2,964 matches
-
de aproape două luni. Anul 1959 începuse promițător: centenarul Unirii Principatelor Române se sărbătorise cu oarecare amploare și patos, „de sus” fuseseră suspendate unele interdicții privitoare la manifestarea simțămintelor naționale. La Ateneu, într-un „bis”, Ion Voicu și-a luat îndrăzneala de a cânta Hora Unirii, iar seara, pe 24, din Piața Sf. Gheorghe, unde mă aflam, am putut zări jerbele unor focuri de artificii. Coarda sentimentului patriotic a vibrat în sufletul meu. 1959 nu și-a respectat însă promisiunile: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
talent. La această vârstă, unui asemenea om nu-i mai pasă de părerile altora, oricine ar fi ei. Un asemenea om își poate permite la bătrânețe sinceritatea cea mai totală, spunând în deplină liniște lucruri mult mai șocante decât toate îndrăznelile exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am citit, cum să spun, pe apucate. Autorii pe care-i prefer i-am citit și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de literatură psihologică străbătută de o poezie rară... compoziție unitară și armonioasă... Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Doina Carpaților (la a cărui naștere am avut plăcerea să-mi aduc modesta-mi contribuție cu treizeci de ani în urmă), n-am putut să simt decât admirație și, în același timp, bucurie. Am retrăit, cu acest prilej, momente de îndrăzneli artistice ale tinereții, când înlocuiam tipare învechite ale unor forme de prezentare. Inițiativa înfrățirii etniilor, indiferent de ce neam ar aparține fiecare, prin intermediul artei, este un fapt salutar și merită laude toți cei care au avut ideea promovării interculturalității! Sigur că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am amintit că pe vremea când eram în liceu, la ora de economie politică, am întrebat profesoara: „Ce va urma după comunism?”. Răspunsul nu l-am aflat. Întrebarea a fost considerată tendențioasă. Mi s-a scăzut nota la purtare pentru îndrăzneala de a pune o astfel de întrebare tocmai la ora de educație marxistă și tocmai profesoarei, poreclită Japița, care fusese secretară cu propaganda undeva, prin țară. Trecuseră ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe cei care intrau sau ieșeau din bloc, cât timp era întrerupt curentul. Iarna primeam căldură cu porția, dimineața și seara. Uneori, zile în șir caloriferele rămâneau înghețate pentru a face economie. Nimeni nu dădea vreo explicație. Se știa că îndrăzneala de a pune întrebări putea fi urmată de sancțiuni nebănuite. Vara betonul se încălzea și era o caniculă insuportabilă. În burlanele de la ghenele de gunoi urât mirositoare, două tipuri de gândaci de bucătărie au găsit locul propice pentru a se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nimic, dar aș vrea să vă întreb ceva. Când ne-ați instalat, m-ați lăsat uitată în primărie, flămândă și obosită. Nu cunoșteam pe nimeni. Atunci de ce nu v-ați făcut griji pentru mine, am întrebat-o, mirându-mă de îndrăzneala mea. Sunteți obligate să vă mutați în comună cu familia, mi-a repetat pentru a nu știu câta oară, evitând răspunsul la întrebarea mea îndrăzneață. M-a invitat să urc în mașină. A oprit la sediul C.A.P.-ului unde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să nu-mi dați și mie!? Era o înțelegere tacită. Toată lumea știa că se fură, dar arareori cineva era dat în vileag. Odată ce primeai câteva zeci de litri de vin sau struguri, trebuia să închizi ochii, orice ai fi văzut. Îndrăzneala era atât de mare, încât mașinile veneau cu butoaiele puse sus pe portbagaj goale și plecau cu ele pline. Cu timpul, aveam să aflu că sarcina noastră, a celor din conducerea primăriei, era de a urmări cât și cum se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Iliescu, au vrut să stea de vorbă cu Gorbaciov, dar au fost împiedicați. Cu ceva tip în urmă la Brașov muncitorii de la cele două mari intreprinderi s-au supărat tare și și-au cerut salariile neachitate pe două luni. Pentru îndrăzneala lor, guvernul emite ordinul 2.600 care prevedea măsuri speciale pentru apărarea statului și s-au efectuat o serie de arestări din cadrul personalului din acele unități, precum și un grup de ofițeri superiori. Nu e vis, ci realitate Anul 1988, în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
proprii, sau cele europene, o să construiască un bazin dreptunghiular despărțit în două pentru ambele sexe și în apa sulfurată se face baie pentru vindecarea sau ameliorarea sănătății a multor oameni. Pentru toate acestea trebuie să se încerce cu răbdare, multă îndrăzneală și din partea primăriei cât și din partea intreprenorului și să riște, că vorba ceea ” cine nu riscă, nu câștigă!” Asemenea oameni nu vor da năvală din afara comunei, ei trebuie să existe în comună, indiferent din ce sat(e). Femeiele își pot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Iliescu, au vrut să stea de vorbă cu Gorbaciov, dar au fost împiedicați. Cu ceva tip în urmă la Brașov muncitorii de la cele două mari intreprinderi s-au supărat tare și și-au cerut salariile neachitate pe două luni. Pentru îndrăzneala lor, guvernul emite ordinul 2.600 care prevedea măsuri speciale pentru apărarea statului și s-au efectuat o serie de arestări din cadrul personalului din acele unități, precum și un grup de ofițeri superiori. Nu e vis, ci realitate Anul 1988, în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
proprii, sau cele europene, o să construiască un bazin dreptunghiular despărțit în două pentru ambele sexe și în apa sulfurată se face baie pentru vindecarea sau ameliorarea sănătății a multor oameni. Pentru toate acestea trebuie să se încerce cu răbdare, multă îndrăzneală și din partea primăriei cât și din partea intreprenorului și să riște, că vorba ceea ” cine nu riscă, nu câștigă!” Asemenea oameni nu vor da năvală din afara comunei, ei trebuie să existe în comună, indiferent din ce sat(e). Femeiele își pot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să se mărite din cauza sărăciei ei demne. Este fecioară, mărturisește firesc, fără ostentație și fără pudoarea de a fi rămas în urma stilului de viață contemporan. Mama ei, baptista, îi interzice orice îndrăzneală de acest gen și prieteniile cu băieții... Nu a fost niciodată la disco. Visul ei este să reușească să facă o meserie, poate coafeză, dar nu are banii necesari uceniciei, care costă foarte mult. O ascult, o privesc... un tablou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
față de animal este "civică". Grivei ar beneficia de sprijin cu condiția să accepte antropologizarea; dar el nu știe ce este asta și nici nu-i trece prin minte să aspire până acolo. Abia sclavii, în lupta lor pentru eliberare, aveau îndrăzneala să susțină esența lor antropologică, umană. Ne putem închipui un popă însoțit de un Grivei? Nu cadrează; sunt lumi făcute pentru a fi despărțite și ostile. Mai degrabă mi-l închipui pe popă alături de "Ucigă-l toaca". Există, știm, iubitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acțiunea. Și multe personaje, totdeauna multe personaje, uzate de viață, de alcool și de visuri ratate. Mi-a plăcut totdeauna acest gen de societate dubioasă; o prefer chiar, mărturisesc, societății de oameni așezați, realizați, mulțumiți de ei. Îmi trebuie oarecare îndrăzneală pentru a recunoaște această preferință; dar... "asta este"... Mă aflam deseori în locanta aceea... Nu mai știu dacă există încă... Acolo oamenii se așezau la orice masă unde găseau loc, fără nici o formalitate, totul decurgea firesc, simplu. La masa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sus - n.n.) rămânem republică, adică regimul mediocrității, al tranzacțiilor meschine, al lipsei de perspectivă și al electoralismului, în care contează doar pasiunile și poftele populare. Cu alte cuvinte, să ne fie rușine nouă, celor care alcătuim masa populară, că avem îndrăzneala să ne exprimăm propriile interese și să-i presăm, prin mecanisme electorale, pe unii ca domnul senator să țină cont de ele. Chiar îi determinăm pe aleșii noștri să-și calce pe suflet și să ne mintă: Nu poți să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D... d... dom p... pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd... director. Umflându-l de-o halipă, profesorul la dus pe Holban la directorul Rimmer ca să dea seama de nemaipomenita lui îndrăzneală. Amândoi înalți în fața stârpiturii care era directorul, acesta îi privea, pufnindu-l râsul. La Fălticeni David Rimmer era director la liceul de băieți. S-a mutat la Iași, pe aceeași funcție, la „Lebeunu” (fost colegiul Național). A ajuns și inspector
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mândrie, un privilegiu inaccesibil filistinilor, cât din pricina imaginii deloc măgulitoare asupra lor înșiși, pe care o puteau culege din aprecierile nemiloase lansate de G. Mărgărit. A emite pretenții că ești scriitor, poet, critic literar părea în preajma lui G. Mărgărit o îndrăzneală pe care numai scuza totalei inconștiențe o putea îmblânzi, o putea deplasa spre zone de veselă toleranță. Cel care se aventura să-i «dea de băut» în speranța unei vorbe de încurajare, constata repede că se înșelase amarnic. Filistina «generozitate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cei vizați, a doua oară pentru că nici un învățăcel nu se arăta dispus să iasă de pe orbita circuitului literar - cel mai blând destin ce l-ar fi așteptat într-un regim represiv și înghețat de dogme politico-culturale. Doar Labiș a avut îndrăzneala. De la Fălticeni poetul venise cu o mentalitate de premiant. Asta însemna că Labiș a fost acolo un elev cu toate normele însușite, modelul școlarului ce se bucură de aprecierea oficială. Încă mai era impresionat de poezia lui Dan Deșliu pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o dezamăgire cruntă. Triumfalismul „Primelor iubiri” a eșuat în „Lupta cu inerția”. Schimbarea a fost posibilă, desigur, și datorită lui George Mărgărit. Sămânța căzută în pământ fertil se dovedea esențială. Într-o confruntare cu Ghiță Mărgărit trebuia ori să ai îndrăzneala inconștienței ori percepția spectatorului de circ care, stânjenit, rămâne interesat chiar când clovnul își bate joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mondial și Marea Unire de la 1918, iar pe de altă parte, ridicarea Bisericii Române la rang de Patriarhie. Aceste perioade sunt unele de mari încercări și nu oricine poate să țină „frâiele” conducerii în anumite funcții. Îți trebuie curaj, devotament, îndrăzneală, putere, calități care mitropolitului Nectarie nu i-au lipsit. La fel, nu trebuie să uităm dragostea care a avut-o vlădica pentru carte, pentru bibliotecă, pentru scris; dragostea care a purtat-o pentru studenții de la Teologie și dăruirea totală pentru
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
auzit multe aprecieri înălțătoare despre harul său didactic și despre excelența în cercetarea științifică. Nu întâmplător avea să devină membru al Academiei Române și chiar Președinte al Filialei Iași. La împlinirea a 25 de ani de la absolvire, în 1987, am avut îndrăzneala de a-l ruga să ne țină un curs festiv la întâlnire. Aceasta s-a întâmplat în luna mai, iar întâlnirea avea loc în septembrie. A acceptat cu plăcere, însă a pus o singură condiție, să ajungă până în septembrie; și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
dar aceasta nu era din lipsa capacității ori a voinței de acțiune. Probabil, caracterul său energic a fost atins și mortificat de sedimentări și frustrări trăite în copilărie și în tinerețe, din partea celui care știa să aprecieze numai puterea, agresivitatea, îndrăzneala, versatilitatea inteligenței, metodologia în aplicarea învățării, randamentul constant. Forțe externe au provocat crăpături, indecizii, nesiguranțe în caracterul său, dar el a reușit să le depășească cu încrederea și ascultarea față de părintele său spiritual. Cursul de teologie Obstacolul studiilor clasice a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
între doi ochi albaștri de marinar obișnuit să scruteze orizontul acest om dinamic își conducea jocul diplomatic cu același elan cu care se avînta, în costum roșu, pe robuștii cai irlandezi asupra dificilelor obstacole din cîmpia romană, mai mult cu îndrăzneală decît cu siguranță, în urma cîinilor purtați pe urmele vulpii de maestrul de vînătoare, marchizul Roccagiovine, din spița Bonaparte. Am povestit deja inițiativa lui Barrère privind trenul direct Roma-Paris; voi relata mai încolo ce am văzut și aflat despre activitatea sa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
judecată comportarea trupelor italiene a fost peste măsură de exagerat, din lipsă de informații, altele decît corespondența reporterilor tendențioși, și mai ales din necunoașterea ciudatei organizări a efectivelor trimise pe celălalt țărm al Mediteranei. Primul-ministru, Giolitti, același om care avea îndrăzneala să atace Turcia, acceptînd consecințele extreme ale acestui gest, dădea, în calitatea sa de ministru de Interne, recomandări incredibil de comice, ministrului de război, generalul Spingardi: Fă cum se poate mai bine, dar trebuie, ca prin componența corpului de trupe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]