384,087 matches
-
teatru pe care simțea o imperioasă nevoie s-o comunice cuiva, sorții căzând pe mine. Profita de momentul când, mai către seară, sala de clasă rezervată lecturii se golea. Se așeza în fața mea, sprijinit pe un pupitru fără ocupant și începea să-mi citească. Era interesat să-mi vadă reacțiile și să converseze, dându-mi uneori sfaturi în legătură cu cărțile pe care mi le alegeam de la bibliotecă. Lucru ciudat, nu mi-a pomenit niciodată de Lovinescu. Se mulțumea să aibă în persoana
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
ședințele Cenaclului "Sburătorul". I-am comunicat interlocutorului meu că, fără a-i fi fost elev, trecusem vremelnic pe la "Mihai Viteazul" și că rămăsesem foarte impresionat de prezența lui. Extrem de afabil, Lovinescu a dat curs fără ezitare dorinței mele și astfel, începând cu primul sfert al lui ianuarie 1940, am asistat, ori de câte ori împrejurările mi-au permis, la manifestările cenaclului. Nu aveam decât nouăsprezece ani. Am fost în Cenaclul "Sburătorul" numai un simplu observator, întotdeauna tăcut, dar tot timpul ochi și urechi, răsplătit
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
se înșeală asupra numărului și compoziției exacte, ceea ce e explicabil și lipsit de importan"ă, dar nu și de semnificație dacă se are în vedere ceea ce ține să sublinieze criticul). Era în duminica lui 7 ianuarie 1940, așadar foarte la început de an, într-o zi de Bobotează, fapt care pentru Lovinescu nu conta. Despre biblioteca lui Lovinescu și soarta ei nefericită s-a pomenit adesea, în frunte cu cele scrise de Ileana Vrancea și publicate în România literară. Nimeni însă
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
de care dă dovadă, de pildă, un personaj ca Virgiliu Monda. Aceasta în pofida faptului, subliniat cu insistență, că l-a cunoscut " impunându-se atenției sale într-un mod care prevestea o viitoare afirmare binevenită ca scriitor - încă de pe vremea când, începând din toamna lui 1913 i-a fost elev la Liceul "Matei Basarab" și a participat ulterior la mai toate manifestările revistei și Cenaclului "Sburătorul", până la decesul criticului. Voi da un singur exemplu, absolut concludent și care are o legătură directă
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
ajungând la aproape două mii " deci putem estima că avem editate cel puțin 46.000 de pagini din opera clasicilor, într-o supraveghere științifică academică, nouă. Proiectul se află în plină desfășurare: unele serii de opere continuă, altele urmează să fie începute, iar câteva au fost încheiate. Dacă mai adaug informația că acestea sunt realizări tipografice pe parcursul a numai cinci ani (prima apariție " trei volume Eminescu " datează din 1999), avem încă un argument pentru a califica acest proiect ca excepțional, de o
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
Cristian Teodorescu De cînd a început Campionatul European toți ne pricepem la fotbal. TVR a luat fața celorlalte televiziuni, iar ziarele de sport își țin deschise edițiile pînă tîrziu, să prindă rezultatul ultimului meci al zilei. Văzînd cum joacă unii, comentatorii noștri se dau de ceasul
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
să "prindă" un apus de soare, zborul unui fluture, zbaterea unui arbore în furtună... Întâmplarea face că m-am ocupat vreo câțiva ani cu fotografiatul. Mă cuprinsese o plăcere diabolică să imortalizez figuri de oameni, peisaje, momente, situații... Cred că începusem să am o oarecare pricepere într-ale fotografiatului: "făceam" fotografii, developam și mă chinuiam ore întregi într-un laborator improvizat pentru a scoate efecte deosebite datorate (și a) unor trucaje, atât cât mă pricepeam. Obțineam câte o victorie insignifiantă, dar
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
le dea" A demostrat-o! În cămăruța de la mansarda unui hotel pe care îl ador, "Împăratul romanilor", m-am simțit mult mai aproape de cer. Am văzut, uneori, Munții Făgărașului, cu zăpadă încă pe creste, semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează, se topește pur și simplu, ca gheața cînd dă de căldură. Și atunci, lucrurile în jur se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care mi-a fracturat orice formă de înțelegere. Și am plecat. Cred
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
a funcționat atât de bine și piedicile tranziției n-au fost atât de multe și evidente. Incompetenți cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească și în sfârșit îi cunoaștem măcar pe câțiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României. Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-și dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-au
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
ale secolului trecut (adică XX). O confruntare între trecut și prezent, memorie și uitare, în care cineastul vrea să fie "mai profund decît filozoful"... Godard are 73 de ani, pe care îi poartă cu sprinteneală și indiferență; fumează în neștire, începînd cu ora nouă dimineața, și se poartă ca și cînd a rămas ceea ce a fost mereu: un nonconfomist, un artist liber, un om care, cu vocea lui slabă, cu tonul lui ușor cîntat, monocord, cu frazele lui lăsate în suspensie
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
Cinéma ca "mai puțin disperat decît precedentele" ", e o probă în acest sens. De ce a ales Sarajevo, pentru filmul lui? Pentru că "atunci cînd războiul se sfîrșește și reporterii nu mai vin, de vreme ce nu mai pot găsi răniți și foamete, atunci începe purgatoriul. Purgatoriul e o metaforă a vieții". Altfel, zice cineastul senin, "nu-mi place cuvîntul cineast, și nici cuvîntul cinema! Detest cuvîntul Ťrealizatorť; la limită, accept metteur en scčne, dar asta se potrivește mai bine teatrului. Ziceți c-aș fi
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
treptat poezia?Regretabilă e însă circumstanța că în gazetăria postbelică a lui Octavian Goga se reflectă, într-o amplă proporție, latura agresivă a naționalismului său, xenofobia ce i-a distorsionat progresiv conștiința civică. Ardentul bard care și-a înălțat la început vocea în favoarea drepturilor nerecunoscute ale românilor din Ardeal, nu mai e dispus, după 1916, a recunoaște drepturi similare minorităților apărute în România întregită. E o decepționantă contradicție a militantismului care se bucura odinioară de o îndreptățire nu doar etnică, ci
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
și acestea sînt tot ficțiuni). Odată cu instaurarea regimului comunist ficțiunea a fost introdusă pe scară largă în viața publică (în orice regim politic există o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la acest capitol, începînd chiar cu rezultatul alegerilor din 1946), iar literatura a fost obligată să devină o copie palidă a minciunii oficializate. Altfel spus, scriitorii din obsedantul deceniu au fost obligați să descrie la modul realist (nonfictiv?) o realitate devenită ficțiune pură. O
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
Tudorel Urian Privită de mulți cu nedisimulat dispreț, catalogată adesea drept o specie minoră a criticii literare, foiletonistica și-a pierdut mult din audiența de care se bucura înainte de 1989. Începînd cu Nicolae Manolescu, primus inter pares, mai toți cronicarii importanți dinainte de 1989 au părăsit comentariul literar la zi dedicîndu-se elaborării unor mari istorii literare (în fond, ambiția fiecărui critic literar care se respectă este aceea de a da propria sa
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
mai poate apăra. Autoarea este criticată pentru metodele neortodoxe utilizate la scrierea acestei cărți și pentru excesul ei de zel demolator care lasă să se înțeleagă faptul că în mintea "cercetătoarei" la început au fost concluziile și doar apoi a început căutarea (inventarea?) probelor capabile să le susțină. Pe de altă parte însă recenzentul discută cu onestitate și aspectele mai mult sau mai puțin controversate din biografia celor trei scriitori. El recunoaște faptul că Mircea Eliade a fost antisemit, dar antisemitismul
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
siguranță la veșnicul meu trans-amic, la prietenul meu de dincolo, transcendental, cum vreți, voi scrie la persoana întâi, ca și când aș fi singur... Facem o probă... ca proba de microfon. Dar de fapt, nu eu zic, Omicron zice... Vă dați seama - începe amicul, în numele meu, - că în cele opt decade ale vârstei împlinite, am strâns destule dovezi și mărturii ale acestei stări, ale acestei imagini, când naturale, când artificiale, iar în Artifex... băgăm (vorbă învățată de la mocofanul Rânzei) în primul rând ideea
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
darurile sale de observator minuțios, înzestrat totodată cu o memorie extraordinară. Ar mai fi multe de relevat din ideile și temele subiacente ale acestei cărți bogate și îmbogățitoare. De pildă, misteriosul raport dintre uitare și amintire, la un om care începe să îmbătrînească (în carte, Miriam, personaj interesant, dar pentru mine, pe alocuri mai puțin seducător în plan literar, poate pentru că mi s-a părut conturat în linii prea clare, prea puțin echivoce, amintind de inevitabilul personaj pozitiv de pe vremuri); dilemele
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
cu bunăvoință, elegant în toate privințele : "Eu cred că pe măsură ce îmbătrînești devii mai cochet, fiindcă îți dai seama că trebuie să te aranjezi puțin, pentru ca să nu fii șleampăt...Dar am fost întotdeauna destul de cochet și urmez moda...". - Aș vrea să începem, dacă sînteți de acord, cu puțină genealogie. Familia paternă Djuvara, familia Grădișteanu a mamei dvs. ... - Dacă mă întrebați despre familie, e un domeniu care m-a interesat întotdeauna. Face parte din istorie. Ca să zic așa este o știință auxiliară istoriei
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cu puțină genealogie. Familia paternă Djuvara, familia Grădișteanu a mamei dvs. ... - Dacă mă întrebați despre familie, e un domeniu care m-a interesat întotdeauna. Face parte din istorie. Ca să zic așa este o știință auxiliară istoriei și de altfel istoria începe cu genealogie că primele date istorice pe care le avem de pildă de la egipteni sînt pur și sumplu genealogii ale faraonilor. Și încetul cu încetul în vremurile acelea se considera foarte important rolul individului. Acuma, cum să zic, știința istorică
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
avut în țară imediat situații importante de tînăr inginer. El a clădit, de pildă, hotelul mare de la Călimănești care mai există și astăzi, cînd treci pe șosea îl vezi, la 1910, e făcut de taică-meu. Pe urmă cînd a început războiul din 1914, a fost directorul uzinelor lui Georges Valentin Bibescu, la Comarnic, care era de ciment și s-a transformat în uzină de muniție, de armament, în 1914, între "14 și "16. Și pe urmă, la război, era în
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
la mine și simțea că-I lipsește ceva dacă nu vorbește limba română. - Nepoata dvs. vorbește și ea românește? - Aia mică, nepoata, dintr-un miracol, s-a măritat și ea cu un român, acum trei ani. Așa că de atunci a început să învețe românește. L-a cunoscut aicea, că a venit să stea cu mine de Anul Nou și întîmplător i-a căzut cu tronc și s-a măritat cu tînărul Andrei Popovici. Așa că a fost o fericire. Deci nepoată-mea
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cetățeni ai țării, să fie o pură întîmplare, să fie o legătură ascunsă care ni se va dezvălui mai tîrziu? Și pentru că am intrat în teritoriul politicii îi anunțăm pe cititori că revista lunară Sfera politicii poate fi procurată gratuit, începînd cu nr. 101, de la sediul revistei din Piața Amzei nr. 13, etajul I. l Din nr. 108, care ne-a sosit la redacție, semnalăm un incitant grupaj de documente din anul 1935 despre Panait Istrati recuperat de Stelian Tănase. Articolele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
chiar nerealizabil, de vreme ce însuși Bush-junior ne-a văzut "capul de pod" ideal spre zona stepelor... Dar să lăsăm geopolitica și să vedem ce se întâmplă dincoace de fruntarii. Dac-ar fi să credem ziarele, de când au intrat în UE, ungurii încep să moară de foame... Numai așa se explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre piețe și măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă și de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
vârstă de zece ani între ei, Cugler fiind mai tânăr. Amândoi sunt moldoveni, Scorțescu - născut la Iași, Cugler - la Piatra Neamț. Amândoi sunt absolvenți ai unei Facultăți de Drept, Cugler având pe deasupra și pasiunea muzicii, cu veleități de compozitor. Scorțescu își începe cariera diplomatică în 1920, evoluând de la posturi modeste la Istanbul, Atena, Ankara, Riga, Praga, Berna, până la acela de ministru plenipotențiar în 1944 în Italia, unde se va căsători cu o italiancă și va rămâne în exil, aproape pierzându-i-se
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]