11,463 matches
-
a fi o evoluție fotomecanică a liniei gravate în adâncime inventate în secolul al XV-lea. Un pas major în dezvoltarea fotogravurii a fost apariția tehnicii aquatinta în secolul al XVIII-lea, care ulterior, în secolul al XIX-lea, a încorporat metodele fotografice. Grenul din aquatinta devine astfel rasterul din fotografie. Începuturile fotogravurii le putem menționa odată cu experiențele lui Niépce, în 1827, care a încercat să rezolve cu ajutorul asfaltului de Siria (substanță fotosensibilă) sensibilizarea plăcii de gravură. În anul 1853, vărul
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acoperite cu strat de verni anticoroziv. Când placa este scufundată din nou în mordant, corodarea continuă, în afara porțiunilor protejate. Prin repetări succesive ale aplicării stratului de verni și ale expunerii la mordant vor rezulta o varietate de mase tonale uniforme încorporate în compoziție. Apariția tehnicii aquatinta generează noi modalități de a expresiviza materialitatea, mai cu seamă datorită semnelor punctiforme, nuanțând valori diferite. Dacă în cele mai multe cazuri această tehnică se limitează doar la figurarera semitonurilor, în cazul lui Goya apar remarcabile excepții
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
pană sau de o pensulă pe hârtia de șevalet. Din punct de vedere tehnic, este poate cea mai complexă dintre manierele litografiei, necesitând multă experiență. De cele mai multe ori, gravorul începător în această manieră confundă pigmentul din compoziția tușului cu grăsimea încorporată din aceeași compoziție, iar rezultatul imprimării nu reușește să garanteze prezervarea și imprimarea griurilor de pe piatră. Din această cauză, maniera laviului se pretează mai mult la un gen artistic de gravură și mai puțin transpunerii întocmai a unui proiect inițial
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Pentru scopul de a asimila funcția juridică internațională, cel puțin cu privire la anumite categorii de dispute, cu stricta constrângere a litigiului intern, articolul 36 al Statutului Curții Internaționale Permanente de Justiție a creat așa-numita clauză opțională. Acest mecanism ingenios este încorporat fără vreo schimbare în articolul 36 al Statutului noii Curți Internaționale de Justiție. Prevederea le dă semnatarilor Statutului oportunitatea de „a recunoaște drept obligatorie ipso facto și fără vreun acord special, în relație cu orice alt stat care acceptă aceeași
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unor reguli superioare, adică „standarde de comportament definite ca drepturi și obligații”7. Regulilor li se dă de obicei forma în cadrul unor acorduri internaționale și se concretizează în organizații cu personal și buget proprii 8. Deși regulile sunt de obicei încorporate în organizații formale, nu acestea constrâng statele. Instituțiile nu reprezintă o formă de guvernare mondială. Statele trebuie să aleagă respectarea regulilor pe care le-au creat. Pe scurt, instituțiile necesită „cooperarea descentralizată a statelor suverane individuale, fără un mecanism eficient
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
operaționalizate pentru a oferi explicații cauzale fie ale felului în care apar entitățile macroscopice, fie ale comportamentului lor. Accentul pus de realismul tradițional pe natura umană, deși lăudabil într-un sens popperian, este deci afectat de incapacitatea de a o încorpora în mod explicit în argumentații cauzale care să interpreteze aceste lucruri în termenii interacțiunilor individuale. Machiavelli este cu siguranță excepția aici, dar și contribuția sa e limitată, deoarece sistemul lui explicativ este derivat din istorie și justificat inductiv, lipsindu-i
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
organizarea producției și a muncii. Este generată de necesitatea adaptării permanente și rapide la cuceririle științei și tehnicii. Constituie, de departe, cea mai importantă activitate organizațională, fără ea organizațiile fiind sortite stagnării sau eșecului. În condițiile actuale, activitatea de cercetare-dezvoltare încorporează ceea ce se numește managementul de proiect, care își propune prevenirea obstacolelor și dificultăților, planificarea, organizarea și controlarea activităților în vederea finalizării proiectului cu cele mai bune rezultate. De asemenea, asistăm la o redeplasare a comportamentului managerilor de la reacția față de nou la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a‑i evidenția rolul, utilitatea și importanța pentru bunul mers al activității de conducere. Cele mai multe dintre teoriile conducerii, prezentate în paragraful anterior, pornesc de la stilul de conducere, se „învârt” în jurul lui sau ajung la el. De altfel, există autori care încorporează cercetările asupra stilurilor de conducere printre teoriile conducerii. Noi considerăm că problematica stilurilor de conducere este distinctă și, de aceea, preferăm s‑o tratăm într‑un paragraf de sine stătător. 3.1. Ce este stilul de conducere?tc "1. Ce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
obiectul reflecțiilor unor autori. Alain Kerjean a publicat nu demult (în 2002) o lucrare intitulată Le manager-leader. Pornind de la ideea că, în organizațiile postindustriale fondate pe responsabilizare, rolul managerului s‑a schimbat, el militează pentru necesitatea ca acesta să‑și încorporeze în sine trăsăturile liderului, devenind astfel un manager‑lider. # Managerul este astăzi un lider care are o viziune - el știe unde vrea și unde trebuie să ajungă -, știe să comunice încrederea sa grupului și să obțină adeziunea activă a tuturor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mult mai eficiente dacă sunt concepute astfel încât să folosească multiplele capacități ale muncitorilor. A doua idee, în deplin consens cu prima, postula că indiferent de tehnologie, toate formele de muncă bazate pe coordonare pot fi efectuate cu mai multă eficiență încorporând un oarecare grad de autoconducere în designul muncii. Aceste idei au inspirat diversificarea extraordinar de mare a cercetărilor asupra formelor participării, a factorilor ei determinanți, a efectelor obținute în urma realizării ei. În urma presiunilor faptice, unele țări au recurs și la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din partea angajaților; introducerea unor programe și practici participative doar cu intenția subminării forței de atracție a sindicatelor este total ineficientă; respingerea de plano a programelor de participare de către sindicate, incapabile să sesizeze că unele elemente ale acestora ar putea fi încorporate în politica lor, atât timp cât prevăd siguranța sau anumite avantaje pentru salariați se soldează tot cu efecte negative. Trecerea de la viziunea atomistă la cea holistă se impunea de la sine. O multitudine de alte cauze, cum ar fi globalizarea, trecerea de la organizațiile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Volvo din Suedia au practicat chiar o formă nouă de organizare a muncii echipelor, cunoscută mai târziu sub numele de „îmbogățirea muncii”. Multe alte firme (Olivetti și Fiat din Italia, Philips din Olanda, societatea de telefoane Bell din SUA) au încorporat noua formă de organizare a muncii în practicile lor manageriale. În ce constă însă specificul echipelor de lucru - sau, cum mai sunt ele denumite, al echipelor care iau decizii ca forme participaționale? În principal, este vorba despre transferul de putere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor soluții integratoare când ambele seturi de interese sunt prea importante pentru a fi periclitate; 2. când interesul tău este de a studia; 3. pentru a contopi punctele de vedere ale persoanelor cu perspective diferite; 4. pentru a câștiga angajamente încorporând interese în consens; 5. pentru a acționa asupra sentimentelor care au intervenit într-o relație. Evitarea 1. când o problemă este prea puțin importantă sau există alte probleme mult mai importante; 2. când nu vezi nici o șansă în a-ți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
doar faptul că ea depășește propriu-zis cadrul structural pe care și-l propune să-l creioneze. Prin săgețile orientate de la un element structural la altul și prin faptul că are în vedere, în esență, derularea interacțiunilor dintre părți, ea își încorporează practic și dimensiunea procesuală. Semnificația schemei propuse de Thomas constă nu doar în faptul că precizează elementele structurale ale conflictului, dar sugerează și posibile măsuri preventive sau ameliorative. Dacă, de exemplu, predispozițiile comportamentale ale părților sau presiunile sociale exercitate asupra
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
țineau cont de specificul locului și mediului de muncă), ținteau mai degrabă spre educarea angajaților pentru a suporta condițiile de muncă, și nu spre schimbarea acestora. În fine, dacă pornim de la paradigma tranzacțională a stresului care − într-un fel, o încorporează și pe cea interacțională −, atunci cele mai potrivite strategii de gestionare a stresului ar fi terapiile cognitive și comportamentale, precum și formarea competențelor și resurselor individuale care cresc atât capacitățile de evaluare cognitivă ale angajaților, cât și pe cele de coping
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu deficiență de auz. În ultimile decenii s-a observat o amplificare a preocupărilor față de persoanele cu handicap auditiv, mai ales în urma cercetărilor efectuate de lingvistul American William Stokoe (1960) care a arătat că limbajul gestual este un limbaj ce încorporează toate calitățile și funcțiile principale ale limbajelor umane. Primele cercetări au fost urmate de tot mai multe investigații desfășurate în Danemarca, Finlanda, Suedia, Spania, Franța, iar în SUA s-au creat adevărate instituții de studiu asupra acestui domeniu. În dorința
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
justiție: glasul care poruncește Pentru ca să existe o legătură și o separare, este nevoie să putem gândi și trăi alteritatea. Or, compasiunea ca identificare cu suferința semenilor, atunci când este simțită ca stare sufletească sau ca o considerare a propriei emoții, Îl Încorporează pe celălalt, făcându-l să dispară din spațiul Întâlnirii. Pe de altă parte, atunci când această emoție devine doctrină de guvernare, gestionarea sa la nivelul maselor se transformă În discurs propagandistic, indiferent la realitatea suferinței concrete. Ce să mai faci cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În opinia lui Henry Monagham, de pe la mijlocul anilor ’60, cel mai bun apărător al drepturilor omului nu mai este judecătorul american, ci legislatorul. În sens invers, puțin mai târziu, francezii au acordat o importanță sporită preambulului la Constituția din 1958, Încorporându-l În Constituția propriu-zisă. Au dispus astfel de „un aparat de referință fără de care orice control al constituționalității este neputincios” (Roussillon, 1991, p. 48). Lacorne poate conchide acum că „o țară vestită pentru legicentrismul său și pentru tradiția sa rousseauistă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să fie formate din începuturi, conflicte și deznodăminte, cu multe repetiții ale acestui pattern. Viețile noastre și povestirile despre ele se desfășoară astfel conform unei scheme psihologice înnăscute, la fel cum dezvoltarea biologică este guvernată de genom, o schemă genetică încorporată speciei. Viața noastră constă într-o serie de evenimente și circumstanțe care sunt extrase dintr-un izvor de experiențe arhetipale comun tuturor ființelor umane. De fiecare dată când povestim ceva despre viața noastră ce urmează acest pattern sau reflectă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
a devenit pentru el principala sursă a continuității deoarece a făcut timp de 50 de ani lucrul pe care și l-a dorit. Mai important chiar pentru el a fost modul cum și-a desfășurat activitatea. A fost capabil să încorporeze cea mai importantă lecție de viață a tatălui său în munca sa „oferindu-le un pic mai mult” acelora mai puțin norocoși. A fost cunoscut ca un „Bob Hope local” deoarece le oferea bilete la evenimentele sportive multor grupuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
efectiv un schimb și unde destinatarul este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului). Dar, deși de natură dialogală, fiindcă sînt produse pentru simpla relație locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece locutorul (autorul) redă pe mai mulți enunțători, care se disting de el. În asemenea condiții, dialogul se află integrat schemei narative, interlocutorii contractînd un sincretism prin intermediul narațiunii. O astfel de structură a textului a fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un discurs și destinatarul lui, D. Maingueneau a propus, în 1984, termenul încorporare. Semnificația exprimată de acesta are trei laturi inseparabile: 1) pe parcursul lecturii sau audiției, discursul permite destinatarului să-și construiască o reprezentare dinamică asupra enunțului, 2) destinatarul asimilează, încorporează schemele caracteristice ale acestui enunț, 3) acest proces dublu permite încorporarea imaginarului destinatarului în comunitatea care aderă la acest discurs. În acest sens, destinatarul nu este un simplu consumator al ideilor sau al informațiilor, el accede la o "manieră de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasică greco-latină, pentru a fundamenta dogmatic credința ortodoxă și a o apăra împotriva atacurilor formidabile ale păgânilor sau ereticilor care utilizau același aparat conceptual. În felul acesta, constată Georges Florovski, "elenismul a dobândit un caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
unicitatea Revelației creștine și relația necesară dintre unitatea divină și unitatea istoriei: "Există un singur Tată, creator al omului, și un singur Fiu care face voia Tatălui, precum și o singură rasă umană în care se lucrează misterele dumnezeiești, astfel încât creatura, încorporată în Fiul, este adusă spre perfecțiune"56. În această lume, "grâul și neghina", metaforele credinciosului și păcătosului sau păgânului, cresc împreună, ceea ce radicalizează tot mai mult pozițiile omului modern și credinciosului. Acest concept al conviețuirii binelui cu răul, inspirat poate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1939, a studiat la Londra și Cambridge, a predat la Universitatea din Leeds, a fost cofondator al orchestrei Academy of Ancient Music și, nu pe ultimul loc, este cunoscut ca un admirator al folclorului românesc, ale cărui melodii le-a încorporat în unele din compozițiile sale timpurii. Altfel spus, un prieten care trebuie nu numai citit, dar al cărui potențial și autoritate ar trebui folosite. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Incubator de afaceri BOBI Citeam de prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]