4,770 matches
-
de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste râuri albe, peste zborul pasărei curate, peste păduri adânci, și orice pod se arcuia trecîndu-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între stânci lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării, și-am așteptat să se deschidă o fereastră de scăpare prin puternice spații de seară. Cu toți și cu toate m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri, între mașini și-n biserici
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
secolului XXI, nu În anii ’60, și, ca să fiu cinstită, În pofida situației În care se află familia mea, presupusesem că eu și Dan ne vom ocupa noi Înșine de toate cheltuielile. — ...dar tatăl tău și cu mine n-am sfătuit Îndelung și-am dori să facem noi asta. Nu, nu vreau să aud nici un cuvînt. Știm că intenționați să vă mutați din apartamentul ăsta micuț și să vă luați unul mai mare, așa că ar fi mai bine să vă economisiți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
despre el sau ea fără patimă, fără vreun sentiment sau urmă de durere? Nu mă pot imagina referindu-mă vreodată la Dan ca la fostul meu soț. Nu Încă. Dar, În seara asta, nu mă voi gîndi la asta. Sorb Îndelung din paharul cu vin. — Tot nu mi-ai spus ce ai dedus din conținutul bibliotecii. Charlie zîmbește și se răsucește spre rafturile cu cărți, apoi revine la mine. — Hm, să vedem. Voi presupune că volumele despre istorie și cinematografie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el. Îmi iubesc familia și nu vreau să-i rănesc. Am comis o greșeală Îngrozitoare și, din nou, Ellie, regret. — Lisa știe? Cred că da. După ce-ai plecat tu, am vorbit Îndelung. Dar nu sînt prea convins că Îi vine să creadă că totul s-a sfîrșit. Dar ăsta e adevărul. — Nu-i voi spune nimic Lindei, Îl asigur. Adică, mă hotărîsem să nu fac asta Încă de dinainte să suni tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
persoane. CÎnd Își mută ochii de la el la noi și-și dă seama că e prezentă Întreaga ei familie, Își acoperă chipul cu mîinile și izbucnește În lacrimi. Emma și cu mine o imităm. Ne ridicăm toți și ne Îmbrățișăm Îndelung și plîngem și rîdem, iar Linda se uită pe rînd la fiecare și ne spune că ne iubește și că asta e cea mai fericită zi din viața ei. Pe cînd ne așezăm, Dan Îmi strînge mîna, iar cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de hotel. — Despre asta e vorba, spune Linda cu simplitate, surîzÎnd printre lacrimi și ridicînd paharul ca să ciocnească cu fiecare dintre cei prezenți. Despre familie. Ridicăm și noi paharele, Înainte de a-i ura la mulți ani și de a sorbi Îndelung din ele. — Pentru Familie, toastăm noi din nou, ridicînd iarăși paharele, iar eu zîmbesc, căci știu că am ajuns În sfîrșit acasă. Asta am așteptat Întreaga mea viață. Ian Schrager, născut la New York, În 1946, proprietar de hoteluri și investitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mijlocul unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece nu voia să cucerească lumea ca un om, ci ca un zeu, mi-a explicat ea în șoaptă. Și-a purtat bătăliile pentru a obține
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
gândit la ruguri... XXV ― Mă îngrijorează tot mai mult nopțile tale. ― Crezi că pe mine nu? Și încă nu cunoști totul... Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung și matern, pentru ca, în clipa când din ele ieșeau puii, să-i omoare cu ciocul și să reia totul de la început... Când n-am mai suportat, am vrut s-o ucid. În loc să fugă, se uita la mine și aștepta. Era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unse. Mi-au dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine îndelung, iar eu, fâstâcit, am îngenuncheat în fața lui și i-am spus: - Tată, iată-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care te însoțesc? I-am explicat cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit cinci, cu doi luptători de frunte reprezentându-i pe longobarzii din ducat, care cereau imperativ întoarcerea lui Rotari. Grimoald și Rodoald, prin voința regelui, l-au însoțit pe patriarhul Marciano în castelul de la Cormons. Rotari și Gaila au stăruit îndelung să merg și eu cu ei, dar am refuzat. Voiam mai întâi să mă duc la Aquileia, ca să-i caut pe Garibaldo și pe Ansoald, apoi să-l văd pe tatăl meu la Concordia; după care, la domeniu, ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fabuloase. Privirea îmi era dincolo de Vibana și, trezindu-mă din visare, mi-a alunecat pe chipul ei. Am rămas uluit. Era fin și delicat și, absorbită cum era de lucru, își reliefa grațios în afară brațele întredeschise. Am observat-o îndelung; ea și-a dat seama și s-a întors spre mine surâzând. Nu-mi dădusem seama cu adevărat de frumusețea ei, fiindcă Vibana era una dintre acele femei care nu au nimic extraordinar și nici nu se împopoțonează pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a lua drumul întoarcerii, mi-am luat rămas-bun de la patriarh, și el m-a poftit să aleg ce-mi plăcea dintre obiectele tezaurului, spre a le duce în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins privirea zăbovind involuntar și îndelung pe teancurile de cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică și mincinoasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care mie nu mi s-a părut a fi decât un mic disc plin de găuri, l-a rotit de mai multe ori la dreapta și la stânga deasupra desenului de la sfârșitul pergamentului și a părut mulțumit. A trebuit să negociez îndelung dobânda pe care o pretindea, mai mare ca de obicei; mi-a spus că Bizanțul nu era Pavia sau Antiohia, nici măcar Ravenna. Am căzut la înțelegere pentru cincisprezece la sută, ținând seama de timpul de care ar fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
profeția mortului, cu cele 46,7% atribuite lui după numărarea voturilor și cele 50,4% pe care le luase matroana aceea comunistă. Apoi Îi ceruse să-i explice prin ce se deosebește o viziune de un vis obișnuit. Maja tăcu Îndelung, cuprinsă de un rău neașteptat pe care se străduia În van să și-l reprime, apoi gemu, spunând că din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își caută ceva În rucsacul fiicei. Camilla, educată ca Întotdeauna, se opri, așteptând-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
batalioane de credință/ victoria e a celor care cred/ e a celor care știu să lupte: acesta fusese motoul său, În urmă cu douăzeci de ani, atunci când vorbea la club, În grupul lui de armatori. O, idealism tineresc. Cine suferă Îndelung, se Înmoaie. Și de câteva luni Încoace lui Îi mergeau toate pe dos. În timp ce Buonocore transmitea prin stație neprevăzutul schimb de itinerar, către mașina de escortă care Îi urma, iar șoferul se Îndrepta deja spre Barul Muzelor - unde uneori, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el, atât cât putea - În orice caz, nu-i plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin decât roșeața care-i Împurpura obrajii. Profesorul Îl privi Îndelung, strâmbându-și gura ca și când ar fi văzut un gândac. — Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sumă considerabilă pentru un student scutit de orice cheltuială. — Ba da, dar nu e vorba de mine, spuse Aris. E pentru niște prieteni. — Și-i cunosc pe prietenii ăștia? Întrebă Elio trist. Zero clătină din cap. Elio Înghiți și privi Îndelung, dezamăgit, inelul care strălucea la nasul fiului. Ce-ar trebui să fac cu băiatul ăsta? Ce? Extraterestrul ăsta Înfricoșător - luptătorul unui trib care mi-a declarat război. Iar Aris Îi declarase Într-adevăr război. Fusese chemat la Chestură În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În opt (8) zile, cu condiția să nu apară complicații. În ceea ce privește cauza, raportul se limitase să noteze: violență fizică declarată. Nimic altceva. Emma aruncă bandajul În coșul de gunoi. Umezi un șervețel În jetul de apă și-și tamponă gura Îndelung, căci poate astfel nu avea să se umfle mai tare. Poate, cu un strat generos de ruj, avea să acopere copcile. Dacă Kevin o va săruta, va simți o durere acută. Își contură iarăși buzele cu multă atenție. Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se ivea dintr-un grup de studenți de la Virgilio și de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mării, Salvatore insistase să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe, palete, frisbee, scăunele de plastic, măști și salteluțe. Se plimbară Îndelung sub soarele arzător, trecând peste trupuri Încinse, pe lângă mame panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O făcu să se gândească la metropolele În care nu mai fusese niciodată și În care nu avea să meargă vreodată. Se gândi la Împușcături, la atentate, la Întâlniri clandestine. Avea ceva misterios. Seara aceasta Începea să-i placă. Căutară Îndelung Peugeotul negru al lui Sasha, asediat de zeci de alte mașini Întunecate. Aerul dens, saturat de benzen, te lua de cap. Sasha decuplă antifurtul, iar luminile mașinii aprinseră pentru o clipă Întunericul. — Nu pierzi nimic, eu sunt o bucătăreasă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi preferat să vină, În sfârșit, la mine acasă. Oricum, a venit, iar acum rătăcește speriată, poate excitată, cine ar putea spune. Maja e o enigmă și chiar și atunci, cu nici măcar jumătate de oră În urmă, când o sărutase Îndelung și adânc, cu o neîndoielnică satisfacție reciprocă, nu a reușit să topească În ea toată acea rigiditate distinsă și reținută. Ezita sub arcul galeriei, cu tocurile ei prea Înalte, Într-un echilibru precar pe șina Îngustă, cu poșeta În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
piese de teatru căci ne purtăm măștile cu mândrie și dăm viața fiecărui rol pe care existența ni-l rezervă. Scena își adună actorii, într-un decor de vis care întregește o piesă scrisă de către cer și pământ, aceasta fiind îndelung aplaudată de spectatori. Fie că suntem doar personaje figurante sau principale, lumina succesului ne cuprinde pe toți, deoarece chiar și cea mai neînsemnată ființă are un cuvânt de spus în această reprezentație numită „Viață”. O masca este un obiect rigid
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]