3,269 matches
-
Zurich, iar cei doi artiști au plusat pe neînțelegerea demersului lor, implicațiile sociologice ale refuzului artei etc. Am citit un interviu cu ei doi publicat într-o prestigioasă revistă de artă. Interviul era mai interesant decât "opera" în sine.) Întâlnire întâmplătoare pe aeroportul din Otopeni cu Ileana, fostă colegă de clasă în liceu. Ne observăm reciproc urmele timpului pe față și am vrea să nu fie adevărat ceea ce vedem. Ne citim unul altuia bătrânețile incipiente, ca într-o carte deschisă. Posteriorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Până acum eram convinsă că există o profundă legătură doar între picioarele mele și pantofi. În altă ordine de idei, spuneți-mi, vă rog, de ce personajul Yoel e român, născut în România și emigrat în fragedă copilărie. E o alegere întâmplătoare? A.O. E o întrebare pe care cititorul trebuie să o pună cărții și nu mie. Există o motivație și ea se găsește în carte. Nu vreau să fac eu munca cititorului. A.R. Dar eu sunt mai mult decât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu erau întâmplătoare, ci urmăreau să mă deranjeze iar în acest fel mi-am dat seama că eram spionat. La început am încercat să înțeleg cum anume se întâmpla și cum aș fi putut să mă apăr. Dar când am aflat că există
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am gîndit eu însumi. și pentru aceasta nu e nevoie ca povestirile să fie la persoana I. Nu este vorba aici de nici o strategie de tipul transcrierii pe dos a avertismentului „orice asemănare cu persoane și fapte reale este pur întîmplătoare“ (s-a făcut de nenumărate ori chestia asta). Personajele din relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai lejeră asupra rigorilor pregătirii viitorilor învățători. Foștii lui elevi s-au bucurat că aveau mai multe libertăți, că exigențele privind pregătirea psihopedagogică și practică se situau la cote convenabile lor, iar de primul lor diriginte au uitat. La întâlnirile întâmplătoare cu colegii care predau la fosta lui clasă Dumitru Dascălu afla lucruri care îl mâhneau. Clasa pe care o pornise pe un drum bun își pierduse locul fruntaș între clasele paralele, interesul față de învățătură și starea disciplinară a elevilor scăzuseră
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
duceam numai câțiva dintre conducători și colaboratori (dar o aprobau toți ceilalți, fără ezitare). O duceam, cu deosebire, împreună: Lascar Antoniu, Gh. Ghibănescu, Em. Socor și cu mine. Atitudinea mea în fața antisemitizmului militant n-a fost, în împrejurările aceste, ceva întâmplător și temporal. Nici nu s-a produs atunci pentru întâia oară. Atitudinea aceasta a mea era mai veche; și a durat și după aceasta. Ea a fost, pot spune, atitudinea mea de totdeauna. Că mi-a adus destule neplăceri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dela "Carmen Sylva" Apoi Zarifopol a plecat în Germania; eu am luat altă cale. Viața ne-a despărțit; și împrejurările nu ne-au făcut să reluăm legăturile noastre decât târziu de tot, acum câtva timp în urmă, într-o întâlnire întâmplătoare la Fundația Carol. Cordial și afectuos ca întotdeauna Zarifopol mi-a vorbit cu înduioșare de lucrurile trecute, de "Carmen Sylva", de șezătorile noastre artistice, de activitatea și de planurile noastre. Apoi, din nou firul s-a rupt. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o zeitate. După despărțirea de Carmen, ani la rând se gândise la ea. Analizase situația din toate punctele de vedere și nu găsise nici un răspuns care să-l mulțumească. O cunoscuse în străinătate pe Julia. Totul se datora unei întâlniri întâmplătoare. Era o brunetă sălbatic de frumoasă, cu ochii mari și limpezi de culoarea nucilor verzi, iar părul îi era lung și lucios. Nicky i-a propus căsătoria de îndată ce a cunoscut-o. Ea păru destul de surprinsă. O cunoscuse și pe Carmen
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier și pe Jorge Luis Borges. Bibliotecă întâmplătoare și bibliotecă ornamentala sunt exemplele inutilității luxoase. În plus, cea de a doua este „foarte îngrijita, ștearsă des cu cârpa”, necitita, dar „mândria proprietarului ei, care, pentru a o înfrumuseța, o completează cu fel de fel de brizbrizuri, ca și cum un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
salon de spital, zicând „Tensiune arterială 19 cu 3“ sau cum s-o spune, și ieșind val-vârtej, în admirația colectivă. Inovatorul chirurg Rebecca Bloomwood nu s-ar fi înscris niciodată la medicină, dacă nu ar fi avut loc o întâlnire întâmplătoare pe coridorul unui spital. Renumita expertă lucra la acea dată în domeniul modei... Mi-am dorit să fiu doctor de când mă știu, spune repede una dintre fetele în blugi, iar eu ridic privirea, ușor iritată. Tipic. Se ia după mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eu ?) «moartea viezurilor», cred că tot ar deștepta oarecare uimire printre trecători” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Sugerează aici autorul existența unei relații simbolice și semnificative dintre evreu și viezure ? Sau este vorba, mai degrabă, de o asociere gratuită și Întâmplătoare ? Una menită să demonstreze tocmai absurdul acestui tip de gândire : puțin Îmi pasă că strigați „Moarte jidanilor !”, dar cu bieții viezuri ce aveți ? ! Revenind la „darurile” pe care divinitatea le Împarte diverselor nații, voi aminti o scurtă invocație populară, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
antievreiești ; ceilalți Încercau să lupte Împotriva credinței că evreii ar practica infanticidul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu, deputatul maghiar de Tiszaeszlár (locul În care a avut loc celebrul proces de „omor ritual”) era György Onody, care - nu Întâmplător - a fost fondatorul Partidului Antisemit Ungar, unul dintre primele partide politice de acest gen din lume <endnote id=" (138)"/>. La polul opus acestuia a fost juristul, omul politic și publicistul Eötvös Károly, apărătorul principal al evreilor În procesul de la Tiszaeszlár
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sînt necesare și alte precizări. Acest istoric literar e dintre cei care, dacă pot să zic așa, culeg spice sau numai boabe, acolo unde alții au cules snopi. De obicei, el nu pornește de la o temă, ci de la un element întîmplător, cum ar fi, de pildă, descoperirea unui document. Ineditul îl stimulează și-i pune în mișcare motoarele curiozității. îl preocupă conjuncturile, aluziile, amănuntele. Astfel, lucrul care inițial părea simplu îl duce, nu o dată, către o rețea inextricabilă de probleme. Dificultățile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Spirit Shamanism, cu al cărei conținut am rezonat în mod direct; Robert Venosa, pictor vizionar, un Dali al zilelor noastre; Jan Kounen, regizor al filmului Renegade (sau Blueberry în SUA). Slujba mea, printr-o coincidență mai mult sau mai puțin întâmplătoare, se va încheia la începutul lui iulie. Concluzia îmi este evidentă: mă înscriu la Conferința șamanică din Iquitos și după Peru plănuiesc să-mi continui periplul mondial, de această dată cu un scop ceva mai precis: explorarea și înțelegerea, pe cât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și eu o chemam prin telefon la școală. Erau mici întârzieri. Apoi apare respectivul, scoate un carnet și enumeră pe zile și minute întârzierile... Un lung pomelnic pentru documentare. Același secretar îi spune că eu îl informasem despre aceste fapte întâmplătoare. La plângerea lui că nu-i apreciez munca secretarul cere lămuriri. Scot caietul meu de asistență la ore, în care vede aprecierea de la o lecție de dirigenție la care asistasem. Concluzia: reclamația nu e fondată și-i cere să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și țigărilor. Acum am conviețuit pe timpul sejurului amintit. Amândoi ne-am împrietenit imediat. Participasem la război și plătisem cu sânge pe front! Comentăm în doi momentul alegerilor și-i spun despre visul meu. La rându-i, discuta cu alte cunoștințe întâmplătoare, amintind că eu aș fi visat... schimbarea. Acest fapt ne-a situat în centrul atenției celor aflați la tratament care ne întâlneau regulat la masă. Când treceam amândoi, ceilalți comentau despre viitorul alegerilor, făcând aluzie la visul meu. Păreri pro
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la maximum "vigilența revoluționara": să avem grija ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți publiciști de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
compun o scurtă comedie muzicală pentru teatrul de varietăți, intitulată Farsa șarlatanilor veseli sau cum să facem bășcălie de Andrei Șerban, ai cărei protagoniști vor fi musca, oniseiul, scarlatul, caramitrul și iorgulescul (orice asemănare cu persoane reale e cu totul Întâmplătoare!). În deschiderea unei conferințe pe care am ținut-o la Colegiul Noua Europă, Andrei Pleșu, care mă invitase acolo, mi-a spus aparent mirat: „Dragă Andrei, observ cum tu tot revii În țară, deși de fiecare dată România pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
caraghios. Dincolo de acest discret gest de afecțiune nu a trecut însă, astfel încât sentimentele ei, ca și însăși existența ei, mi-au rămas necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare - iau cunoștință de ele cu profundă gratitudine. Să mă văd, acum, cu ea, nu mă încumet. Dar pe fetița aceea de pe Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urmează să executăm. Întrevăd ca prin ceață silueta unui coleg ce va deveni peste câțiva ani balerin la opera din Cluj (Sau poate că instructorul e chiar el?). Până să înceapă exercițiul sau dansul, trag cu ochiul la perechea mea întâmplătoare: o fetiță frumoasă, serioasă, parcă puțin posomorâtă. Nu-mi aduc prea bine aminte cum s-au desfășurat mai departe lucrurile: după toate probabilitățile, am ieșit repede din vederile selecționerilor, am fost eliminat, am eșuat (încă o dată). Pe fetița aceea n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar fi ca ei să fie părinții Doinei - eram chiar noi, răposații ei părinți. Te gândeai pe atunci cu atâta intensitate la noi încât ni s-a dat un bilet de voie, de care ne-am folosit aranjând întâlnirea aceea «întâmplătoare» din mașină...” * „ - Dacă m-ar fi dus imediat la Odesa, după cum ne-a sfătuit doctorul nostru, și dacă m-ar fi operat, n-aș fi murit la 40 de ani...” „ - În 1913... Dar tot ai fi murit, bunico... în 1943
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
le eram de fapt destul de indiferenți. Deși, cum spuneam, nu cred că proporțional prietenia era mai puțin rară în vechime decât azi, e totuși foarte probabil că în societatea modernă alegerea prietenilor, cât și relațiile cu ei sunt mult mai întâmplătoare decât în epocile trecute, din cauza așa numitului „ritm al vieții”, adică a organizării ocupațiilor și a „timpului liber”. Însăși expresia aceasta, pe care lumea veche nu o cunoștea și care a apărut cam o dată cu taylorismul și ca un efect al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de l’ensemble des choses” e în realitate o ordine mult mai cuprinzătoare, integratoare a tuturor fenomenelor ? Plaja însăși, cu vegetația ei rară, măruntă și țepoasă, cu dunele și arcurile de cerc paralele pe care le desenează așezarea variabilă și întâmplătoare (dar de ce întâmplătoare ?) a firelor de nisip, nisipul însuși, adică infimele și variatele fracțiuni de rocă și de cochilii a căror multitudine e o spaimă a gândului, spuma valurilor și crestele lor, nu au aceeași ordine, însă multiplicată infinit, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]