4,963 matches
-
călător fără odihnă și uneori se părea că toate călătoriile sale sfîrșeau Înlăuntrul unei femei. Îi spune despre Mariana, despre cum a găsit-o exact În momentul În care ajunsese la concluzia că drumurile nu duc nicăieri. Știu, spune Maggie, Întinsă pe burtă, cu poponețul ei frumos Înălțîndu-se peste coccisul cu gropițe, că Îți Închipui că vreau să-mi spui totul despre fosta ta soție, și poate chiar și vreau, dar mă intrigă mai mult chestia asta cu ascunsul. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recunoscu Fran. Să faci un copil doar pentru că ți-l dorești ar fi ceva nemaipomenit de iresponsabil. Mai târziu, după plecarea lui Fran, Henrietta, căreia îi plăceau provocările și care se plictisise să strângă fonduri pentru cauzele caritabile obișnuite, stătea întinsă în pat și se gândea la cuvintele ei. Să o facă pe pețitoarea era unul din hobbyurile ei, dar nu mai avusese niciodată o misiune ca aceasta. Să găsească tatăl ideal pentru copilul lui Fran ar putea fi o provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era înalt, aveau aproape aceeași statură. Întinse mâna spre cureaua de la blugii lui și el lăsă să-i scape un oftat ușor, ca o adiere purtată peste ape, trăgând-o aproape cu violență în brațele. Câteva clipe mai târziu, erau întinși în pat și el o pătrunsese, mișcându-se înăuntrul ei, cu o patimă pe care nu i-o mai văzuse niciodată, cu ochii închiși, cu o expresie aproape mistică. Apoi ajunse la orgasm într-un spasm eliberator, exploziv, șocând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se simțea amenințat de ambițiile celorlalți. Era bucuros să le dea ocazia să se remarce. De fapt, un singur lucru îi plăcea mai mult decât să editeze un ziar. Iar acela era să editeze două. Șpalturile pentru noul ziar erau întinse în fața lui și arătau destul de bine. Însă ceea ce îl făcea să se simtă foarte mândru de el era că găsise clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răzgândească și s-o șteargă înapoi în provincie, doamna de la recepție o anunță cu vocea ei mieroasă, cu accente de Harley Street că putea să intre. Peste cinci minute, Fran se trezi, fără haine, purtând o cămașă albastră de spital, întinsă pe un pat, în timp ce lângă ea o tânără prietenoasă îi explica faptul că, pentru a asigura condiții de siguranță absolută, trebuiau mai întâi să facă o ecografie pentru a vedea cum era așezat fătul. În stânga ei era ceva ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu privirea în timp ce rupea, cu măiestrie, plicul și scotea scrisoarea. Nu părea otrăvită. Era scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arătat? se întrebă ea. Am auzit că era un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața Palatului Imperial pentru câteva clipe de relaxare. Unii, întinși pe iarba care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-a izbit pe Gaston când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu mâna. Când și-a îndepărtat mâna și și-a ridicat capul, Gaston a văzut dâre de sânge prelingându-i-se dinspre gură spre bărbie. Zărindu-l pe Gaston, Endō rânji. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
L-au găsit pe Endō la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la șampania și bomboanele de ciocolată care ne așteaptă. — Apartamentul nostru, mă corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino Încoace. Dan mă trage către el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne sună a doua zi dimineață, la opt. Mai Întîi sună telefonul hotelului, dar eu refuz să-l las pe Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și dă să mi-l ia, dar eu mă Întorc și refuz să i-l dau, pretextînd că nu sînt pregătită. Apoi, ea șade nefericită Într-un colț, cu chipul Împietrit, iar eu sînt conștientă că se simte respinsă. Stau Întinsă În pat, legănîndu-l și gîngurindu-i lui Tom și nu-mi pot Înnăbuși un semtiment de triumf. Poate că l-ai ținut tu În brațe Înaintea mea, dar nu vei cîștiga războiul. Tom e copilul meu, nu al tău, și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ducem În dormitor și, patruzeci de minute mai tîrziu (e clar că seara asta nu-i cel mai nimerit moment pentru a stabili noi recorduri), Dan Își trage hainele pe el și iese pe ușă, ducîndu-se după curry. Eu rămîn Întinsă În pat, știind că tocmai mi-am mai cîștigat o săptămînă de grație. 13 Acele momente de dragoste, de grijă și tandrețe, cînd știam exact de ce ne-am căsătorit și motivele pentru care plănuim să fim Împreună pînă cînd moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish sau Lisei. Lucrul pe care mi-e teamă să-l recunosc, mi-e teamă că dacă vorbesc, va devini realitate, va căpăta substanță. — Știi, zic eu Încet, privind la masă, neputînd să mă uit În ochii lui Fran. Stau Întinsă În pat și mă gîndesc să-l părăsesc. Mă gîndesc dacă eu și Tom ne-am putea descurca singuri. SÎnt șocată de faptul că am reușit să dau glas celui mai mare secret al meu, dar Fran, În loc să arate Îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și pregătesc Împreună cina delicioasă de care avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mușchii Îmi sînt tensionați, respir iute și Întretăiat și număr minutele pînă se Închide ușa de la intrare și mă pot relaxa În sfîrșit. Îl trezesc pe Tom și luăm micul dejun Împreună, bună parte din mîncare ajungînd pe podea sau Întinsă pe fețișoara lui. Acum spune „mama“ și „E-ii“, care e numele lui Harry, pisica de jucărie. Amy pare a vorbi ceva mai mult, iar, la cele șaisprezece luni pe care le-a Împlinit Tom, mă Îngrijorează lipsa unui vocabular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și, fără să vreau, i-am atins un sân. A trecut-o un fior neașteptat și i-a scăpat un suspin în timp ce mi-a întors brusc spatele. Altă dată m-a chemat în gineceu. Era foarte cald și m-aștepta întinsă pe un divan asemănător celor pe care romanii le foloseau în sufragerie. Avea pe ea doar o tunică de in subțire și nimic altceva. Mânca mure înmuiate în vin îndulcit cu miere cu o linguriță de aur cu mâner lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi folosit puțin venin de viperă: se întinge în venin un ac de os, care ac este strecurat într-una din venele principale între inimă și rană, repetând operațiunea până când hemoragia se oprește. - Dă bune rezultate aproape întotdeauna, a încheiat el. O săptămână mai târziu, Vibana a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât un braț de lungă și de groasă. A blocat-o cu un lemn, i-a strâns capul cu mâinile și a făcut-o să muște o cute pe care vipera a scuipat. A luat un ac de os și, întingându-l în venin, a înțepat-o pe Vibana deasupra pântecelui, unde se zărea, sub pielea albă și subțire, albastrul unei vene. A făcut operația asta de șapte ori, și hemoragia s-a oprit. Vibana mânca tot mai puțin și slăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În fața icoanei se afla un bărbat, în picioare, care, legănându-și corpul înainte și înapoi așa cum fac evreii când se roagă, spunea ceva în greacă, cu brațele întinse spre Maria cu pruncul. M-am oprit la intrare, și el a părut să nu-și dea seama de prezența mea. Am înaintat câțiva pași și l-am auzit zicând: „Ave, o, viață din sfântul Mugur; ave, o, ram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare, bâjbâind în gol cu mâinile ca să aibă din nou aer, chinuindu-mi brațele întinse spre el și pe care mi le însângerase. În cele din urmă, și-a dat sufletul. Era ora a doua din noaptea de trei spre patru iunie, anul 652, a zecea perioadă de la anul 313, al patruzeci și șaptelea an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și străzile. Clădiri ca niște Închisori de maximă siguranță pluteau de jur Împrejur În noapte. Turnul era un paralelipiped cenușiu de paisprezece etaje Încorsetat de o Împrejmuire de terase abuzive ce așteptau permisul de construcție, farfurii de parabolice și haine Întinse la uscat În balcoane. Antonio Își dezlipi ochiul de pe vizorul videocamerei și o puse În husă, căci nu mai era nimic de văzut - În spatele obloanelor coborâte, de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe baza trăsăturilor fizice: inconștientă frică de rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește la mine? E trează? S-a ridicat acum, nu-și mai află somnul, simte golul pe dinăuntru, o rod remușcările, și Înțelege că greșește totul, știe că nu trebuie să distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spusese - mai avea ceva de făcut. Ceru să fie lăsat În față la Sant’Agostino. Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de a se ține pe urmele lui, pe când urca grăbit scările albe și abrupte. La intrare era Întinsă pe jos o refugiată, care le Împiedica accesul cu picioarele și cu bocceaua ei murdară În care dormita o creatură rahitică și căcăcioasă - copilul ei, sau poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]