3,744 matches
-
tendință a persoanelor de factură mai simpluță până la cele mai cultivate, de manipulare prin iubire. Lucru pe care adolescenții și cei mai tineri în entuziasmul lor nu-l conturează prea bine. Dar fosta mea prietenă de ce face așa? Ca să mă înnebunească? Poate dintr-un infantilism afectiv, când nu poate accepta să piardă ce este al ei: respectiv, "jucăria preferată" . Este o posesiune și nu concepe să-l piardă. Nu contează ce semnale sunt din partea celuilalt, contează doar ce vor ei, contează
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Ce e rău în a-ți dori să ai. Dacă ne gândim bine, tu ai renunțat la o structură de rezistență pentru alta mai ieftină, și uite acum, spuse plângând. Dar uiți de ce? Ai uitat că făceai presiuni și mă înnebuneai să schimbăm mașina? Să ne luăm alta mai scumpă? Cum vroiai să fac față? El se uită la ea și-i aruncă o privire ce spunea că "tot n-ai priceput nimic". O să te lămuresc altădată, acum avem altele de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ni prévention aveugle, ni complaisance affectée, ni délicatesse ridicule 23." (scena V) El nu încetează să-i ia în zeflemea pe docți și regulile lor. "Dorante Grozavi mai sunteți cu regulile voastre, cu care îi încurcați pe ignoranți și ne înnebuniți zilnic. Se pare, auzindu-vă, că regulile artei sunt cele mai mari mistere ale lumii, și totuși ele nu sunt decât niște observații ușurele, pe care le-a stabilit bunul simț în privința a ceea ce poate dăuna plăcerii pe care o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă nu lasă nici un dubiu legat de infatuarea și gusturile literare ale personajului: "să fiu în Franța, de mult aș fi cunoscută... Dacă ar fi fost și acolo așa... n-ar mai fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să o ceară pe Darcey în căsătorie. O pusese pe Emma să jure că-și va ține gura, și tocmai de aceea Emma venise de îndată să se destăinuiască lui Darcey. După spusele lui Connor, Aidan era de-a dreptul înnebunit după ea; în fiecare miercuri și vineri ieșea cu băieții tocmai ca să nu se dea de gol, dar îi mărturisise că ea era Aleasa. Gândul de a fi împreună cu ea pentru tot restul vieții îi dădea un sentiment de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
uitat să închid cuptorul. Darcey se repezi în bucătărie și deschise ușa cuptorului. Rața se caramelizase în cratiță. Vezi, spuse Nieve, care o urmase în bucătărie. Rața nu contează, zise Aidan ivindu-se de după ușă. Și-așa nu mă prea înnebunesc după ea. A. Darcey era descumpănită. Nu contează. Nu era decât aperitivul. Atunci care era felul principal? întrebă Nieve. —Ăăă... vițel cu șuncă de Parma, răspunse Darcey. —Vițelul meu cu șuncă de Parma? Nieve făcu ochii mari. — Păi, da, rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
publicul și ai să mi te-alături. Nu e așa de rău, îl apără Darcey. — Dar n-ar fi California de un milion de ori mai grozavă? —Mie-mi sună al naibii de bine, spuse Aidan. — Nu știam că ești așa de înnebunit după State, zise Darcey. Credeam că ești în adâncul sufletului un împătimit al Galway-ului. —O, dar sunt, o asigură Aidan. Însă California trebuie să fie tare distractivă... Hollywood... Silicon Valley... —Silicoane, mai degrabă, observă Darcey și îl împunse între coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să-l uite pe Aidan Clarke. Închiriară un apartament la câteva stații de metrou de birou; se duceau la serviciu împreună, se întorceau acasă împreună și uneori luau și masa la cantină împreună. Darcey trase concluzia că trebuiau să fie înnebuniți unul după altul din moment ce petreceau atât de mult timp împreună. În fiecare zi îl întreba dacă era fericit și dacă o iubea, și în fiecare zi îi spunea că era singurul bărbat de pe lume potrivit pentru ea. Luă cursuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Paris. Și cu toată explicația lui perfect rezonabilă cum că unul dintre clienți nu reușise să ajungă la întâlnire și-l rugase să amâne pe a doua zi dimineață, Darcey simțea încolțindu-i în minte sămânța unui gând înspăimântător. Eram înnebunită de gelozie, îi explică ea Annei uitându-se cum se răcea cafeaua nebăută în fața ei. Pur și simplu nu mă puteam controla. Mă tot gândeam că dacă avea gânduri mărețe, înseamnă că era genul de femeie ambițioasă cu care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
jos paharul de margarita rece pe care și-o făcuse singur mai devreme și o privi atent. Nu. — Și-atunci? —Ne-ntoarcem acasă, îi spuse el. Și poate că ar fi momentul să și rămânem. —Ce? Îl privi uimită. Ai înnebunit? Să rămânem în Irlanda? De ce? Clătină din cap. Și-apoi, nici n-aș putea. Contractul spune că trebuie să rămân la Ennco încă șase luni. Dar după aceea am putea merge acasă. Aici... spuse el cuprinzând cu un gest veranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey McGonigle! Te rog, spune-mi că nu ai lucrat în timp ce erai blocată în lift! Anna îi aruncă o privire de falsă consternare. —N-am putut să fac cine știe ce, zise Darcey. Eram prea îngrijorată ca să mă concentrez. — Aș fi fost înnebunită să știu că o să rămân toată noaptea blocată acolo, spuse Anna. Asta nu s-ar fi întâmplat, remarcă Neil. Curentul ar fi revenit la un moment dat. Știam asta. Mai îngrijorată eram de zborul meu de mâine-dimineață. Ești în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
niciunde de o săptămână, iar inactivitatea o apăsa. —Te-ai întors de la Singapore și apoi ai venit în Galway, îi aminti Minette. N-ai fost foarte inactivă, ma petite. —Destul de inactivă, se foi Darcey. Iar chestia asta de la mână mă înnebunește. — Vino în casă și am să te răcoresc cu uscătorul de păr. Darcey dădu din cap și țopăi până în casă, unde Minette îndreptă aerul rece de la uscător sub ghips. —Cât de biiiiine eee. Darcey gemu de plăcere și Minette râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e. Și știu că încă bănuiești că îl iubesc, dar până la urmă s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. M-am gândit mult la asta în ultimul timp. Ar fi fost și greu să nu mă gândesc. Nieve, eram înnebunită după Aidan. Dar el n-a fost decât prima mea iubire. La naiba - câți oameni se căsătoresc cu prima lor iubire? Foarte puțini. Dar eu îmi băgasem în cap ideile astea absurde că dacă era așa de grozav să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doi... că ea... —La început, Darcey, la început mă gândeam că avem o șansă împreună. Dar ea și-a dat imediat seama că era imposibil. Și asta pentru că știa că nu te-am uitat. Că de fapt încă mai eram înnebunit după tine. Și oricât încercam să o conving că nu e așa și că voiam pe altcineva, ea tot spre tine mă împingea. — Dar m-a întrebat ce simțeam! Mi-a spus că vrea să aibă o relație cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care aștepta să fie ucis se aflau față în față și se priveau în ochi. Între ei, tăcerea care a rămas. În aerul îmbîcsit de ploaie nu se mai aud decât picăturile de apă. Prizonierii se mineralizau înlăuntru, dar înainte înnebuneau. Ploaia de-acum e cu totul altfel decât cea de azi-noapte. E una din acele ploi care înverzesc zidurile, macină piatra și o putrezesc și... ce vroiam, de fapt, să spun? Într-o zi ca asta, probabil, au intrat vizigoții
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că istoria este un os ce poate fi zdrobit, o gură căreia i se poate pune căluș, o minte care, aiurând, nu va mai protesta. Și că justificările, dacă va fi nevoie de ele, vor fi găsite. Cei care vor înnebuni nu vor mai putea depune mărturie. Și nu e prima oară când Dumnezeu a fost amestecat în afaceri urâte... Privind pereții celulelor, îmi amintesc că Filip al II-lea tremura pentru o ușoară zgârietură a pânzei lui Tizian Venus cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de dezlănțuită. Autobuzul abia își taie drum prin lianele ei. Farurile sunt parcă securi luminoase cu care autobuzul își face loc prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la fereastră creanga mare de pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat, cu o realitate unică, halucinantă. în camera mea era insuportabil de cald. M-am dezbrăcat încă înjurînd, înnebunit de insatisfacție, m-am ghemuit în pat și abia după vreo oră, când deja ațipisem, am auzit clar, galben, gemetele și strigătele de dragoste ale femeii de dedesubt. Am ascultat, înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
interiorului pulpelor tot mai sus, 66 sub fustele de material aspru. Cele mai multe erau încă niște fetițe, dar unele se lăsau pipăite de puștanii de lângă ele doar din lipsă de altceva. Se amuzau să geamă câteodată teatral, ca să-i simtă cum înnebunesc de înfierbîntare. După câteva ore, în dormitor, tipii se lăudau că i-au făcut lui Mariana, Viorica sau Lili cutare sau cutare lucru. Nu-i credea nimeni, dar ceilalți îi ascultau totuși cu invidie. Doar despre tipa cea lungă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ițească, plin de bucle răsucite, capul cu pleoape albe și gene ușor orientale al ei, al fetei cu păpușa de cârpă... Și uite că au trecut de mult cei zece ani și nu am scris marea carte. Nici măcar nu am înnebunit. Am ajuns un bărbat care a avut destule femei, un autor de succes, cu prieteni, cu un apartament deloc asemănător mansardei, și care ar fi putut să nu-ți 86 mai dea niciodată vreo atenție ție, puștiului penibil de-atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adâncul 127 sălii de bal încărcate de serpentine și confetti multicolore, o voce care acum câteva clipe mi-a sunat în urechi, nealterată de trecerea vremii, cu limpezimea teribilă cu care, nopțile, te auzi uneori chemat pe nume: "Lulu, ai înnebunit? închide geamul și vino înăuntru!...") Fereastra se-nchisese foarte repede la loc și se-acoperise sub ochii mei de flori de gheață, pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pieptul, în dreptul inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns cu adevărat în piept. M-am întors și-am luat-o la fugă pe scărița spirală care apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot, deși uneori mă lungeam pe scândurile reci și lipeam urechea de lemnul murdar. Amintirea corpului femeii mângâiate, strânse în brațe, fecundate și lovite 177 în noaptea aceea incertă mă înnebunea de excitație. Ieri seară n-am mai putut suporta și am ieșit din cameră, doar în pulovăr și cu papucii-n picioare. Am coborât zgribulit treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu, care pe atunci îmi făcea curte, era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]