5,200 matches
-
mi-am scos niște pâine ca să-mi fac un sandwich. În timp ce cotrobăiam prin frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul. Trauma masacrului de vineri noaptea mi-a reapărut, proaspătă, în minte. Nu știu unde pizda mă-tii ești, Claire. Am încercat toată ziua să te sun pe mobil, dar se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
celui mai recent manuscris fiindcă mama lui era foarte bolnavă - o contravenție care, în ochii lui Vivian, îl reducea la statutul de „scriitor de rahat“. Doamna Grant și-a întors privirea oțelită către mine, iar eu am simțit cum îmi îngheață sângele în vene. — Ai văzut copertele de la Confidențial Despre Casa Albă? m-a întrebat ea pe un ton scăzut. Mult prea scăzut. Prin minte mi-a trecut o emisiune pe care o văzusem recent pe canalul Explorer: un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ce mai gazde suntem și noi... Nu-ți cere scuze, Claire. Sunt fericit c-am putut să dau o mână de ajutor. Toți pentru unul. Luke s-a aplecat către mine și m-a sărutat ușor pe obraz. Eu am înghețat. Luke mirosea a muncă grea și a mosc. Bea se uita la noi din celălalt colț al camerei. Gândurile i se citeau pe chip. Sărut pe obraz. Gest de prietenie. Ăăă, pe aici, am spus eu, conducându-l pe Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și, Randall, trandafirii sunt așa de frumoși. Cum ai... — A, foarte bine. Deirdre a stat pe telefon cu toți florarii din statul Iowa. Harry și Luke au intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui colegiu de studii postliceale, unde mai și lucrează? zise sergentul. — îți îngheață sângele-n vine, nu alta, zise și Barney. între timp, profesorii se împărțiseră, ca de obicei, în facțiuni. Peter Braintree era liderul celor care credeau că Wilt e nevinovat și taberei sale i se alăturase acum și Noua Stângă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și zâmbitor, ca un mare mahăr, holul! Tolea își acoperise privirea cu mâinile și coborâse, epuizat, capul în piept. ...Pe străzi, pustiu. Dura mult, mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se mai gândește, apoi, la fel ca întotdeauna, nu a făcut nimic. Dacă n-ar fi fost dementul bâlbâit și drogat care i-a înfipt un pistol în gât la colțul dintre Fourth Street și Avenue B într-o noapte înghețată de ianuarie, cine știe cât ar fi prelungit remiza. Tom însă a priceput, într-un final, mesajul, iar a doua zi s-a dus la anticariatul lui Harry și i-a spus că decisese să accepte slujba; zilele de haiducie luaseră sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Amy pare supărată. — Da. Păi, ne vedem mai târziu. —Katie? — Da? Mi se răcește apa. Nu putem să vorbim mai târziu? Ca de exemplu în avion? Sau mai bine niciodată? — Cred că Donald mă înșală. Nu spun nimic. Mi-a înghețat sângele în vine. Oare cât știe? I-a spus cineva despre Debbie? Știe că știu? Deodată nu-mi mai pasă de baia mea. Chiar mi-e milă de Amy. Nimic mai groaznic decât să bănuiești că persoana pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce i-am spus. Vreau să zic, o Doamne, i-am povestit acestui individ practic totul despre mine. Totul. I-am spus ce fel de chiloți port, ce fel de Înghețată Îmi place, cum mi-am pierdut virginitatea și... Îmi Îngheață sângele În vine. Îmi amintesc și un lucru pe care n-ar fi trebuit În veci să i-l spun. Ceva ce n-ar fi trebuit să spun nimănui. „... știu că n-ar fi trebuit să fac asta, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că e sexi s-o faci la serviciu ! Haide, Connor ! Mă apropii de el și-i bag o mână În sutienul meu. Nu te stârnește deloc chestia asta ? Simplu gând că cineva se poate apropia acum pe hol... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care aud un zgomot. Cred că exact asta se Întâmplă, se apropie cineva pe hol. Ce porcărie. Vine cineva ! șoptește Connor și se trage repede Într-o parte, dar mâna Îi rămâne acolo unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă râzând, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai râde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu tipul ăla ? repetă. Hohotele Îmi Îngheață brusc și-mi dau părul de pe față. — Ce vrei să spui ? zic, Încercând să câștig timp. — Cu Connor Martin. N-o să fii fericită cu el. Nu te vei simți Împlinită alături de el. Mă uit la el, simțindu-mă prinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
liber măcar o jumătate de oră, să stea cu noi la picnic ? — Categoric ! spune Cyril. Ai terminat cu standul, nu, Emma ? Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zâmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezând copane de pui pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
in-extenso cu Jack Harper asupra subiectului, o aud pe Artemis zicând la telefon, În timp ce fac curat În dulapul În care ținem șpalturile. Îhâm. Și el a fost de aceeași părere cu mine, conceptul are nevoie urgentă de retargetare. Minte de-ngheață apele ! N-a avut nici o conversație in-extenso cu Jack Harper. Aproape că sunt tentată să-i scriu imediat un mail și să-i spun că Îi folosește numele aiurea În tramvai. Doar că ar fi destul de urât din partea mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
kile, dar pretinde că are 52, rostește glasul lui Jack. Poftim ? Poftim ? Din cauza șocului, mi se contractă tot corpul. — Ba nu ! strig mânioasă spre ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sunt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt că-mi Îngheață sângele În vine. — Un ziarist de scandal ? reușesc să articulez Într-un final. Jemima, ai Înnebunit de tot ? — Hai, nu mai fi atât de Îngustă la minte și te rog vorbește mai civilizat, răspunde Jemima dezaprobator. Emma, ziariștii de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Chestia aia... care gâdila ? Ei bine, câteodată, chestia aia mă făcea să... râd. Așa că, dacă ar fi să-ți vând un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze. Fuck. A făcut-o deja. — Francesca a zis... spune pe un ton alb ca creta. Francesca mi-a zis că chestia aia chiar a excitat-o. — Păi, atunci și așa e ! retractez frenetic. Femeile sunt foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. Sunt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În clipa În care zăresc o fulgurare de păr blond, pe care parcă Îl știu de undeva, la intrarea În sală. Îmi stă inima. Sper că nu e... Nu e... — Connor, trebuie să plec, zic și pornesc grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de un descriptiv de care literatură noastră n-a dus lipsă - totuși în Babadag mă trezeam în niște dispoziții poetice neprovocate, așa încât permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e prea devreme să dea căldură la bloc, și-așa vedeți cât suntem de datori! oftează, fără să-l mai pomenească pe Sile, marele datornic, care pare să-și fi pierdut iar locul de muncă, dar cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albă, lumini, toată argintăria scoasă la vedere... Tocmai pe la cafea, îi vine aniversatei o idee: Draga mea (se întoarce către mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu asta... De ce, te simți beat? - Nu, doar că trebuie să mă duc până undeva! (T. se ridică și face pași mari spre ușa din fund, marcată de graffitis greu de confundat. În veceu, își dă drumul aproape peste mâinile înghețate cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
termină. Un cuvânt de încheiere, Becky? — Același pe care îl știți deja, zic, zâmbind în cameră. Aveți grijă de banii voștri... —...și ei or să aibă grijă de voi! rostesc la unison Rory și Emma. După o pauză în care îngheață în poziția de final, toată lumea se relaxează și Zelda, asistenta de producție, intră cu pași mari în platou. — Bravo! spune. Ca lumea. Becky, vezi că te așteată Enid pe linia 4. Dar, dacă vrei să scap de ea... Nu, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a mă convinge pe mine. Trebuie să pice dintr‑o clipă într‑ alta. — Sigur că o să vină! zice mama veselă. Și, în clipa în care o să apară, să‑i vezi cum o să le stea în gât! Se aude soneria și înghețăm amândouă, uitându‑ne una la alta. — Să răspund, nu? zic, încercând un ton firesc. — De ce nu? îmi ține isonul mama și văd în ochii ei o licărire de speranță. Străduindu‑mă să n‑o iau la fugă, mă grăbesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără grabă și mă strecor fără să fiu văzută în cort. N‑am de gând să mai rămân prea mult. Doar cât să‑mi iau o felie de tort, poate și niște șampanie... Uite‑o! aud o voce în spatele meu. Îngheț o clipă, apoi mă întorc încet pe vârfuri. Spre groaza mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky, unde‑i Luke? zice Lucy tăioasă. Vrem să fie toată lumea în poză. Rahat. Ra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când vom avea drept invitați un trio de profesori din Teddington... — ...vom vorbi cu un bărbat care s‑a apucat de circ la șaizeci și cinci de ani, spune Rory. — ...și vom da 5000 de lire în cadrul concursului. Ghicește! La revedere! Toată lumea îngheață în poză, apoi, în momentul în care muzica de generic răbufnește în difuzoare, se relaxează brusc. — Și zi așa, Becky... aud că pleci la New York, zice Rory. — Da, spun, radiind de încântare. Pentru două săptămâni! — Ce frumos! zice Emma. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]