5,682 matches
-
plină de regret și m-am Îndreptat spre ea. — Mi-am dorit Întotdeauna o familie numeroasă, dar mama a murit cînd eram adolescentă, iar tata s-a recăsătorit. Linda se opri din ce făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu pune problema În felul ăsta, pentru că totul sună atît de Îngrozitor. Și iarăși izbucnim În rîs. — Crezi că și ei gîndesc la fel? Întreabă Anna. Sau că se gîndesc măcar la aspectul ăsta? — Probabil, răspunde Lily. Cea mai mare Îngrijorare a mea era să scap de toți foștii mei iubiți. Mă uit la ea surprinsă. — Încă mai păstrai legătura cu ei? — Tom era prieten cu doi dintre ei. A fost musai să pun capăt unei atari situații! rîde ea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e aproape imposibil să mă supăr. Mi se pare caraghios. Sigur că Lisa e superbă. Nu trebuie decît să arunci o privire ca să constați asta. Dar Îmi e și o prietenă foarte bună. — Uite ce e, Linda, deși Îți apreciez Îngrijorarea, Îi spun cu un sarcasm nesfîrșit În voce, și tot ce ai făcut pentru noi, oferindu-ne această vacanță, cred sincer că ar trebui să... Mă opresc o clipă, Încercînd să găsesc un mod diplomatic de a-i spune cotoroanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune Trish, iar eu zîmbesc. — Și-așa. Dar ce contează cel mai mult e Tom. Trebuie să știe că e iubit și În siguranță. — Crezi că o să-și dea seama ce se Întîmplă? mă Întreabă Trish, cu o expresie de Îngrijorare pe chip. — Nu sînt sigură, clatin eu din cap cu tristețe, dar, sincer vorbind, Dan n-a prea fost pe acasă În ultima vreme. Nu ar fi ca și cum, brusc, și-ar pierde un tată fantastic, care i-a fost alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă parte în niciun caz din armata longobardă. Asta ar fi egal cu a-i împuternici să ia cuvântul în întrunirile prin care era guvernat regatul. M-am gândit că era un mod prostesc de a acționa. Rotari a sesizat îngrijorarea de pe chipul meu, deși fără s-o înțeleagă: convingerile bunicului erau de-ajuns ca să-l liniștească. Vrând să mă consoleze, mi-a spus: - Verii mei știu ce fac. M-am prefăcut că îl aprob, în schimb, am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în prezența unor slujnice. Probabil că acest lucru îl liniștea pe Rotari cel mai mult. - Soția ta este pentru mine precum o grădină în floare în toate anotimpurile; mă înfrupt cu culorile, miresmele și frumusețea ei. De câte ori îi vorbesc, toate îngrijorările mele se topesc ca prin farmec. Ești un bărbat foarte norocos. Ești stăpânul grădinii, și-ți mulțumesc pentru îngăduința de a o vizita, fiind tu sigur că n-aș avea curajul nici măcar să m-ating de o singură floare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
va domni vreme îndelungată. Aș fi vrut să-i dau afară pe amândoi, dar n-am avut puterea s-o fac. Mi-am găsit mângâiere în bunătatea Gailei. Firește, nu i-am povestit nimic, dar ea mi-a simțit totuși îngrijorarea. O mână albă și fină, cu degetele frumos șlefuite și lungi, mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a nu știu câta oară, uluit de frumusețea ei, de uitătura ei limpede și curată, de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uimit de puterea ei de previziune, de vreme ce ea pricepea ceea ce urma să se întâmple asociind detalii pe care alții nu erau în stare nici să le sesizeze. - De câteva săptămâni văd îți citesc pe chip și în privire o nouă îngrijorare, de mai multe ori ți-au scăpat cuvinte care destăinuiau un dor care nu ține de viața pe care o duci. E o mare durere, dar au trecut aproape douăzeci și cinci de ani de când ești în slujba noastră. A sosit ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se gândise vreodată să-și povestească problemele unui mercenar. — Psihologul, minți el, spune că e important pentru echilibrul meu interior să restabilesc un raport normal cu tine. — Te simți mai bine? Reușești să dormi? Faci tratament? Întrebă Emma cu o Îngrijorare pe care o regretă imediat. Da’ chiar Îți pasă? Îi răspunse Antonio. Dac-ar fi avut-o În fața lui, ar fi strâns-o de gât - dar spre norocul ei era la câțiva kilometri depărtare, așezat pe portbagajul mașinii albastre, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea s-a rupt, a reparat-o mami, acum și mami va fi reparată, nu-i așa? spuse cu vocea tremurândă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
singură aveam să mă simt fără ea, fără mătușile mele și chiar fără frații mei. M-am simțit ca un copil lăsat afară să moară, dar n-am plâns. M-am întors înspre Debore, care se uitau la mine cu îngrijorare, dar n-am plâns. Doar noaptea, singură în așternut, mă întorceam cu fața la pământ și plângeam până mă înecam. În fiecare dimineață mă trezeam, amețită și neștiind unde sunt, până îmi aminteam că sunt singură în cortul bunicii. Îmi amintesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinile prea mari. Pielea mea era prea întinsă. Fiul meu era prea mare. - Aduceți un cuțit, am zis, aproape țipând. Are nevoie de o deschidere mai mare. Re-nefer a tradus, iar Herya i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia, să dorm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frică și de durere, când Meryt a propus să fiu eu chemată. De data asta nu se mai punea problema să fiu rugată. Meryt a apărut la ușa colibei mele din grădină cu Ruddedit în spatele ei, profilată în lumina răsăritului. Îngrijorarea abia dacă umbrea frumusețea unei fețe care nu mai era tânără. - Den-ne, a zis ea, cu accentul din Egipt, trebuie să vii și să faci ce poți face pentru copilul meu. Nu ne-a mai rămas nimic altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti el, tulburat de sentimentul violent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas ieși rapid din birou, dîndu-l la o parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o mai părăsea pe Marie. Cercetase În van practic toate locurile pe unde Loïc și-ar fi putut găsi un refugiu, telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
1968. Cuvintele Îi răsunau În tot corpul. - Ce nu e În ordine? În ciuda eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic. - SÎnt osternită, tată, se mulțumi ea să murmure, dar glasul Îi tremura. - Ai grijă de tine, fetițo. Îi simți Îngrijorarea și Își puse capul pe umărul tatălui ei, Încercînd să ia un pic din forța și calmul acestuia. 18 Toți locuitorii din Lands’en erau șocați. La radio tocmai fusese difuzat mesajul de care toți se temeau: vasul multicocă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se scufundase din cauza ei? Dacă, din cauza atitudinii ei și a rupturii lor, Încetase să mai lupte și se lăsase dus de mare? O dată mai mult, se simți blestemată. Mobilul Începu să sune. Era Lucas. Nu răspunse. El Închise, Împărțit Între Îngrijorare și mînie că nu putea să dea de ea, așa cum o rugase. Apoi Înțelese că și ea auzise desigur comunicatul de la radio. Simțea fără Îndoială nevoia de a fi singură. Simți decepția de a nu-i putea Împărtăși tristețea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest, reluîndu-și istorisirea. - M-am dus pe faleză și am Înțeles imediat cînd am văzut farul stins și felinarele copiilor aruncate pe jos... Pe plajă era deja Pérec bătrînul, și apoi Arthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mobilului, respirând precipitat, uitându-mă cum trec secundele. Întrebându-mă ce să fac mai departe. Când mobilul începe brusc să-mi vibreze în mână, aproape îmi sare inima din piept. Tennyson, citesc pe ecran. Mama. Mă străbate un fior de îngrijorare. Bănuiesc că a auzit. Trebuia să mă aștept la asta. Aș putea să mă duc și să stau la ea, îmi vine un gând. Ce ciudat. Nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum. Deschid mobilul și inspir adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dineu elegant și o ceașcă goală de cafea. — Ai cumva idee ce se întâmplă, Samantha ? spune. Pare cam agitație peste drum. — Da ? spun. N-am... observat. — Pare un fel de miting de protest. Pe frunte îi apare o cută de îngrijorare. Sper că n-or să fie și mâine aici. Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? — Îhm... nimic, zic înghițind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu răcoritoare, unde se întreține cu David Elldridge și Greg Parker. Poți să vii puțin ? — Imediat ! strig la rândul meu. — Samantha, înainte să pleci... Iris îmi ia ambele mâini și citesc pe fața ei că se străduiește să-și ascundă îngrijorarea. Scumpa mea, sunt sigură că faci ce e mai bine pentru tine. Dar să nu uiți, tinerețea o ai doar o dată în viață. Se uită la mâna mea, netedă pe lângă a ei. Anii ăștia minunați nu-i ai decât o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Aidan. — Și un pandișpan cu ciocolată, zic. Pentru... colega mea. Aidan ia pandișpanul și Îl bagă Într-o pungă. — Știi, colega aia a ta ar cam trebui să se gîndească un pic la glicemia ei, spune, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Ăsta e al cîtelea ? Al patrulea pandișpan pe săptămîna asta ? — Știu, zic cît pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin minte ! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc. Am sărit calul, și te rog să mă scuzi. Simt un fior de Îngrijorare. N-am... vrut să spun că... — Nu. Ai dreptate. Rămîne cîteva momente cu ochii În podea, apoi ridică privirea. MÎine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci cînd am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sînt nebună ? spun, Întorcîndu-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar cu genunchii la piept și mănîncă o felie de pîine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]