9,974 matches
-
trăirile interioare trec în plan secundar sau se afundă în străfundurile sufletului, în fața trăirilor actuale nerumegate încă de mintea noastră, neacordate încă vibrațiilor sufletului nostru. Sensul și semnificațiile trăirilor prezente le putem percepe abia mult mai târziu și numai dacă îndrăznim să ne aplecăm asupra lor. * - Ce știți voi... nici nu aveți habar cât ar trebui să apreciați ceea ce aveți. Dacă aș fi avut norocul să am tată, ca voi, să nu fiu nevoit să duc grijile familiei, poate că aș
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
ce ce va face în viață să fie dedicat ei și numai ei ; să păstreze această iubire indiferent de cursul vieții, sperând ca odată și odată drumurile să li se întretaie, fie și pentru numai câteva momente, în care să îndrăznească să-i destăinuie acestă iubirea, fie că ea va mai exista sau nu. Are senzația că acel copil este acum dezamăgit de ceea ce a ajuns să se întâmple cu el, că încercă să-i reamintească faptul că datorită Iuriei s-
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
a crea astfel de situații. Cu tinerelul ăsta, cu Albert avea să se joace de-a șoarecele și pisica, o vreme, după care, dacă va mai rămâne ceva din personalitatea lui, îl va strivi, îl va transforma în rebut social. Îndrăznise să îl înfrunte și fusese atras de provocare, chiar dacă îi era inferior. Nu era în stare nici măcar să înțeleagă un desen tehnic, ar fi vrut să vadă, să pipăie piesele, să le înțeleagă rostul. Auzi la el, ce-i replicase
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Încetul cu încetul revenea la viața cotidiană. Viață ce pare să se desfășoare asemeni conținutului unui proces verbal întocmit de vreun funcționar. Sensurile, trăirile, emoțiile rămân nebăgate în seamă trec în plan secundar. Abia mai târziu le vom înțelege, dacă îndrăznim să ne aplecăm asupra lor. Poate vreodată vom înțelege că ne eschivăm în fața responsabilităților, poate vom înțelege că privim lumea copilăriei și adolescenței - lume din care am venit - cu mult prea multă superficialitate. Mai avea o datorie pe acest pământ
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
ai intrat în sala de clasă? Știi doar că eu vă permit. - De fapt, abia am sosit... - Aha, deci ai chiulit! - N-am chiulit domn’ profesor; am lipsit. A deraiat tramvaiul.. Ultimele cuvinte nu-i fuseseră însă auzite. Faptul că îndrăznise să-l contrazică îl înfuriase prea tare pe dl. Constantin: - Derbedeule, mai ești și obraznic! Vei fi primul pe care am să-l dau la gazeta de perete. - Dar.... pentru ce? - Mai și întrebi?; l-a apostrofat, pornind către cancelarie
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
a reconfortat pe dl. Constantin. A considerat că se putea retrage cu demnitate de pe câmpul de luptă. Pentru a-și umili adversarul, pentru a-i înfrânge totalmente orice urmă de voință, i-a mai repetat: - Te zbor din școală, dacă îndrăznești să dai pe acolo astea trei zile! ......................................................................... Referință Bibliografică: VII. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
și noapte pentru a ajunge cu materia la zi. La bacalaureat va fi cu totul altul, spinarea nu îi va mai fi încovoiată, umerii îi vor fi drepți. Legat de învățătură mai avea un gând tainic pe care încă nu îndrăznea să-l ducă până la capăt. Era convins că își va putea mobiliza toate resursele și în plus putea conta pe sprijinul colegilor mai bine pregătiți: Dinu, Minel, Dorel, Mitică. Cel din urmă ajunsese să-i privească de sus. Crescuse neînchipuit
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
de obiectivele pe care și le propusese. Învolburase însă sufletul Ericăi întristându-le totodată pe cele câteva prietene ale acesteia. Prin diverse tertipuri îl atrăgeau către grupul lor fără a reuși să-l rețină decât preț de câteva secunde. Maria îndrăznise mai mult dar eșuase lamentabil, mai mult, prietenele ei erau convinse că datorită zgârceniei în a da detalii i-o descrisese lui Albert pe Frosa. Ceva trebuia făcut și aveau într-adevăr să prindă momentul propice. Frosa plecase în excursie
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc gri deschis. Ziua era fierbinte și ducea în mână o pălărie ușoară din pai. Nu contenea să privească podeaua, drept care îndrăzni o scuză banală: -Grosier comportament mai am?! Să intru-ncălțat?! Nu-i dădui răgaz să dezvolte, că-i apucai palmele și-l trăsei spre fotoliu. Așezată pe scaun în fața lui îl privi îndelung. Și el asemenea, spunându-ne din ochi ce
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
așa îmi amintesc. Îmi era frică, o cumplită frică la gândul că-l voi afla în carne și oase. Fiziologic, potopul de lacrimi vărsat mă purificase. Toată zgura suferințelor mele lichefiată, parcă eram alta. Șubrezită de temeri până nu demult, îndrăzneam să mă confrunt cu imaginea lui, chiar dacă asta m-ar fi doborât. Și, culmea, se-ntâmplase invers! Nu murisem. Apoi frica se disipase ca și când nici nu m-ar fi încercat! Și-n sufletul meu se-ntorseseră pe loc toate simțămintele
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
stradă, descoperirea lui Dumnezeu ca șofer de taxi. Tot atâtea revelații divine prin care Dumnezeu are nevoie de oameni și pentru care El zice: Pe cine voi trimite? Să ne dea Dumnezeu har să-i putem răspunde: Sunt nevrednic, nu îndrăznesc să vin înaintea Ta, dar dacă este voința Ta, trimite-mă, trimite-mă...” Concluzii A gândi, a umbla, a visa, a vorbi, a iubi... a făptui. Acolo unde există viață, există mișcare, există dinamism. Singură lumea anorganică, neînsuflețită este imobilă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
primește câte o mângâiere. Știu că este mamă, pentru că nimeni în lumea aceasta nu primește nenorocirea copilului său cu atâta sfâșietoare durere. Însă, remarcabila doamnă, poartă această povară cu o demnitate,pe care recunosc că nu am mai întâlnit-o. Îndrăznesc să o întreb dacă își menține încrederea în Dumnezeu, după cele ce i-a fost dat să trăiască. Ridică ochii, mă privește surprinsă și mă lămurește că nimic nu se întâmplă fără voia Lui. Are o voce frumos timbrată, pare
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura însăși este cutremurată de dezlănțuirea furtunii. Doar o singură pasăre își dorește o astfel de vreme, îndrăznind să se înălțe maiestuos către semețiile cerului și înghițind avidă șiroaiele de ploaie. Sunt un vânt călător, azi sunt aici, mâine - cine știe unde în altă parte. Sunt pornit să ridic pălăriile colorate, de vară, ale domnișoarelor care se plimbă. Nu vă
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
rugăciune și tot nu termini? - Iarta-ma, sfinte Papă, a răspuns episcopul, nu am văzut că de obicei pogorârea Sfanțului Duh. Pentru aceea n-am terminat rugăciunea. Dar îndepărtează pe diaconul care ține ripida de lângă sfanțul altar, căci eu nu îndrăznesc să-i spun. Atunci dumnezeiescul Agapet a poruncit și s-a îndepărtat diaconul îndată a văzut și episcopul și papă venirea Sfanțului Duh. Dar și valul care era deasupra sfanțului altar de la sine s-a ridicat și a acoperit timp
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
a întâmplat ceva la care nu se gândise deloc: când a simțit foc la coadă, pisica s-a ascuns de frică sub un șifonier iar el care știa că fitilul nu arde mai mult de cinci secunde, nu a mai îndrăznit să o scoată. Și așa a rămas yankeul și fără pisică dar și fără mobila din sufragerie. Mai departe vă las pe dumneavoastră să socotiți dacă aici a predominat nota de sadism care face ravagii în timpurile noastre, sau una
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
să întindă cerceaful punea o floare. De obicei de mușcată, pe care o rupea din glastra de pe balcon. Ea o lua și se uita la el cu înțelegere. Apoi o așeza alături. Acest joc a durat câteva zile. Sorin nu îndrăznea să intre în vorbă. Era timid de felul lui. Până la urmă, ea i-a cerut un pahar cu apă, motiv de a intra în vorbă. - Mi-am uitat termosul acasă! Sorin îi umplu cu apă un pahar de unică folosință
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
vorbă în vorbă, a aflat că este divorțată, că bărbatul ei a plecat cu alta. „Să o invit pe la mine?” Pe de altă parteși Maria se gândea să-l facă prieten. „Dacă refuză să vină la mine?”. Până la urmă el îndrăzni să rupă tăcerea. - Ce faci spre seară Maria? - Nimic deosebit! - Atunci să facem amândoi ceva ... deosebit! Te invit pe la mine, la un ceai. Ce zici? - Cu mare plăcere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite și sânii ca două piersici
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
să ajungă la mântuire, la salvarea sufletului nostru după moartea trupească dar tot noi suntem cei care ironizăm, fără să vrem sau fără să ne dăm seama, dorința cea mai importantă din viața fiecăruia dintre noi. Și dacă cineva ar îndrăzni să ne numească ignoranți, ne-am supăra fără doar și poate. De vină să fie numai graba, neatenția, superficialitatea omului modern de a spune și a face cât mai multe lucruri în același timp sau cât mai repede cu putință
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
stâncă. Nu pot să te întorc la viață cum doresc, Nu vei mai auzi, simplul TE IUBESC. Nu am crezut că pot fi așa de slab, Plângând fără să vreau de al tău drag. Nu-ți spun ADIO, nici nu îndrăznesc, Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC. Tu vei odihni mereu în recea veșnicie, Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei. AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE, ORICÂT AȘ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE. Voi fi un
AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364935_a_366264]
-
deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește!” (din poemul Vară) Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine târziu. „Târziul
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice Pădurile se-adună sa-ți cânte Din foi subțiri de mesteacăn și-alun Brândușe violete te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
știi tu care, că dacă pune ăsta mâna pe tine, te și jumulește, te și jupoaie, așa de sadist este când e vorba la o adică. A-mbătrânit săracu’ dar ăsta a fost spaima Ferentarilor mă’ ce știi tu? Cum ai îndrăznit să te atingi de onoarea lu’ nașu Agache Motoc, mă’? Pe ce lume trăiești dacă tu dacă nu știi nici măcar cine a fost Agache Motoc?! Vai de noi dacă din autobuzul ăla cât e el de mare, tu pe ăsta
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
2015 Toate Articolele Autorului BUCATA MEA DE PÂINE...autor Mihai Leonte Privesc la pâinea rumenită, Ca o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
Stai în gaură cu ea! Vrei la apă să mă bagi? Vâsla o scăpași, belea!... Cu o ramă...cum să tragi? Dracul ofensat... se mută Lângă cel care tăcea; Trage coada și destupă Gaura. Apa mai tare țâșnea. Cel care-ndrăzni să-l certe, Prin surprindere fu luat: Partenerul, brânci, îi face, Și în lac l-a aruncat. Mulțumit, Dracul îi zice: - Ce-mi promiți?Te ajutai... - Prietene, îmi ești complice... Trage barca, de ce stai! Frate-mi ești, ți se cuvine
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366394_a_367723]
-
de bătută nu ar fi putut să se vaiete îndeajuns încât să răzbată la mai mult de câțiva metri prin zăpada spulberată de viscol. Exista însă, în acea vreme, un sentiment de siguranță, exista certitudinea că nimeni nu ar fi îndrăznit, să gândească măcar, că ar putea poseda vreo armă, darămite să pătrundă în vreun depozit de armament al armatei. Albert avea de înfruntat doar vicisitudinea vremii, o vreme câinoasă care l-a determinat să găsească acest refugiu. Animalele, deranjate la
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]