunilor (într-o mică măsură însă). Lucrările apărute după Primul Război Mondial au beneficiat de un grad mai mare de obiectivitate, însă s-au rezumat în perioada interbelică - cu puține excepții, doar la memorialistica unor foști voluntari sau a unora dintre cei care au fost implicați în organizarea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Octombrie, ignorând de fapt caracterul anti-centralist și antibolșevic al acțiunilor acestora. Deși adeziunea unora dintre voluntari la ideile comuniste a fost o realitate, aceasta nu s-a produs în modul exagerat înfățișat de literatura anilor 1945-1965. După 1968 însă au apărut lucrări noi, care de această dată au cuprins și date despre voluntarii români din Rusia. Accentul în această epocă a fost însă pus, pe reliefarea unității politice și de luptă a voluntarilor pentru înfăptuirea statului național unitar român. După căderea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
serie de romane pentru copii, intitulată "Alilot gvurá umistorin" (Peripeții de vitejie și mister), în care a povestit aventurile unui grup de copii evrei din România, supraviețuitori ai Holocaustului, care au pornit la drum spre Palestina.În cadrul acestei serii au apărut patru volume: "Havurat refaim" (O grupă de stafii), "Sfiná lelo tóren" (Corabie fără catarg), "Hatzílu et hamefaked!" (Salvați-l pe comandant!) și "Hamesimá butzá." Într-o altă carte din 2011 descrie Shahan drumul fiilor lui Israel prin deșert în vremea
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
Criza dezinfectanților diluați din România din anul 2016 caracterizează un moment critic din evoluția sistemului sanitar național, apărut ca urmare a documentării unor neconformități în raport cu normele legale, a parametrilor unor produse dezinfectante achiziționate și folosite în instituțiile medicale din România. În primăvara lui 2016, presa românească a dezvăluit că în sistemul sanitar erau folosiți pe scară largă dezinfectanți
Criza dezinfectanților diluați (România, 2016) () [Corola-website/Science/336077_a_337406]
-
Prah” (care în limba cehă înseamnă „prag”), așa că Libuše a numit orașul Praga (în ). Povestea lui Libuše și Přemysl a fost relatata în detaliu în secolul al XII-lea de către Cosma din Praga în "Chronica Boëmorum". O altă relatere timpurie apare în cronică "Historia regni Bohemiae" (1552) a lui Jan Dubravius, iar Johann Karl August Musäus s-a inspirat din ea și din "Cardinalis de Bohemarum Origine ac Gestis Historia" a lui Aeneas Silvius în scrierea unei versiuni proprii a legendei
Libuše () [Corola-website/Science/336083_a_337412]
-
1782-1786). Figură mitică a Libušei a reprezentat o sursă de inspirație pentru mai multe lucrări dramatice, inclusiv "Libussa", o tragedie de Franz Grillparzer, "Libuše", o operă a lui Bedřich Smetana și "Pole a palisáda", un român de Miloš Urban. Ea apare, de asemenea, ca personaj în piesa "Rudolf al II-lea" a lui Edward Einhorn. În 2009, o versiune cinematografică americano-cehă a poveștii lui Libuše și Přemysl a fost lansată sub numele "Păgân Queen".
Libuše () [Corola-website/Science/336083_a_337412]
-
albă ca zăpada sau fildeș, la bătrânețe deseori albicios-gălbuie. Până nu demult "Pleurocybella porrigens" a fost considerată ciupercă comestibilă. Anul 2004 însă i-a schimbat acest statut: 59 de persoane din districte diferite ale Japoniei (ciuperca acolo numită "Sugihiratake", care apăruse în număr mare după o ploaie îndelungată, fiind ulterior culeasă precum consumată foarte mult) s-au îmbolnăvit și au manifestat o encefalopatie acută la persoane cu probleme renale, iar dintre acestea, 17 persoane au decedat. Vârsta medie a celor decedați
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
leziuni în cortexul cerebral cu febră encefalică, hiperoxie și lichid cefalorahidian inflamat, urmat de comă, moartea survenind după ziua a 10-a de la începerea convulsiilor. Agentul toxic responsabil pentru aceste otrăviri nu a putut fi identificat până în 2010. Atunci a apărut un articol internațional în jurnalul "Angewandte Chemie (International Edition)". în care s-a susținut identificarea unui aminoacid rar și foarte instabil care a fost responsabil pentru intoxicațiile ce au cauzat decesele cu câțiva ani în urmă: Structurile de aminoacizi citotoxici
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
Lebeau), născută la 10 iunie 1923 în orașul Antony, departamentul Hauts-de-Seine, s-a căsătorit cu actorul în 1939; acesta era la a doua lui căsătorie. S-au întâlnit în timp ce jucau în aceeași piesă de teatru. În 1939, Madeleine Lebeau a apărut în primul ei film, melodrama "Jeunes filles en détresse" („Fete în primejdie”). În iunie 1940, Madeleine Lebeau și Marcel Dalio (pseudonimul lui Israel Moshe Blauschild, evreu născut în Franța cu părinți provenind din România) au fugit din Paris înainte de invadazia
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
conjugal. Divorțul celor doi a fost pronunțat în 1942. Madeleine Lebeau a fost ultimul supraviețuitor al echipei care a realizat "Casablanca", considerat de către critici ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale secolului XX. După "Casablanca", Lebeau a mai apărut în alte două filme americane. Primul a fost în drama de război "Paris After Dark" (1943), în care a avut un rol important, jucând alături de fostul ei soț, Marcel Dalio. În anul următor, a avut un rol mai mic în
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
Marcel Dalio. În anul următor, a avut un rol mai mic în filmul muzical "Music for Millions". După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Madeleine Lebeau întors în Franța, unde și-a continuat cariera de actriță de film. A apărut în "Les Chouans" (o adaptare după romanul omonim al lui Honoré de Balzac, realizată în 1947), A jucat apoi în filmul britanic "Cage of Gold" (1950), în care rolul principal era deținut de Jean Simmons. Madeleine Lebeau a mai avut
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
roluri secundare în mai mult de 20 de filme realizate în Franța, printre care "Une Parisienne" (1957), cu Brigitte Bardot în rolul principal. De asemenea, a jucat în filmul "8½", regizat de Federico Fellini (1963). Ultimele filme în care a apărut au fost două producții spaniole din 1965. În 1988, s-a recăsătorit cu scenaristul italian Tullio Pinelli, co-autor al scenariului de la "8½". Madeleine Lebeau a murit pe 1 mai 2016, la Estepona, Spania, după o fractură a femurului.
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
decursul cărora va fi nevoie de o vaccinare de rapel. Procesul de imunizare poate începe la vârsta de șase săptămâni, cu doze administrate ulterior, la fiecare patru săptămâni. Vaccinul împotriva difteriei este foarte sigur. Reacțiile adverse semnificative sunt rare. Pot apărea dureri la locul injectării. La locul injectării se poate forma o umflătură care durează câteva săptămâni. Vaccinul poate fi administrat atât pe timpul sarcinii, cât și celor persoane cu un sistem imunitar scăzut. Câteva combinații de vaccinuri sunt utilizate pentru a
Vaccin împotriva difteriei () [Corola-website/Science/336118_a_337447]
-
terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of British Fungi-Pl.806.jpg|thumb|left|75px]] [[Fișier:2013-10-16 Cortinarius orellanus 1a.jpg|thumb|125px|C. orellanus]] [[Fișier:2006-07-12 Cortinarius rubellus 2.jpg|thumb|125px|C. rubellus]] Văloasa delicată conține o doză mai
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
Cortinarius rubellus]]", manifestările încep deseori foarte târziu de la ingerare (vezi mai sus), astfel, identificarea cauzei fiind foarte grea. Ele sunt la început nespecifice, asemănătoare unei intoxicații digestive, incluzând greață, vărsături, crampe, dureri musculare, sete și urinări dese. Abia mai târziu apar semne specifice ale disfuncționalității rinichilor cauzate de aceste toxine, concret printr-o [[Nefropatie endemică balcanică|nefropatie]] tubulointerstizială acompaniată de albuminurie, [[edem]]e) și meningiene, imitând o boală infecțioasă, pentru ca în final să se instaleze insuficiența renală. Caracteristică este senzația de
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
devenit un fotograf. În termen de un an, el a încheiat prima sa misiune importantă, un articol de primă pagină pentru National Geographic. Povestea, inițiată original prin intermediul unei invitații din partea fotografului Dewitt Jones să-l ajute la o misiune, a apărut atunci când Jones a fost chemat și Rowell a propus o cățărare pe Half Dome din Parcul Național Yosemite, întrucât a documentat pe cont propriu. Atunci când, "National Geographic" a primit fotografiile, ei au decis să facă separat povestea lui Jones de
Galen Rowell () [Corola-website/Science/336112_a_337441]
-
cartier din New York, unde a început să fotografieze scene cu tineri la petreceri și viața de noapte a orașului New York. A fost în New York City locul unde Richardson a avut primul lui "big break". Primele sale fotografii de modă au apărut în "Atmosferă" în 1994. Fotografiile din revista au fost prezentate la Paris, la Festivalul Internațional de la Modă mai târziu în acel an. Ca urmare a evenimetului, Richardson a fotografiat o campanie publicitară pentru colecția de primăvară a creatoarei de modă
Terry Richardson () [Corola-website/Science/336124_a_337453]
-
unde a luat parte la inițiativa lui Jeffrey Sachs, "Millennium Promise", documentând viața oamenilor din Sauri, Kenya. În 2010, editura" Abrams "a publicat "The Boombox Project" , prezentarea lui Owerko despre istoria unei importante pictograme a culturii pop. Cărțile care au apărut au fost acoperite de mai multe publicații de știri, inclusiv New York Times, New York Magazine, Huffington Post, Fast Company, CBS News, și Național Public Radio. În același an Hasselblad Cameras l-a numit un "Hasselblad Master" pe Lyle Owerko pentru activitatea
Lyle Owerko () [Corola-website/Science/336121_a_337450]
-
diferențe între radarul P-12 și P-10: Radarul P-12 a fost folosit nu numai pentru a descoperi țintele aeriene și a transmite date pentru artileria antiaeriană, aviația de vânătoare dar și pentru complexele de rachete antiaeriene S-75 apărute în anii '50 în sistemul de apărare antiaeriană a țării, trupelor și flotei. În toată perioada de exploatare s-a realizat modernizarea radarului P-12 în următoarele variante: Toate radarele P-12 au avut în dotare interogatorul terestru prin radiolocație
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
jocuri video, însă datorită vitezei reduse a conexiunilor la internet, nu permite o reală dezvoltare pe scară largă. -ul este apoi generalizat pe internet cu formate cum ar fi RealPlayer și Windows Media, apoi prin site-urile YouTube și Dailymotion, apărute în 2005, precum și aplicații software specializate cum ar fi Flash Player, care au facilitat accesul la conținut video streaming. Streaming funcționează pe protocolul client-server, conținutul fiind pus la dispoziție pe un server dedicat de streaming. În funcție de formatul/protocolul folosit se
Streaming () [Corola-website/Science/336136_a_337465]
-
un format container, MP4, FLV, WebM, ASF etc. Clientul poate interacționa cu serverul de streaming folosind un protocol de control, Multimedia Messaging Service (MMS) sau Real-time Streaming Protocol (RTSP). Noile tehnologii, cum ar fi HLS, Smooth Streaming, HDS, MPEG-DASH au apărut ca o alternativă la utilizarea protocoalelor de transport de fluxuri. Fișierele audio, video, sau alte fișiere stocate în server, pot fi redate la cerere (on demand). Un exemplu de platformă streaming cu conținut video on demand stocat este YouTube. Prin
Streaming () [Corola-website/Science/336136_a_337465]