4,849 matches
-
noi înșine”. Proclamarea independenței a fost primită cu ostilitate la Londra și cu răceală la Paris. Austro-Ungaria, Germania și Italia și-au rezervat dreptul de a-și preciza poziția după încheierea războiului iar Rusia a acceptat-o ca un fapt împlinit. Cercetând mai departe Documentele, acestea descriu desfășurarea luptei românilor pentru cucerirea neatârnării. Documentele arată că prin efectuarea mobilizării armatei de operațiuni i s-au adăugat unitățile de ordine și de pază ale graniței, garda orășenească precum și recruții anului 1877, pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
fost silită, curând, să accepte că înfăptuirea acestui proiect depindea de conjunctura externă. Treptat, s-a conturat „politica pașilor mărunți”, a fost înlocuită ideea sprijinului extern cu doctrina ”prin noi înșine„ și a apărut practica punerii marilor puteri în fața faptului împlinit. Unirea și independența continuau să fie obiectivele majore ale întregii mișcări iar Mihail Kogălniceanu a fost prezent la fiecare din aceste evenimente punându-și inteligența, sufletul și întreaga putere în slujba țării. Și nu a fost ușor căci, marile imperii
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
a promovări în funcții publice, desființarea privilegiilor și rangurilor boierești, revizuirea relațiilor dintre proprietari și țărani. Deși nu răspundea dorinței de unire deplină, ea nu împiedica realizarea acesteia de către poporul nostru, prin propriile sale forțe. Puterile, trebuiau puse în fața faptului împlinit. În aceste condiții, viața politică din Principate, s-a concentrat, în jurul alegerilor pentru Adunările Elective. Adunarea din Moldova l-a ales drept candidat unic pe Al. I. Cuza, 5 ianuarie 1859. Adunarea Electivă munteană, era dominată de forțele conservatoare. În
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
la presiunea maselor, pentru a contracara această majoritate. Cele două tabere, au acceptat candidatura lui Al. I. Cuza care, în 24 ianuarie 1859, a fost ales domn, în unanimitate și în Țara Românească. Acest act politic a inaugurat politica faptului împlinit. Prin acțiunea sa, poporul nostru a semnat, la 24 ianuarie 1859, actul de naștere al statului modern român, România. România parcurgea, după 1859, un proces de adâncă înnoire. După realizarea unirii depline a Principatelor Române, s-a consolidat autonomia țării
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Principalele obiective ale mișcării naționale de după, 24 ianuarie 1859, erau în interior, unificarea și centralizarea aparatului de conducere a statului la București, iar în exterior, recunoașterea de către marile puteri a dublei alegeri. Reușind să pună Marile Puteri 67 în fața faptului împlinit, românii realizau peste mai puțin de două decenii și cel de al doilea mare obiectiv al lor, independența, constant fiind același mare... Mihail Kogălniceanu. La scurt timp după acestea se petrec două evenimente semnificative, în dezvoltarea politică a României moderne
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
fost promulgată la 1 iulie 1866. Schimbările intervenite în vara lui 1866 exprimau încă o dată hotărârea României de a-și urma propriul drum, de a respinge politica marilor puteri de imixțiune în treburile sale. Acțiunea românească conformă cu tactica faptului împlinit, se solda cu înlăturarea situației de provizorat și cu stabilizarea statului național creat la 24 ianuarie 1859.În octombrie 1866, Poarta care nu reușise să impună intervenția armată, deși se bucuraseră de sprijinul Rusiei, era nevoită să recunoască pe Carol
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
țară. Proclamarea independenței a fost primită cu ostilitate la Londra și cu răceală la Paris. Austro-Ungaria, Germania și Italia și-au rezervat dreptul de a și preciza poziția după încheierea războiului iar Rusia a acceptat-o ca pe un fapt împlinit. După înfrângerea Turciei prin efortul concertat al Rusiei și României au avut loc tratatele de pace care, deși, au recunoscut independența României, ne-au impus anumite condiții, precum modificarea articolului 7 din constituția din 1866 și ne-au răpit cele
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o socotea mai importantă din punct de vedere social decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau unanimitate, nu poate fi vorba de voință generală, fiecare hotărând pentru sine. Sau, parafrazându-l pe Rousseau, este vorba "de voința tuturor, nu de voința generală". Dacă majoritatea trebuie să ia în mâini guvernarea nu doar prin forța faptului împlinit, dar și în virtutea dreptului recunoscut, cutuma "greutății" voturilor trebuie să lase loc acelei de a le număra. Aceasta poate avea loc în trei moduri: sau deciziile trebuie să aparțină exclusiv categoriei celei mai înalte, a celor puternici care se consideră
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
seducă pe Rougon cu orice preț318. Rougon formulează pentru sine, într-un sfârșit, ceea ce nu-l poate lăsa indiferent: "Cette Clorinde était vraiment une fille très séduisante" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.101]. Seducerea lui Rougon este un act împlinit de care el este conștient și, ca un strateg adevărat, își face la rândul lui planuri de revanșări 319. Sidonie Risler pune în aplicare mai multe scenarii de seducere a bărbaților: seducerea necesară a lui Risler (care devine soțul său
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
asupra economicului sau absorbția celui de-al doilea de către primul. Într-o lucrare intitulată Trecutul și viitorul a două iluzii, Maurice Aymard observă faptul că, la fel ca altădată socialismul, dar pentru rațiuni diferite, capitalismul nu există nicăieri ca sistem împlinit. Forța sa constă în a fi un sistem deschis, cu tendințe și reguli în devenire, ce reutilizează celelalte forme de organizare a producției. El a făcut astfel dovada unei capacități de expansiune de care socialismul nu s-a învrednicit. Trecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul. El punctează, astfel, că "dacă prin istoria literaturii suntem mult mai aproape de canon, decât prin receptare, marketing sau advertising, totuși, istoria literaturii reprezintă biografia unei tradiții literare; canonul este destinul ei (împlinit). Deși tind să coincidă, cele două dimensiuni au diferențe sensibile. Istoria literaturii reunește persoane, fapte, autori secundari, întrucât relevanța lor are o influență asupra imaginii corecte și complete a tradiției literare pe care o sistematizează. Canonul literar reprezintă doar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
față de mine, face să crească gravitatea judecății față de propria persoană, adică responsabilitatea. În acest proces, libertatea nu are ultimul cuvânt, conștiința morală este În mod esențial și continuu insatisfăcută; ea este Întotdeauna dorință către perfecțiune, către Infinit, niciodată pe deplin Împlinită. Existența libertății În eteronomie constă, pentru libertate, Într-o mișcare infinită de a se pune Întotdeauna În discuție, de a fi continuu nemulțumită de modul În care și-a Îndeplinit responsabilitatea față de celălalt. Eul, În fața Celuilalt se găsește și În fața
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
românească" și prin Ibrăileanu, iar profesorii mei au fost în general discipolii lui Ibrăileanu. Și eu am crescut, ca limbaj critic, pe studiile lui Ibrăileanu, care se lăsa imitat, cum nu se lăsa extraordinarul Călinescu. E.M.: Vă considerați un destin împlinit? Sunt anumite lucruri pe care regretați că nu le-ați făcut? E.S.: Niciodată nu voi regreta că am fost profesor. Mi-a plăcut foarte mult meseria de profesor. În perioada când am fost studentă, făceam practică la liceul Negruzzi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înlocuită aici de un epilog ca un legat testamentar adresat Mariei: "Eu nu m-am dat / Nici nu m-am lăsat/ Pentru mine / Ori pentru tine, / Ci pentru neamul omenesc / Pe care-l mântuiesc / După cum Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a lecturii ce dispune de instrumentele necesare ("vêtrilele întinse "), are o finalitate bine precizată ("cârma tocmită "), și, de ce nu, un context generos ce stă sub imperiul clarității, configurând, astfel, prin imaginea implicită a cititorului trecând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
slavă și oferă cartea ca mulțumire pentru binefacere, cu bucurie și asumare vorbind, implicit, de pasiune, el fiind "iubitoriul de ostenele", precum Teodosie, mitropolitul Ungrovlahiei se definea la finalul unui important volum tipărit și prefațat, adăpostindu-se exemplar în lucrul împlinit (Triod, Buzău, 1700). Imaginea nu este departe de aceea prin care se identificase Radu Greceanu în dedicația către Brâncoveanu din Pravoslavnica Mărturisire, Buzău, 1691, ca "mult de bine-vă voitoriu și gata a sluji": cât de frumoasă definire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace spirituale esențiale și cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de fanatism și de viziunea sa dominatoare, creștinismul s-a impus mai întîi în Orient, înainte de a se răspîndi în Europa. Filosoful denunță prin acest exercițiu ceea ce el însuși numește fanatism, cultul Istoriei transformat în prejudecată a necesității, iluzia faptului împlinit, nevoia de a arăta un respect profund față de realitate, faptul de a se prosterna în fața prezentului. Se ridică împotriva istoricilor realității, expresie prin care pot fi desemnați astăzi specialiștii în uman, în general. Renouvier recunoaște măsura iluzorie a demersului ucronic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
impunerea acelui controversat act juridic extern din 7/19 august 1858, numit Convenția pentru organizarea definitivă a Principatelor Române 46, utilizatorii au dovedit tact și înțelepciune în aplicarea prevederilor sale restrictive, recurgând (atunci ca și mai târziu) la soluția faptului împlinit. Inaugurată la 24 ianuarie 1859, prin decizia cvasiunanimă a românilor de a alege în fruntea Principatelor Unite pe unul și același domnitor, Alexandru Ioan Cuza, politica faptului împlinit nu a reprezentat altceva decât expresia voinței naționale, întărită prin forța actelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
prevederilor sale restrictive, recurgând (atunci ca și mai târziu) la soluția faptului împlinit. Inaugurată la 24 ianuarie 1859, prin decizia cvasiunanimă a românilor de a alege în fruntea Principatelor Unite pe unul și același domnitor, Alexandru Ioan Cuza, politica faptului împlinit nu a reprezentat altceva decât expresia voinței naționale, întărită prin forța actelor juridice interne și recunoscută cu timpul de statele europene, începând cu puterile garante. Nu este mai puțin adevărat că, prin actul Convenției de la Paris, adăugat normelor interne sau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fenomenului în funcție de vârstă. Intensitatea diferită a mortalității pe vârste se poate caracteriza cu ajutorul ratelor specifice de mortalitate pe vârste, calculate (în promile) prin raportarea numărului de decese (Mx) care au avut loc în cadrul unei subpopulații în vârstă de x ani împliniți, în decursul unui an calendaristic, la efectivul mediu al populației de acea vârstă ( xP ), potrivit relației. În afară de interesul demografic, determinarea intensității mortalității în cadrul subcolectivităților de populație, structura după caracteristici demografice, de mediu, teritoriale, aduce un aport important la descifrarea mecanismelor
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
Ea era de acord. Trebuie să găsim ceva." Și au găsit pînă la capăt, pînă la acei ultimi cinci ani petrecuți împreună la umbra Orașului interzis, la Pekin, după ce au săvîrșit 'uciderea' rituală a lui Elisabeth în ochii lumii. Odată împlinită datoria familială și publică, în sfîrșit liniștită, ea dispare pentru toți, mai puțin pentru omul ei care, la final, aduce o ofrandă simplă și sublimă Celui care a permis unei străfulgerări amoroase să dureze: "Mulțumesc", regăsind începutul care deschidea deja
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
face plăcere, mă bucur, e chiar o bucurie răutăcioasă. Societatea și opinia publică franceză care mă voiau politic corect au trebuit în cele din urmă să mă accepte așa cum sunt datorită acestei cărți". Altfel spus, o viață transformată în destin. Împlinită, chiar dacă empatia autorului nu e mereu prezentă, chiar dacă propria sa ambivalență îi determină uneori reacții de aprobare, alteori de condamnare a eroului său. Alegînd un asemenea subiect, Carrère se deplasează pe o muchie extrem de periculoasă, căci oricît de mult s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obiective, a unei moralități universale și a unei arte autome, care să conducă la "îmbogățirea vieții cotidiene" trebuie revalorificate, în ciuda distrugerii acestui optimism în urma evenimentelor istorice nefericite ale secolului XX. Concluzia habermasiană este fermă: "proiectul modernității nu a fost încă împlinit", iar programele care au avut drept scop negarea artei și a filosofiei trebuie să ofere acestei revitalizări a modernității surse de inspirație. În acest sens, Habermas distinge, dar fără succes, după părerea criticului Douglas Kellner 112 și a lui Ihab
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]