3,404 matches
-
vedere, deși lucrasem amândoi aproape o jumătate de an În aceeași hală de cazangerie. Nu trecuseră prea mulți ani de atunci și totuși nu-mi aminteam pe unde vine hala aia. Schimbasem Între timp mai multe hale prin câteva fabrici, Îndeajuns de asemănătoare ca să le confund, și nici cum Îl cheamă nu reușeam să-mi aduc aminte, după o jumătate de oră de sporovăială acolo pe bancă, În care el nu mai contenea cu Relule-n sus și Relule-n jos, iar mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știut altceva, tot cu futu-te-n cur spate, sfinte Dumnezeule, să și-l mănânce de roate. Și mai gândește-te la o treabă, Relule: ce bani au ei dacă le dă mâna să-i arunce pe așa ceva... Aveam timp Îndeajuns altminteri să meditez la ispitele părințelului, de vreme ce toată ziua mi-o petreceam În bătătura Unității. Totuși În trei luni nu mă prinsese Încă nici o noapte acolo, deși s-ar fi putut dormi omenește În oricare din cele patru paturi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ale nevesti-sii, dar până acum nu-l văzusem apelând la mașina lui fii-su. Li s-o fi părut că nu s-au Împăcat cum trebuie după cearta aia, sau poate nu s-au bălăcărit și nu s-au bătut Îndeajuns și le-ar veni mai la-ndemână s-o facă pe drum. Cred Însă că lui Viorel i se aplecase de program de discotecă și se cam isprăvise și sezonul de plajă. Toamna era pe-aproape, Începuse sezonul nunților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ultima dată când ne-am văzut. Multă vreme va trece, da, dar deja a trecut destul, foarte mult a trecut... Cât de lung mi s-a părut drumul ăsta când l-am făcut prima dată cu bicicleta! Nu-mi crescuseră Îndeajuns picioarele ca să ajung la pedale și tocmai descopeream lumea de care acum fug lăsând În urmă noaptea, vederea și toate simțurile pe jumătate amorțite, dorința de schimbare care semăna din ce În ce mai mult cu un gând de sinucidere. Toate gândurile mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei pe Florinel ademenindu-l cu tot felul de mașinuțe din plastic și avioane, ca să râdă de el cât e de urât și jegos și să-l ia la bătaie. Asta nu le Împiedică pe mamelor lor să se aibă Îndeajuns de bine pentru a purta conversații În limba Steluței, pe care vameșul oare s-o știe mai bine decât nevastă-sa. Ne era limpede de-acum că el e inițiatorul acestei alianțe, În virtutea Împrejurării că are acces aici când Steluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Acum e pe viață și pe moarte. Scoase din mâneca gecii o șurubelniță pe care ne-o arătă acoperind-o cu mâna printre halbe. Avea capul polizat, era ca un fel de sulă solidă, cu mâner trainic de ebonită și Îndeajuns de lungă ca să străbată un gât din beregată până-n ceafă. - Românii nu sunt lași, da’ până nu-i Înțepi În cur cu chestii d-astea, nu se mișcă. Trebuie să fim cu ochii-n patru, copii, și cu siguranță citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne socotim deopotrivă implicați. Ne alăturăm, cu uneltele noastre specifice, efortului unanim de Înălțare a României Socialiste. Auzisem și văzusem, nu era de azi de ieri războiul ăsta și-am mai citit și altă dată despre el, dar poate nu Îndeajuns de atent, de vreme ce abia acum Îmi dau seama că pe mine nu m-a chemat nimeni să mă alătur. Poate că asta așteptam, În vreme ce ei hăituiau prin Întunericul demisolurilor și hangarelor poporul dintr-un singur ins pe care-l formez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca mine nici măcar de curioasă. În rest, habar n-avea probabil cu ce se ocupă ea de fapt aici, În stația de metrou, spre deosebire de Carol pe care-l vedeam pregătindu-se să mă Însoțeaască. Socoteam Însă că nu mă umilisem Îndeajuns. - Hai, Ortansa! Bem o cafea la mine! Faceți un duș, vă schimbați și vă odihniți, și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și al unui rafinament deosebit, sporeau plăcerea prezenței sale. Își făcea îndatoririle profesorul, cu maximă conștiinciozitate. Adesea dur și poruncitor... niciodată nedrept. Așa era profesorul nostru de fizicochimice, pe care n-am știut să-l prețuim și să-l iubim îndeajuns. Impresionante erau orele de istorie, când profesorul Corlățeanu, cu atâta știință și sensibilitate, vorbindu-ne despre originile neamului românesc, trezea în noi o permanentă foame de cunoaștere, pe care o doream fără sfârșit. Și, cât de nefericiți rămâneam când se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe rude și pe prieteni din cauza acestei lipse. Potrivit învățăturii lui Zalmoxis, după moarte ne întoarcem cu toții în lumea aceasta; dar ca s-o putem face, se cere să fim inițiați. Revenim uneori ca strigoi, dacă nu am fost instruiți îndeajuns cum să ne comportăm în clipa morții, încă de pe vremea când eram în viață. Trebuie îndeplinite niște rituri funebre anume pentru asta, înainte ca trupul să fie depus în mormânt. Se începe cu Cântecul zorilor, apoi se continuă cu Cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
social), precum femeile, care se cuvin să manifeste strategii de autoapărare mai pronunțate a identității proprii, printr-un mecanism evaluativ activat de genul: "noi oricum, fiind minoritare, sîntem victime, deci nu se cade să ne pedepsim între noi, ne pedepsesc îndeajuns alții (majoritarii)". De asemenea, cînd sarcina subiectului era aceea de a formula unui alt monitor imperativul aplicării, pedeapsa, obediența era mai ridicată. Astfel, în cazul femeilor, obediența crește de la 16% la 40%, iar în cazul bărbaților, de la 40% la 68
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
am născut. Acum pot spune cu seninătate că, în ciuda sarcinii și a nașterii - experiențe asumate și trăite de mama - mă simt mai mult fata tatălui meu; mama avea deja un băiat când am fost concepută, un fiu care o împlinea îndeajuns și nu și-ar mai fi dorit un alt copil. Mi-a spus mai târziu că tata a fost cel care a insistat să mă nasc și eu și că, după ce a consimțit, ea și-a dorit foarte mult un
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
aflării unei lămuriri satisfăcătoare a popularității unui asemenea tip de metaforă. Firește că, Într-o cultură ca aceea a Evului Mediu (ca toate cele premoderne, de fapt), tradiția are, invariabil, o forță covârșitoare de sugestie. Dar, acest lucru nu explică Îndeajuns faptul esențial, care ne interesează aici: de ce tocmai corpul a ajuns să se obiectiveze ca o tradiție? De ce tocmai el și nu orice altceva a devenit referentul Întrucâtva stereotip al tuturor comparațiilor cu Biserica și Statul? Altfel spus, În ce
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
cât, cum și când îl bei și îți voi spune ce fel de om ești. Vinul este o putere care revelează personalitățile, și nu este o întâmplare că prima minune a lui Iisus Hristos lucru care niciodată nu este amintit îndeajuns a fost aceea de a transforma apa într-un vin de foarte bună calitate! Asistăm astăzi cu bucurie cel puțin în Franța la o altă transformare, care, cu toate că este una graduală, nu este mai puțin plăcută. Pe vremea bunicilor noștri
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cereau vigoare prezentau pericole pentru femei. Burghezia era înfățișată ca lipsită de forță și hipersensibilă. Se considera că sporturile, care cereau forță fizică și agresivitate, nu erau potrivite pentru noua clasă de ființe trândave pe care o reprezentau femeile căsătorite îndeajuns de bogate și cu suficient timp liber ca să facă mișcare. Majoritatea celorlalte erau mult prea ocupate cu gospodăria, cu creșterea copiilor și/sau cu serviciul ca să mai aibă energie pentru sport. Cunoștințele științifice erau dominate de o ideologie masculină care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de la Dublin al Sinn Fein a încercat să intervină, dar nu avea nici o putere de a influența administrația din Ulster; de aceea a decis să organizeze un boicot economic la adresa Nordului industrial. Această măsură a afectat economia Ulsterului, dar nu îndeajuns de mult pentru a determina patronatul protestant să-i reprimească pe muncitorii catolici disponibilizați. În iulie 1920, cele patru zile de confruntări inter-comunitare din orașul Belfast, fără ca armata să intervină, au înspăimîntat opinia publică internațională. Casele catolice și bisericile romano-catolice
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cel mai bun exemplu din interiorul Uniunii Europene pentru toți cei care chibițează semidoct, afirmînd că sărăcia este imposibil de depășit, o boală incurabilă. Irlandezii ar putea să ne învețe cel mai bine că nimic nu este imposibil dacă vrei îndeajuns de mult. XIV Emigrația irlandeză Like the Jews and almost aș much scattered over the world, the Irish are one of the world's greatest secret societies, a race long before they are a nation. Punctul de plecare al emigrației
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
sensul în contextul acestei dorințe de spectatori pentru reprezentația care este existența noastră. Prețuirea pe care o arătăm unei persoane sau situații este vizibilă prin calitatea cuvintelor pe care le folosim pentru a o descrie; semn că ne-a preocupat îndeajuns de mult pentru a o situa cât mai bine în memoria rostirii. * Grija, existențialul integrator al Dasein-ului postulat de Heidegger, poate să ofere o explicație a preocupării noastre pentru un timp (restul timpului) în care nu vom mai fi. Având
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-și înfrâneze pornirile, efortul cerut de supunerea la normele "noastre", ar trebui să fim mai rezervați și în ceea ce privește acțiunile pe care ajung să le comită. Faptul că îi forțăm să intre într-o unitate, într-o definiție, nu ne scuză îndeajuns pedepsele pe care li le aplicăm. Să trăim la fel de intens vinile pe care ni le aduce faptul de a fi într-o societate precum bucuriile pe care ni le oferă! Ruptura între cele două raporturi devine vizibilă, spre exemplu, în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
teoriilor au avut pretenția exactității, ratând natura imperativelor. * Orice viziune morală poate fonda o societate, în cadrul căreia binele și răul își au locurile prestabilite. Întrebarea este: pe ce se întemeiază punctele de vedere inițiale? Sunt suficiente negările vechilor teme? Este îndeajuns dorința de nou, de progres? Și în ce măsură orice nouă ordine morală își susține existența pe amintirea efectelor vechilor norme, interpretate din perspectiva acelor actuale? Ne este suficientă fundamentarea pe viitor? Cum putem vorbi de progres în morală când analiza tuturor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de idealurile noastre: ele creează etalonul în funcție de care percepem situațiile drept zguduitoare. S-ar părea că principala noastră problemă derivă dintr-o prea mare depărtare de realitate sau, mai bine spus, din faptul că nu am reușit să ducem realitatea îndeajuns de aproape de idealurile noastre, realizându-le în acest fel. Cum distanța dintre idealitate și realitate este un dat al umanului, fiind condamnați la a ne împinge continuu limitele mai departe (acesta ar fi sensul tare al transcendenței continua depășire de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un preț ce trebuie plătit, de justa evaluare a efectelor secundare depinzând gândirea mecanismelor sociale adecvate. * Una din întrebările grele ce atârnă asupra societății contemporane este dacă mecanismul similar roții hamsterului creat de societatea de consum generează suficientă motivație și îndeajuns de puțină angoasă. * Cred că pentru a putea fi considerat bun, un curs de epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu o prezentare a tendințelor înnăscute (sau dobândite în diferite contexte sociale) ale minții de a efectua anumite raționamente. Abia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să fie ceva de durată. În felul acesta ei stau sub semnul unor continui renunțări. * Ca români cred că ne-am dori un Occident fără partea de constrângeri. Vrem confort și siguranță, dar cu păstrarea tuturor "libertăților" noastre. Nu suntem îndeajuns de onești pentru a vedea că tocmai în modul nostru de-a fi ne sunt înrădăcinate toate nereușitele. Prinderea în tumultul vieții cotidiene mă golește de conținut prin distanța pe care mă obligă s-o iau față de mine însumi. Încerc
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
iau față de mine însumi. Încerc pe cont propriu înstrăinarea specifică modului de viață contemporan. * Din perspectiva existenței contemporane tehnica, de care suntem înconjurați, este cronofagă. De aici și disperarea contemporanilor aflați în pragul morții: simt că n-au avut timp îndeajuns pentru propria persoană, că timpul lor s-a consumat întotdeauna pentru altceva. Orice șarlatanie se desfășoară pe fondul lenei noastre de a examina cu atenție lucrurile, combinată cu lăcomia satisfacerii dorințelor proprii. Toți escrocii vorbesc mult pentru a înăbuși în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
destin este posibil s-o ratăm în fiecare zi. * A te îndrăgosti este un act de trădare față de propriul eu și un gest de întâlnire cu el totodată. Câștigul esențial e ceea ce afli despre tine: că nu te cunoști niciodată îndeajuns pentru a putea anticipa la cât din ceea ce credeai că vrei să fii poți renunța. Dacă viața este căutare, moartea este cantonarea obligatorie într-un anumit tip de răspuns. Nu-mi doresc să mă credeți! Doar să mă ascultați încercând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]