27,540 matches
-
și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva topuri de hârtie de scris, cărți, dicționare, flori uscate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze și râdea În hohote, arătându-mă cu degetul unei mese pline cu bărbați amețiți de băutură. Am fost atât de rănit, Încât mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la tifonul din care țâșnea sucul dulceag de morcov fiert, la salopeta de pescar a fostului chiriaș În care te Îmbrăcai așa, din plictiseală, la copilașul care plângea frecându-și piciorușele... Când vecina cu sânii enormi, prostănaca cu voce de țață ți-a adus cozonac cu stafide și câteva ouă roșii ți-ai amintit că era Înălțarea, dar ea plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia retras, singur și-și scrisese pe perete o frază a lui Soloviov: ,, O singură posibilitate de viață există pentru omdezrădăcinarea egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un chip casa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai bizare și chinuitoare lucruri. Îi trezea din somn În toiul nopții. Îi comanda mamei spre exemplu o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că va termina În curând povestirea pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama strălucind de tinerețe și frumusețe, suplă, cu părul strâns la ceafă Într-un coc micuț, cochet, Îmbrăcată Într-o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de trei-patru ani, așezat pe un fotoliu și privind-o fascinat. O fereastră deschizându-se brusc din cauza vântului și mama Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai departe! Avea o privire triumfătoare și ironică atunci când mă pamam cu glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie de bal și se privește În oglindă. Mă Îndrăgostisem nebunește, nu de el, ci de picturile lui. M-a Învățat În câteva scurte ședințe, să ating cu pensula culorile, să le Înmoi În substanța care le aduna Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
izbește de geam ca un orbete,, . e tot ce-ți pot scrie. Vreau să mă Întorc acasă. Poimâine, te rog să trimiți mașina!.,, M-a pictat În ultimele două zile. Nu mi-a dat nici un indiciu. Nici cum să mă Îmbrac, nici poziția În care să mă așez pe scaun, și nici cum să mă pieptăn sau să mă fardez. Singura indicație pe care mi-a dat-o pe un ton poruncitor, a fost să mut scaunul, către punctele sud-vest ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i că eu sunt Kawabata, și m-am născut cu numele ăsta, care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să afle lucrul ăsta. Cine ar mai citi-o? Epilog Ă2ă Cinci decembrie. Antoniu a primit de pomană de la lumănăreasă un palton gros, vechi, care-l apără cât de cât de frigul de-afară și de cel din cavou. Doarme Îmbrăcat cu el, și parcă, parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care-i Îngrijorează pe meteorologi și dă voturi politicienilor când amintesc de ea În discursuri, mai are mici pusee de...,,les neige d,antan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rece și cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi de abur luminos care nu reușise, nici măcar în miezul zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
blană, tuns la doi centimetri pe toată suprafața capului său, foarte rotund și cam mic, și o față întinsă ce pare inexplicabil mai tânără decât vârsta lui reală. E greu de crezut că a trecut de cincizeci de ani. Se îmbracă în stil american, poartă curea în loc de bretele și așa mai departe, și arată când banal, când extravagant, cu accesorii șocante, cum ar fi eșarfele de mătase de un alb strălucitor în loc de cravate. Nici nu mai pot vedea o eșarfă colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau foarte îndrăgostiți unul de altul. Mărturisirea iubirii lor și supușenia mea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vreme căci se așternuse un strat destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat că se îmbrăcase în întregime în negru, din instinct, desigur. Se apropie și ridică spre mine, ca să o sărut, fața mică și palidă umbrită de o beretă neagră de catifea. Farmecul lui Rosemary vine din faptul că e percepută ca fiind petite. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care o au femeile când se uită la un copil mic. La Rosemary grija era însoțită de curiozitate, la Antonia de neliniște. Îmbrăcată într-un costum gri deloc ostentativ Rosemary părea extrem de mică pe lângă soția mea. — Antonia tocmai îmi spunea cum este apartamentul tău, spuse Rosemary. Cred că este exact ce-ți trebuie. Și ai o vedere splendidă spre catedrala Westminster. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut la ușă. Am deschis și am intrat. Antonia și Palmer erau acolo. Antonia era îmbrăcată într-un halat matlasat pe care nu-l știam. Avea părul împletit în două cozi care-i coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]