2,929 matches
-
cu mers lung, prudent, privind sfios în jur, se așeză la unu-doi pași, lângă primul. Dar, iată că apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul auriu cinci siluete, neclintite... ca ireale. Era ceva măreț... ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmăreau -, cea mai sigură cale de apărare: am început să cânt, fără niciun fel de greșeală, melodia pe care domnul și doamnele în negru o masacrau în fel și chip. Reacția finală a fost de poveste: negresele au început să înșire cruci cu nemiluita, iar domnul în negru privea nedumerit către cupola bisericii, parcă făcând inventarul sfinților și drăcușorilor puși la colț de către aceștia, încercând să afle dacă nu cumva unul dintre ei a coborât, cu chip de Z, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a întrebat, așa, ca să se afle în treabă, dacă este cineva în sală care ar putea-o îmblânzi. Când a dat să coboare de pe scenă, am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
două lumi diferite, care se căutau din ochi, ca să se cunoască mai bine. Ardeau de curiozitate să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascunzând boii și căruța și pe omul acela scos din minți de spaimă. — Condu mai Încet, icni Myatt, dar șoferul se Întoarse și rânji În direcția lui, făcându-i semn cu o mână care nu tremura câtuși de puțin. Ofițerii Înșirați la masă, soldații de la ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu putea Înțelege un cuvânt din ce se vorbea, nu știa de ce se află acolo, era speriată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cer, și a aprins oile și pe slujitorii tăi, și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 17. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Niște Haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 18. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
gândit? ― La mănăstirea Dancu, care are o poveste aparte. ― Aceasta o vom afla din cele scrise de Constantin Duca voievod la 15 decembrie 1701. Așa că încearcă să depeni spusa lui vodă. ― La început, la fel ca și alți voievozi, domnul înșiră o poveste cam lungă. La sfârșit, însă, spune: “Aicea în orașul domnii meli, în Iași, aflându-se o sv(â)ntă beserică zidită din piiatră de un răpăusaat creștin boiarin de demult, anume Dancul și Sofroniie... am socotit domniia mea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
polobocu de 80 vedre gium(ă)tat(e) de leu... și din pomi zăciuiala după obicei”... ― Acest voievod s-a arătat foarte darnic, părinte. ― Am mai putea spune și altele despre Dealul Păunului și despre vodă. Ia încearcă să le înșiri, dragule. ― Întâi, că dealul Păunului era sursa de piatră pentru tot Iașul. Apoi, voievodul Ioan Teodor Calimah a poruncit ca orice cărăuș, la coborâre, să lase o piatră de fiecare coș, care s-a folosit la zidirea bisericii Pogorârea Sfântului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care citim: “Mănăstirile Ierusalimului, i a Sânaiei, i Sfintii Agorii i altora, ce s-au orânduit untu de lemn, tămâie, din Vamă, pe obicei ce s-au așăzat mai pe urmă, la let 7250 <1742> iunie 19”... În continuare, sunt înșirate toate mănăstirile din Moldova, închinate, arătându-se și ce cantitate de untdelemn și tămâie trebuie să dea pe o lună fiecare. La sfârșit, se arată: “Fac pe lună: 47 ocă de untdelemn și câte 100 dramuri tămâie”. “Dumneata, vel vistiernice
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din totdeauna... Drept urmare, am strâns cărțile înșirate pe masă și, după ce le-am pus în desagă, m-am ridicat. ― Poftă bună, fiule, și somn ușor. Mâine om mai hălădui prin cele vremuri, când neamul ista al nostru încerca să facă încă un pas pe calea istoriei devenirii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce fac. Nu spuse nimic, atent la manevrele celor patru războinici care începeau să umple cu nisip niște recipiente pe care le puseră pe foc, împreună cu niște pietre mari și rotunde. În vremea asta, Xudura părea mai concentrat decât oricând, înșirând trestii pe niște lungi ace de os pe care le așeza lângă el, pe butucul din mijloc unde se așezase. Când păru să fie gata, dădu jos de pe lance, unde rămăsese toată noaptea, capul lui Lucas, îl insultă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aproape toată ziua cu ea și a fost miraculos... m-am simțit excelent... sper să fi fost la fel și pentru ea, dar n-am întrebat-o. Acum adevărul e că îmi e destul de ușor să vorbesc cu macky, să înșir vrute și nevrute, am această libertate cu ea, pot spune orice, despre orice subiect, oricît de șocant sau controversat, simt că nu are prejudecăți și poate de aceea îi povestesc o grămadă de lucruri. E unul din marile avantaje ale întîlnirilor cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sentiment e adevărat... își spune Romeo, iată cum e cînd îmi dorește cineva prezența, cum e cînd mă vrea și pe mine cineva cu adevărat, dincolo de imposibil, încît totul devine altfel datorită iubirii... 4 Am impresia că am încercat să înșir despre orhidee o mie și o sută de pagini, despre sirenă zece pagini plus încă una și despre elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În capul mesei, o poșircă făcută-n casă și să-mi Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți spun, petrecere nu glumă, mi se potrivea mătușă; unde mai pui că madam Albu se uita chiorîș la Wanda, pe care nu i-o puteam prezenta drept soție; știi, balabusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii unei picături de ceară În vis. Aș Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii unei picături de ceară În vis. Aș Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o poezie un vers frumos care nu semnifică nimic este superior unui vers mai puțin frumos care semnifică ceva. Ca o exemplificare a teorii lui Gautier, Nordau, arată cum este construită poezia Récapitulasion de Catulle Mendès: în paisprezece strofe el înșiră nenumărate nume de femei și încheie cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să omori nici o muscă“. Își aducea aminte ce mutră făcuse Wilcox, Într-o zi cînd Îi răspunsese „Nu sînt deloc nevinovat. Eu am omorît-o!“ După aceea dispăruse și Wilcox, cu despotica lui nevastă pasionată de hochei (pe consola căminului se Înșirau trofeele de argint pe care le cîștigase). Afară, agentul părea să-și fi pierdut răbdarea. Citise pesemne de-a fir-a-păr ziarul, rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păstra toată cutia, Îi zise Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei de Economii, ale cărei seifuri erau Înșirate acum la vedere, aidoma mormintelor dintr-un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]