2,740 matches
-
să mă imaginez trăind într-o lume în care, de exemplu, (în lumea Guayaki), cînd bătrînii devin o povară pentru comunitate, sunt considerați inutili. Îmi apare în minte chipul mamei mele dragi, în vîrstă de 72 de ani. A FI ÎNTRUNA "NESATISFĂCUT" Contrastul cu primele societăți ne-a ajutat să distingem șase trăsături ale lumii moderne: lumea noastră este cefală, este schimbare, este muncă, este o lume economică, este insatisfacție, este nevoi. Șase imposibile, strîns legate între ele, caracterizează omul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe pămînt, oamenii trebuie să muncească, fără întrerupere, spre lauda Creatorului. Este triumful ideii de "individ în lume". Reușita, bogăția individuală nu mai sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale atestă voința lui Dumnezeu. A munci întruna, nu pentru a profita de bunurile pămîntene, ci pentru a îndeplini voința divină: Max Weber vede în viziunea calvinistă asupra lumii un "ethos" care a favorizat în mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cînd este imposibil să-ți imaginezi o lume diferită mai bună? Soluția n-ar fi să-ți spui că schimbarea unei lumi este posibilă, chiar în lipsa proiectului? "Merg ca să știu încotro mă îndrept" scrie Goethe 112. UN ANIMAL CARE SPUNE ÎNTRUNA POVEȘTI Ce posibile și ce imposibile alcătuiesc și susțin viziunea unei lumi? Sunt poveștile pe care le inventăm și pe care le povestim. O lume este ceea ce sunt poveștile sale, noi suntem propriile noastre povești. Credem într-atît în ele, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sens spiritual pe care o resimte. Numai că ideea materialistă este falsă. "Realitatea economică" fundamentul materialismului nostru este creată de posibilele și imposibilele noastre, altfel spus, de poveștile pe care le-am inventat. Fără să ne dăm seama, ne spunem întruna că nu vom putea fi niciodată satisfăcuți de condițiile materiale, că nevoile umane, ilimitate, evoluează la nesfîrșit. Aztecii și-au închipuit că zeii s-au sacrificat la Teotihuacán pentru a da naștere soarelui pe cer și, ca opera lor să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
omul aztec. Nu e nici mai realist, nici mai materialist, poveștile pe care și le spune sunt la fel de extraordinare. Posibilele și imposibilele sale sunt pur și simplu diferite. Omul este un animal care nu încetează să povestească, capabil să inventeze întruna povești, adică să recreeze realitatea. Nu știm și probabil nu vom ști niciodată ce se petrece în capul unei pisici, a unui cîine, a unei veverițe sau a unui castor. Poate că pisica visează și ea. Cu toate acestea, capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vaci ! 108 Liberi, căci servili 112 O extraordinară rezistență la schimbare, o formidabilă dorință de libertate și de egalitate 114 Posibilele și imposibilele limbajului nostru 116 Lumi fără cultul muncii 117 Care este realitatea "realității economice"? 124 A fi întruna "nesatisfăcut" 133 Dêmokratia, o imposibilă modernă 138 Inventarea individului, a Bunului Dumnezeu, a Diavolului și a fericirii pămîntene 150 A împiedica lumea să se oprească 159 Spaime moderne: barbaria posibilului 167 Un scandal foarte modern sau neputința de a simți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sau neputința de a simți frica 170 Lumea ca întreprindere 178 Cinismul complexității lumii 183 Suntem condamnați la a ne dori să fim din ce în ce mai moderni? 185 Pentru a schimba lumea avem nevoie de un proiect? 187 Un animal care spune întruna povești 191 Contingența lumilor și relativismul 193 Capacitatea oamenilor de a crea lumi este limitată? 196 III. NEBUNIE POETICĂ 198 Sunt nebuni, sunt liberi? 199 Imaginea drumului 200 Munca istoricului împotriva libertății umane 201 O capacitate unică de a prezice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cred, locul unui incipit comun pentru filosofie, știință și poezie (artă)". Întregul volum ne oferă, cum spune și-n subtitlu, cîteva exerciții de uimire, aplicate in actu: "Scriitorul, artistul (căci despre el vorbește această carte) este cel ce se uimește întruna, cel ce este hărăzit să fie mereu cuprins de o sacră stupoare în fața lucrurilor lumii. Scriitorul, artistul este totodată și cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lucrurilor lumii. Scriitorul, artistul este totodată și cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mișcându-se în aer ca o bășică imensă și ținându-se ba de tavan, ba de țeava de gaz, încât Jane și Michael, deși se sileau din răsputeri să fie politicoși, nu se putură stăpâni să nu râdă. Râdeau, râdeau întruna. Degeaba își strângeau buzele ca să-și oprească râsul, căci se tăvăleau pe jos, hohotind și chicotind." (P. L. Travers, Mary Poppins) (d) "Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri." (Micul prinț, Antoine de Saint-Exupéry) Cerințe: (a) Precizați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele: acesta, atunci, pricepe, niciodată. (b) Transcrieți din text un cuvânt care conține diftong, un cuvânt derivat și două cuvinte compuse
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
într-un fel de năuceală, poate și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales cele de pastel. Nu doar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
ce-i îndeamnă să prețuiască mai mult persoana aproapelui decât propria lor persoană. Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
95 ¾ IARNĂ Iarnă după Moș Grigore Sfătosul Peste casă și pe stradă, Legănați ușor, Au pornit de ieri să cadă Fulgi de proaspătă zăpadă. Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
această ofensă ar fi să instalăm o garnizoană bună [...]. Am face dreptatea pe care am vrea-o și i-am face să le fie frică de un regim de fortăreață, de pierderea privilegiilor lor și de mutarea parlamentului. Ar veni întruna după iertare și atunci am face ce-am vrea. Dar la sfîrșit, monseniore, permiteți-mi să vă spun că atunci cînd răzmerițele sînt domolite, trebuie dat un exemplu". După Boris Porchnev, Les Soulèvements populaires en France de 1623 à 1648
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în discuție, cultivând fraze/expresii de efect, căutând să impresioneze cu ideile și maniera de comunicare. Abordare: nu-l criticați, nici nu-l contraziceți direct, folosiți tactica atenuatorilor, gen „Da, probabil, însă...”; 9. tipul interogativ-persistent („vulpea”): vânează greșelile celorlalți, critică întruna, încearcă să-l pună în încurcătură pe lider. Abordare: fiți precaut și principial în relațiile cu el și transferați, pe cât posibil, intervențiile lui tendențioase asupra grupului aparținător. Pentru formatorul de adulți devine astfel folositor să identifice cu maximum de acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în discuție, cultivând fraze/expresii de efect, căutând să impresioneze cu ideile și maniera de comunicare. Abordare: nu-l criticați, nici nu-l contraziceți direct, folosiți tactica atenuatorilor, gen „Da, probabil, însă...”; 9. tipul interogativ-persistent („vulpea”): vânează greșelile celorlalți, critică întruna, încearcă să-l pună în încurcătură pe lider. Abordare: fiți precaut și principial în relațiile cu el și transferați, pe cât posibil, intervențiile lui tendențioase asupra grupului aparținător. Pentru formatorul de adulți devine astfel folositor să identifice cu maximum de acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
larg deschis și fix, apoi se alătură Arkadinei. Încearcă să-l salte pe Trigorin de umăr. Scriitorul e docil, se ridică ușor și se lasă condus de cei doi către culise. La începutul spectacolului, actorii piesei lui Cehov forfoteau repetând întruna, dezordonat, replici din Pescărușul, dar și din alte piese de Cehov. Semnul teatrului era explicit. Dintre toate, vocea lui Treplev se distingea cu claritate: "Ăsta-i tot teatrul. Cortina, culisele, întâia, a doua și încolo nimic." Cu alte cuvinte, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, nu este singurătatea celor patru pereți, ci grație imensului spațiu al scenei singurătatea universului întreg. Versinin îi vorbește Mașei. S-a apropiat de ea și, strângând-o în brațe, mângâind-o pe masă și pe sub masă, îi vorbeste întruna. Gesturile, cuvintele stau sub o patimă devastatoare. Se vede limpede în spectacolul lui Visarion că ele nu ajung tumultului care-l stăpânește pe bărbat. Despre ce-i vorbește Verșinin Mașei? Nu despre iubire, nu despre ei doi, cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă fac actor și prima dată am dat examen de admitere la actorie. Dar n-am intrat din cauza faptului că nu m-am putut înțelege cu un picior al meu, care, din pricina emoțiilor teribile pe care le aveam, îmi tremura întruna. Drept pentru care, oprindu-mă din recitat, le-am spus profesorilor: "Eu n-am ce să fac, piciorul tremură și nu pot să-l opresc!". Am dat în anul următor la regie și am început să studiez cu George Rafael
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
soția și el a învățat deci acasă acest mod de comportare cu soția. Din cauza necazurilor pe care le au, a greutăților vieții, o bate. Ea s-a învățat să fie fără apărare în fața lui. Din cauza sărăciei o bate. îl cicălește întruna până îl scoate din minți și-l face să o bată, altfel spus merită să fie bătută. Ei îi place, altminteri s-ar despărți, altfel spus femeile bătute sunt masochiste. Există puține cupluri în care se petrec scene de violență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se includă, să se complacă, ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și și-a aprins o țigară, uitînd-o pe cealaltă, aprinsă și ea, între alte două degete. 5 iulie Prostul se întîlnește cu Licheaua și-i povestește cum az'noapte i s-au furat găinile. Dă amănunte, revelatoare, crede el, turuie întruna, cum s-a culcat, cum și-a așezat perna, cum a visat că Licheaua-i fură găinile scuzele mele, spune Prostul cum s-a trezit tehui, cum s-a dus glonț la poiată, cum a descoperit furtul, cum a început
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]