5,591 matches
-
brusc să se adâncească, să-mi fugă din fața ochilor. Astfel, în copilărie, contemplam două imagini identice care pluteau încet una spre cealaltă, înainte de a se contopi într-una singură, stereoscopică. Fotografia cu cele trei cochete se deschidea înaintea mea, mă învăluia puțin câte puțin, mă lăsa să ajung sub cerul ei. Crengile cu frunze late, galbene, atârnau deasupra mea... Reflecțiile mele de mai înainte (uitarea deplină, moartea...) nu mai însemnau nimic. Totul era prea luminos, fără cuvinte. Nici măcar nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ingenios. Tăceam, simțind cum se turtește de brațul meu un sân mic de femeie. Iar tovarășa mea nocturnă, vorbind fără șir cu însuflețire, respingea avansurile unei năluci întreprinzătoare, își umfla obrajii pentru câteva clipe, arătând că face nazuri, apoi îl învăluia pe iubitul ei imaginar într-o privire pe care o credea languroasă și care era doar încețoșată de vin și de surescitare. Am dus-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înălțat brusc deasupra bacului nostru vechi, etajându-și cele trei punți. Siluetele umane s-au decupat pe fundalul cerului sumbru. Se dansa pe puntea superioară, în văpaia luminilor. Șuvoiul cald al unui tango s-a revărsat asupra noastră, ne-a învăluit. Ferestrele cabinelor, luminate mai discret, parcă s-au înclinat, lăsându-ne să pătrundem în intimitatea lor... Fluxul iscat de trecerea pachebotului a fost atât de puternic, încât pluta noastră a descris un semicerc, o lunecare rapidă, care ne-a amețit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului său, s-a încurcat imediat în mișcările, altădată instinctive, ale nenumăratelor lui membre. Cazul meu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu aveau nici frumusețea rătăcită a fețelor „bine întreținute” de femei ce trăiesc într-o permanentă luptă cu ridurile. Ea nu încerca să-și ascundă vârsta. Dar îmbătrânirea nu provoca la ea strâmtarea care trage fața și usucă trupul. Am învăluit cu privirea luciul argintiu al părului ei, liniile feței, brațele ușor bronzate, picioarele ei goale, care aproape că atingeau șiroirea leneșă a Sumrei... Și, cu o bucurie neobișnuită, am constatat că nu exista un hotar strict între pânza înflorată a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care Înaintează. Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
palatul părăsit, În visul mărei albe, în aer oglindit, Aleargă-n veci n-ajunge... 5 2257 Tu, palidă mireasă în lungă albă haină, Îmi pari că ești o dulce și dureroasă taină, Un geniu al visării, un înger de mister Învăluit în nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
barca ca să dea lui Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei ce se făcea nevăzută, învăluită în manta cea fumegoasă a nopții. III Când Henrietta intră în ospelul tatălui său era șapte ceasuri de dimineață...... în vremea trecerii de la Sorrenta la Neapol ea se căi de multe ori de nebuneasca mișcare ce a făcut, căci, deși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
populației, căci aceasta știu să-și apere cu curaj și tărie viața ei caracteristică pe terenul politic și religios. Provincia romană din răsărit, Moesia de Jos (Moesia inferior) fusese, cam de pe la începutul veacului al 5-lea după Cristos, cumplit de învăluită de năvăliri de ale hunilor, avarilor, slăvenilor și bulgarilor, și abia pe la capătul sutei a VII-a prinse o formă politică mai tare. Bulgarii, un neam de oameni de viță ugrică sau finică, se ridicară din așezarea lor de lângă Volga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se reculeseră și ademeniră pre nesocotiții cavaleri, greu împlătoșați, alergând pe cai grei ce-și pierduseră sufletul și osteniți, și-i atraseră tocmai în locul unde li se pusese cursa. De aci izbucni Ioannițiu; un nuor negru și greu de dușmani învăluie din toate părțile pe vitejii cavaleri, carii nici se pot desfășura spre luptă formală, nici pot căuta scăparea cu fuga, ci cad sub grozava mulțime și-năbușătoarea năvălire a contrarilor lor, cumanii-i străpung cu săgeți și darde, îi apucă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși acea destinațiune (prospect) neseparabilă de (natura) ființa artei, că (adică) omul (renunță) abdică aci la toată personalitatea sa în favoarea unei alte și o ascunde pe a sa după o mască, că-i impune așadar toată chemarea sa de-a învălui natura sa cea adevărată și (propriul său) particularitatea sa și de-a părea totdeuna un altul. De mult a fost lucru[l] puținora de-a concepe aparițiunile mai interne, făcîndu-o un simplu instrument spre delectarea unei mulțimi setoase de spectacol
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
repețindu-se mereu, produce în declamațiune cântarea (Singsang) cea mai urâtă. Pe cât de puțin trebuie să auzim ritmul în elementele sale pe-atât de puțin și rima. Precum are artistul dătoria de-a lăsa să răsune impresiunea etică a ritmului și învălui în el sensul ca cu un văl des, tot astfel trebuie să reproducă urechei noastre și elementul muzical al rimei, fără însă de-a sili urechea noastră ca să stăruie asupra rimei. Numai acolo unde rima e intenționată și esprimă vo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Schiller care, prin lux francez și romane engleze, își câștigă pretensiunea de-a trece de culte, ea servă ca o mângâiere când au nenorocirea părută de-a se mărita după un bărbat bogat însă necult; atunci toate defectele lui [sînt învăluite] cu mantaua... culturei de inimă; prevenind la temuta condoleanță [a] companioanelor copilăriei cu fraza: însă el are multă cultură de inimă. Dacă e să atingem și momentul istoric, pentru a fixa mai precis punctul de-ntrebare, vom nota chiar de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
IV). f) Tot despre un sacrificiu uman ratat vorbește legenda Ifigeniei, care trebuia să fie decapitată pe altarul zeiței Artemis, pentru oprirea unei furtuni. În ultima clipă, zeița o înlocuiește cu o căprioară, care e sacrificată în locul ei. Ifigenia este învăluită de un nor și purtată prin aer până pe țărmul Mării Negre (Taurida), unde devine preoteasă la templul zeiței Artemis (Euripide, Ifigenia la Aulis ; și Ovidiu, Metamorfoze, XII). g) Și în legenda lânii de aur se găsesc „zburători prin nori” și rituri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al II-lea e.n.). Pamfila este un personaj probabil fictiv, dar nu mai puțin emblematic pentru un anume tip de vrăjitoare din societatea romană din Antichitatea târzie. Ea putea să „cufunde lumea în haosul străvechi”, aruncând astrele în Tartar sau învăluind soarele „într-o negură greu de pătruns, condamnându-l la un veșnic întuneric”. De asemenea, ungându-se pe trup cu o alifie miraculoasă, ea putea să se preschimbe în pasăre (bufniță), pentru a zbura dintr-un loc în altul (Măgarul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cel mai mare grad prin întunecime”. „Fiind orbi de bună voie, [fumătorii] ajung cu adevărat la necazul dat de pedeapsa care îi așteaptă pe păcătoși în acest caz : căci se crede că aceasta este întunericul. Pe ei întunericul îi învăluie și îi încercuiește. Într-adevăr, ce altceva, spune-mi, este fumul, dacă nu o întunecime în fapt ?” „Tutunul este [...] păgubitor sufletului și corpului”, este „o imagine a pedepsei veșnice”, este „tiranul cel mai cumplit”, iar „cei care îl folosesc sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teritoriu imens, plin de ruine tehnologice, căutând lucruri atât de mici sau de subtile încît să nu poată fi văzute de pe orbită și să fi scăpat atâtor generații de călugări. ― Mi se pare o investiție destul de mare pentru un scop învăluit în negura norocului, strâmbă din nas cu șiretenie Bella. ― Iar eu îți spun că e singura noastră șansă de a lupta cu arme egale acelora ale Abației. Dacă tot pornești războiul ăsta, trebuie să aflu cine a fost sfântul acela
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un cufăr dintr-o colibă o mulțime de documente despre care își aducea aminte că bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în mister și șchiopăta în multe locuri, dar vorbea despre un fel de frăție milenară al cărei scop era zădărnicirea uneltirilor Abației, care rezerva omenirii un sfârșit dramatic. Severus susținea că toată moștenirea acestei societăți se afla în coliba bunicului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l aducă pe bătrân până la ei. Femeia fugise însă cu banii și îl lăsase pe bătrânul soldat să se descurce pe alte căi. Și cum Mos nu era un campion al imaginației, și-a tras boneta pe ochi, și-a învăluit mai bine în jurul corpului o pelerină cumpărată de la o tarabă de vechituri și a început să cutreiere prin oraș. Soldatul s-a convins curând că pe Terra funcționa încă proverbul acela care spune că atunci când mergi pe stradă și crezi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Noi suntem o școală ale cărei origini... - Știi ceva, scutește-mă de prostiile astea! Nu familia Boszt v-a pervertit. Știi bine că abilitățile voastre au fost create cu scop militar. Ai fost de acord cu mine că, deși sunt învăluite în umbră, originile ordinului vostru sunt clar unele militare. Nu păcălești pe nimeni! La fel de bine aș putea să-ți spun și eu că nu merit prostiile cu care încerci să mă îmbrobodești. Nu ți-am cerut decât să-ți împlinești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rău dacă ai vedea altceva. Avem profeția, știm cum trebuie să arate Mântuitorul, avem chiar și Alambicul, pentru cazul în care nu reușim de la început. Ce ne poate sta în cale? Johanson își strânse buzele într-o încercare de zâmbet, învăluind-o pe Oksana într-o privire caldă. - Sper să reușim să creăm ceva la fel de miraculos ca tine. - La ce te referi? întrebă Oksana. - Întotdeauna m-a fascinat cât de înșelătoare e aparenta ta fragilitate. Oksana îl privi pe Johansson atent
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rog, rosti Oksana cu un ton brusc îmblînzit. Caută ceea ce îți spun, altfel pierdem vremea... Soldatul ezită, dar se așeză la pupitru în locul Oksanei. Punîndu-i o mână pe umăr, aplecîndu-se asupra lui și lăsând mireasma corpului ei proaspăt să-l învăluie pe soldat, Oksana aproape că șopti. - Nici măcar nu-ți închipui cât de mult am stat în arhivele Klemplantului. E o bănuială... Bărbatul întoarse doar capul peste umăr și încercă să schițeze un zâmbet, apoi se concentră asupra consolei. Pe monitoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încredere. Eu sunt convinsă că mă voi putea descurca, zâmbi stins femeia. Ții minte ce ne-a spus mama? E mai greu să construiești ceva. De distrus... Ca întotdeauna când Oksana făcea apel la amintirile lor comune, Durdrin se simți învăluit de sentimente contradictorii. - E important să nu te îndoiești că încercăm să facem un lucru bun, că urmăm singura cale care ne asigură supraviețuirea. Ar fi fost desigur mai bine să fim mai mulți, să salvăm milioane dintre ai noștri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zeților. Cu o regularitate înfricoșătoare, fiecare al șaizeci și treilea copil e un fel de Mesia, un ales al sorții. Sau poate al sorților? Încă de mic el știe că la vârsta maturității se va transforma într-un creier imens, învăluit de un cocon roz, o masă cornoasă care începe să-i crească încă din primii ani de viață. Planeta Z e plină de astfel de coconi, din care zeții care s-au jertfit gândesc și comunică rezultatele celor deafara. Iar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interne cu cea externă implicată de stilul indirect liber. Emma se privește în oglindă: Dar zărindu-se în oglindă, rămase uimită de cum arăta. Nu avusese niciodată ochii așa de mari, așa de negri și de adînci. Ceva delicat, care-i învăluia întreaga ființă, o transfigura. Își spunea mereu: Am un amant! Am un amant!" savurînd gîndul acesta ca pe al unei noi pubertăți care i-ar fi venit pe neașteptate. Așadar, avea să cunoască, în sfîrșit, bucuriile dragostei, acea înfrigurare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]